Esecul titanului
Apreciat de unii ca "cel mai mare romancier pe care l-a avut lumea" (Virginia Woolf), iar de altii, ca un "simbol viu al cautarii dupa sensul vietii" (Enciclopedia Britanica, 1999), istoria lui Tolstoi este cronica framantata a omului in cautare dupa absolut.
Nascut intr-o familie nobila, Lev ramane orfan de mic. Matusi binevoitoare se ocupa de cresterea lui. Curand, ca tanar, se arunca din plin in viata salonarda. La 23 de ani, Tolstoi intra in armata si ia parte la Razboiul Crimeii. Obosit de sange si cautand altceva, la 28 de ani, Tolstoi isi da demisia din armata, ca sa porneasca sa colinde Europa . Dupa doi ani, Lev se intoarce de la Paris fara nici o copeica: isi prapadise toti banii la ruleta. Gandindu-se sa inceapa serios viata, Tolstoi se casatoreste cu Sonia, cu care va avea 13 copii. Manat de un talent prodigios, Tolstoi se dedica scrisului. Curand, cele doua romane Razboi si Pace si Ana Karenina, il fac deodata faimos. Viata merge inainte pina cind, la 56 de ani, Tolstoi trece printr-o depresie cumplita. Pentru ce-a trait de fapt? Moartea se apropie, iar el este nepregatit ca un copil. Groaza de moarte mai ales il arunca in cautarea lui Dumnezeu.
Asa gaseste Tolstoi Evanghelia. Sufletul i se lumineaza si se converteste. Dar ceea ce il fixeaza cel mai mult din Evanghelie este tocmai Predica de pe munte.
Predica de pe munte
In predica de pe munte Hristos a cautat sa indrepte ce se stricase printr-o gresita educatie si sa dea ascultatorilor Sai o dreapta conceptie despre Imparatia Sa si despre propriul Sau caracter. Dar El n-a atacat direct ratacirile oamenilor. El a vazut mizeria lumii adusa de pacat, dar nu le-a pus in fata o descriere vie a starii lor de nelegiuire. I-a invatat lucruri nemarginit mai bune decat acelea pe care le cunoscusera. Fara a combate ideile lor despre Imparatia lui Dumnezeu, El le-a facut cunoscut conditiile intrarii in aceasta Imparatie, lasand pe seama lor sa traga concluziile privitoare la natura ei.
Cu un sistem de valori in suflet, Tolstoi isi reneaga romanele si, de aici inainte, este hotarit sa scrie orientat numai spre morala biblica. Datorita faptului ca Tolstoi a avut bunul obicei sa-si tina un jurnal, in care-si nota toate evenimentele si lupta sa launtrica, pana in cele mai mici detalii, suntem in tema cu itinerarul sau spiritual. Idealurile morale din Evanghelie l-au atras ca o flacara, cu toate ca nu reusea sa le aplice in viata. Jurnalul este insa martorul ca Tolstoi s-a straduit sa urmeze literal Predica de pe munte.
Odata, dupa ce a citit porunca pe care Iisus a dat-o tanarului bogat .
Porunca pe care Issus a dat-o tanarului bogat
In Sfinta Evanghelie de astazi scrie ca un tinar oarecare s-a apropiat de Mintuitorul, a ingenuncheat inaintea Lui si I-a zis: Invatatorule bun, ce voi face ca sa dobindesc viata cea vesnica? (Luca 18, 18).
Mintuitorul i-a aratat ca pentru a intra in viata vesnica trebuie sa pazeasca poruncile date de Dumnezeu lui Moise. Tinarul a zis ca toate le-a pazit din tineretile sale. Auzind Mintuitorul aceste cuvinte, a spus: Inca una iti lipseste. Vinde toate cite ai si le imparte saracilor si vei avea comoara in ceruri si vino de-mi urmeaza Mie (Luca 18, 22).
