Criticii de arta apreciaza ca Boucher a preluat de la dascalul sau "cromatica luminoasa si stralucitoare, formele elegante, usurinta cu care creeaza compozitii, ce par naturale si simple".
In operele ambilor artisti regasim aceeasi pasiune pentru pictarea de personaje cu chipuri mici, gesturi cumpatate, imvesmantate in haine care cad in falduri marunte.Mai tarziu insa, analogiile de orice fel vor dispare definitiv;Boucher se elibereaza de sub imfluenta maestrului sau in clipa in care se va interesa de operele reprezentantilor altor scoli.Studiaza tablourile maestrilor venetieni, pe care le-a putut vedea la Paris la inceputul anilor douazeci, cunoaste stilul lui Sebastian Ricci (1659-1734), Peligrini (16675-1741) si Rosalbe Carriera (1675-1757).Ii admira de asemenea, pe pictori realisti olandezi si flamanzi din secolul al XVII-lea carora le-a vazut expuse tablourile la Paris.Mai presus de orice, insa, ramane sub profunda impresie produsa de pictura lui Antoine Watteau .
La varsta de treizeci de ani realizeaza un numar de 350 de gravuri, din care 119 dupa desenele lui Watteau.
Dar sa revenim la viata lui Boucher, la evenimentele care l-au marcat, la biografia lui. Pe 28 august 11723, la numai douazeci de ani, obtine premiul intai al Academiei de Pictura si Sculptura ; dar din motive care astazi ne sunt necunoscute, nu primeste bursa care li se oferea de obicei lauretilor, constand in posibilitatea continuarii studiilor laa Roma - visul artistului. Dupa cinci ani in care a strans banii lucrand pentru diversi clienti, executand desene si gravuri dupa operele marilor maestri - experienta care va marca dezvoltarea propriului sau stil artistic -,agunge in Italia ( in primavara anului 1728). Istorici de arta presupun ca pictorul nu a profitat prea mult de pe urma aceste calatorii, deoarece a fost multa vreme bolnav de malarie; se pare ca a pictat foarte putin, si a avut putine contacte cu pictorii de la Roma.