Francois Boucher(1703-1770)
Francois Boucher s-a nascut la Paris, la 29 septembrie 1703.Primele lectii de desen le-a primit de la tatal sau,Nicolas Boucher,pictor aproape necunoscut si proiectant de modele broderii.
1720 este data probabila a intrarii lui Francois Boucher in atelierul lui Francois Lemoine, care era o adevarata mandrie pentru scoala franceza de la inceputul secolului al XVIII-lea,membru al academiei, deci o persoana potrivita pentru a indruma un pictor aflat la inceput de drum.Cum era de asteptat, Lemoine influenteaza lucrarile ucenicului sau;aceasta amprenta este vizibila, cel putin pana la jumatatea anilor treizeci, adica pana la momentul in care Boucher si-a elaborat propriul sau stil artistic.Criticii de arta apreciaza ca Boucher a preluat de la dascalul sau "cromatica luminoasa si stralucitoare, formele elegante, usurinta cu care creeaza compozitii, ce par naturale si simple".
In operele ambilor artisti regasim aceeasi pasiune pentru pictarea de personaje cu chipuri mici, gesturi cumpatate, imvesmantate in haine care cad in falduri marunte.Mai tarziu insa, analogiile de orice fel vor dispare definitiv;Boucher se elibereaza de sub imfluenta maestrului sau in clipa in care se va interesa de operele reprezentantilor altor scoli.Studiaza tablourile maestrilor venetieni, pe care le-a putut vedea la Paris la inceputul anilor douazeci, cunoaste stilul lui Sebastian Ricci (1659-1734), Peligrini (16675-1741) si Rosalbe Carriera (1675-1757).Ii admira de asemenea, pe pictori realisti olandezi si flamanzi din secolul al XVII-lea carora le-a vazut expuse tablourile la Paris.Mai presus de orice, insa, ramane sub profunda impresie produsa de pictura lui Antoine Watteau .
La varsta de treizeci de ani realizeaza un numar de 350 de gravuri, din care 119 dupa desenele lui Watteau.
Dar sa revenim la viata lui Boucher, la evenimentele care l-au marcat, la biografia lui. Pe 28 august 11723, la numai douazeci de ani, obtine premiul intai al Academiei de Pictura si Sculptura ; dar din motive care astazi ne sunt necunoscute, nu primeste bursa care li se oferea de obicei lauretilor, constand in posibilitatea continuarii studiilor laa Roma - visul artistului. Dupa cinci ani in care a strans banii lucrand pentru diversi clienti, executand desene si gravuri dupa operele marilor maestri - experienta care va marca dezvoltarea propriului sau stil artistic -,agunge in Italia ( in primavara anului 1728). Istorici de arta presupun ca pictorul nu a profitat prea mult de pe urma aceste calatorii, deoarece a fost multa vreme bolnav de malarie; se pare ca a pictat foarte putin, si a avut putine contacte cu pictorii de la Roma.
In 1731 revine la Paris si se consacra din nou gravurii si desenului, doua pasiuni carora le va ramane fidel toata viata.
In anul 1735, realizeaza desenele pentru treizeci si trei de gravuri menite sa ilustreze o noua editie a operelor lui Moliere.
La varsta de treizeci de ani, cand cariera lui incepe sa ia avant, se casatoreste cu Marie- Jeanne Buseau , fiica unor burghezi instariti din Paris , cu care va avea trei copii: Jeanne-Elisabeth-Victorie (1735), Juste-Nathan(1736) si Marie-Emilie(1740). Urmatorii ani vor fi de glorie pentru artist. Astfel, in 1734, cand are primele succese cu adevarat importante, este primit la Academie ca pictor de scene istorice,considerate la vremea respectiva drept cel mai nobil gen al picturii. In anii care vor urma va urca treptat in ierarhia acestei institutii, devenind pe rand, profesor, loctiitorul rectorului si finalmente directorul Academiei si primul pictor al curtii regale.
