Familia Klossowski provenea din regiunea Minsk, dar locuia de ceva vreme la Wroclaw. Acolo s-au nascut cele doua familii si tot acolo s-au casatorit Erich si Elisabeth; la putin timp dupa nunta au plecat la Paris.
CERCURILE ARTISTICE
In capitala Frantei, Erich Klossowski se apropie de cercurile artistilor si publicistilor. El insusi este pictor, decorator, critic si istoric de arta. Se imprieteneste cu Eugen Spiro, cu colectionarul Wilhelm Uhde (1847-1874), cu critical de arta Julius Meier-Graefe, precum si cu Richard Muther, editorul celebrei reviste "Die Kunst", consacrata artei si unde ii apar numeroase articole si recenzii, pe tema artei contemporane. Este unul dintre primii care va acorda atentie picturii lui Honore Daumier (1808-1879), caruia ii scrie biografia. Baladine, mama lui Balthazar, ia parte, de asemenea, la viata culturala pariziana. Desenele si tablourile ei fac dovada unui talent de netagaduit.
Baladine si Erich au doi copii. Pierre, fratele cel mai mare al pictorului, s-a nascut in anul 1905. Baietii au o copilarie fericita; cresc intr-un mediu care favorizeaza dezvoltarea intelectuala. Razboiul pune insa capat fericirii familiale.
DE LA PARIS LA BERLIN SI GENEVA
In anul 1914, familia Klossowski este nevoita sa paraseasca Parisul. Intreaga lor avere este confiscata, iar mobilele si colectia de tablouri (din care fac parte, printre altele, opere ale lui Cézanne, Delacroix si Gericault) vor fi vandute la licitatie. Pierre Bonnard reuseste sa cumpere cateva obiecte, insa majoritatea averii familiei Klossowski se pierde irevocabil. Cei doi se muta impreuna cu copiii la Berlin . Viata lor se ingreuneaza. Politia germana il suspecteaza pe Erich Klossowski de participarea la lupta conspirativa pentru castigarea independentei Poloniei. Tatal lui Balthus reuseste, totusi, sa gaseasca de lucru, putand in felul acesta sa isi intretina familia; schiteaza, printre altele, decorurile pentru Teatrul lui Lessing din Berlin. Nesiguranta traiului se reflecta asupra vietii de familie. In anul 1917, Baladine isi ia fiii si paraseste Berlinul. Mai intai, se stabilesc pentru o perioada la Berna, apoi-pentru mai multa vreme- la Geneva. In Elvetia - tara neutra -,
Baladine isi poate regasi linistea necesara unei vieti normale. Balthazar frecventeaza impreuna cu fratele sau scoala geneveze Ecole Inter. Nu dupa mult timp, viitorul pictor isi continua studiile la gimnaziul calvin. Din punct de vedere material, nu duc o existenta usoara. Baladine trebuie sa lupte mult pentru a asigura traiul familiei. In anul 1919, mama artistului se imprieteneste cu celebrul poet Rainer Maria Rilke (1875-1926). Aceasta ii acorda lui Balthazar multa atentie; sub aripa lui protectoare, talentatul baiat isi dezvolta interesul pentru arta si literatura. Dupa ce citeste o carte despre pictura chineza, adolescentul de doisprezece ani devine pasionat de istoria vietii si de filosofia lui Tchouang-Tseu. Sub imperiul acestor impresii se naste o serie intreaga de desene care il infatiseaza pe filosoful chinez al taoismului. Rilke apreciaza imediat talentul pupilului sau: "Mai mult decat orice m-a surprins conceptia intregului care presupune independenta fiecarui tablou. Ce sponteneitate! Ce avant! De pilda, ochii ingusti ai femeii care tradeaza sentimental groazei in clipa cand sotul ei invie, cand se deschide sicriul si cand din mana perfida cade securea!".
COPILUL MINUNE
Talentul artistului ii uimeste pe toti. Dupa moartea lui Mitsou (probabil provenit din polonezul Miciu, in grafie frantuzeasca) - pisica mult iubita - Balthazar prezinta intr-o serie de desene viata prietenului de neinlocuit. Aceste desene vor constitui prima lucrare a lui Balthus accesibila publicului mai larg. Acest lucru se intampla datorita lui Rilke, care se hotaraste sa publice desenele, prevazute cu un text introductive scris de el insusi. Publicatia apare in anul 1921.
In acelasi an, in aprilie, ca urmare a problemelor financiare , baladine este nevoita sa plece impreuna cu copiii la Berlin, unde beneficiaza de ospitalitatea fratelui ei, Eugen Spiro.