Prin aceste cuvinte Mintuitorul i-a aratat calea cea inalta a desavirsirii care este mai presus de poruncile Legii Vechi. Cu alte cuvinte Mintuitorul i-a spus: "Daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile cele date de Dumnezeu lui Moise. Iar daca voiesti sa fii desavirsit mergi, vinde-ti averile tale si le da saracilor si vino de urmeaza Mie". Iar el auzind acestea, s-a dus intristat ca avea avere multa. (Luca 18, 23) Vedeti cit de mare piedica in calea mintuirii, si mai ales a desavirsirii, este averea pentru acela care o iubeste si isi lipeste inima de ea? Vedeti pentru care pricina Mintuitorul a zis: Caci cu anevoie va intra bogatul in Imparatia Cerului (Matei 19, 23) si ca mai lesne este sa treaca funia corabiei prin urechile acului, decit bogatul sa intre in Imparatia lui Dumnezeu (Luca 18, 25).
. Tolstoi a decis sa-si elibereze serbii, sa renunte la drepturile de autor si sa-si imparta imensele bogatii. A inceput sa poarte haine taranesti si ciubote facute de el. A inceput sa are campul . Sotia lui, Sonia, vazandu-si siguranta financiara vaporizandu-se, a protestat pana cand Tolstoi i-a facut ceva concesii. Banii castigati din publicarea romanului Inviere, scris la 71 de ani, au fost dati pentru acoperirea cheltuielilor de emigrare a unui grup intreg anabaptist, persecutat de tar.
Redam mai jos un extras din cunoscutul sau roman Invierea, scris in jurul anului 1899 (in traducerea Luciei Demetrius).
"Insusi acel Iisus, al carui nume il pomenise preotul de atatea ori cu glas suierator si-l laudase cu tot felul de vorbe ciudate, acel Iisus a oprit tot ceea ce se facea aici; a oprit nu numai vorbaria aceasta fara rost si vrajitoria pangaritoare de catre preoti-invatatori asupra painii si vinului, dar a oprit in chipul cel mai hotarat ca oamenii sa-i numeasca invatatori pe alti oameni, a oprit rugaciunea in biserici, a poruncit ca fiecare om sa se roage in singuratate, a oprit chiar bisericile, spunand ca El a venit sa le darame si ca trebuie sa te inchizi nu in biserici, ci in duh si in adevar Nimanui din cei care erau de fata nu-i trecuse prin minte ca tot ce se petrecea aici era cel mai mare blestem si cea mai mare batjocorire a lui Christos insusi, in numele caruia se faceau toate acestea. Nu-i venea nimanui sa creada ca crucea aurita cu medalioane smaltuite in colturi, cu care iesise preotul si pe care o dadea credinciosilor s-o sarute, nu era altceva decat imaginea spanzuratorii pe care patimise Iisus, tocmai pentru ca oprise ceea ce se facea acum aici in numele Lui. Nu-i venea nimanui in minte ca, chiar acesti preoti care-si inchipuie ca mananca trupul si beau sangele Domnului, sub forma painii si a vinului, ii mananca in adevar trupul si-i beau sangele, si aceasta nu in bucatele de paine si in vin, ci prin faptul ca nu numai ca-i inseala pe cei umili, de a caror fiinta s-a patruns Christos, dar ii lipsesc chiar de cel mai mare bine si-i arunca in suferintele cele mai crude, ascunzandu-le oamenilor destainuirea adevarului pe care l-a adus El ".
Filozofia lui de non-violenta - izvorata din Predica de pe munte - a inspirat puternic si pe Gandhi, si pe Martin Luther King, cititorii lui Tolstoi.
Ca sa fie desavarsit, Tolstoi a renuntat la vanatoare, la fumat si bautura, a devenit vegetarian. Avea "reguli pentru dezvoltarea vointei emotionale; reguli pentru dezvoltarea simtamintelor inalte si reguli pentru reprimarea simtamintelor josnice . " Niciodata n-a renuntat la nici una dintre ele . Toata viata si-a propagat crezul sau care, de-atunci si pina-n viitor, continua sa castige nenumarati entuziasti. Oamenii ii admirau viata impecabila de dinafara .
Si totusi .
In ciuda eforturilor sale sincere, niciodata n-a putut atinge disciplina de sine necesara implinirii desavarsite a regulilor. Prea cinstit cu sine, el nu si-a putut tagadui constiinta care-l tortura. Straduintele arzatoare ale lui Tolstoi spre perfectiune nu i-au adus niciodata pace si bucurie sufleteasca. Toate schemele sale de autoimbunatatire s-au dovedit nule. Pana in ultimele zile, jurnalul sau continua sa puncteze tema neimplinirii. Antagonismul dintre real si ideal l-a macinat cumplit.
