MASS-MEDIA SI PERSUASIUNEA
"Un ziar fara crime si jafuri, violuri si incest,
bestialitate si sodomie, sacrilegiu, scrisori
incendiare si falsuri, executii si dueluri, se
spune ca este lipsit de stiri." (jurnalist anonim)
Traim intr-o epoca in care mai multe mii de inteligente dintre cele mai bine pregatite si-au ales drept obiect de activitate patrunderea in spiritul public colectiv. Scopul: sa manipuleze, sa exploateze, sa controleze. Efectul: mentinerea tuturor intr-o stare de neputinta generata de deprinderi mentale perpetuate la nesfarsit. De vreme ce atatia specialisti sunt angajati in reducerea oamenilor la aceasta conditie de neajutorati, pare justificata incercarea de a gasi metode pentru a inversa procesul.
Dupa ce a facut lumea medievala una cu pamantul, tehnologia Gutenberg a extins capacitatea de recuperare a omului prin viteza. Caligraful Evului Mediu nu avea nici un sprijin in parcurgerea textelor din Antichitate; in schimb, presa inventata de Gutenberg i-a pus la dispozitia renascentistilor pe toti clasicii antici.
In 1831, Lamartine i-a spus redactorului sef al revistei Revue Europeenne: "Inainte de sfarsitul acestui secol, jurnalismul va insemna o forta imensa, ingloband intreaga gandire omeneasca. ( . ) Singura carte posibila de acum inainte este ziarul." Afirmatia lui pare sa fie contrara ideilor lui Platon, care pleda pentru traditia orala, considerand scrierea ca fiind o revolutie in primul rand distructiva.
Fenomenul atat de complex al comunicarii de masa a cunoscut numeroase tipuri de definire si numeroase perspective de clasificare. Dupa Christian Wright, "comunicarea de masa este orientata catre audiente largi, eterogene, care nu sunt cunoscute de catre comunicator; mesajele sunt transmise in mod public si sunt calculate astfel incat sa ajunga repede la public". Termenul de mass-media s-a format pe teren anglofon, prin sinteza dintre un cuvant englezesc, "mass", care trimite la masa de consumatori ai acestor forme culturale si un cuvant latin "media", in forma sa de plural, care se referea la suportul pe care sunt fixate aceste mesaje.
"Prima datoriei a presei este sa obtina cele mai noi si mai corecte informatii despre evenimentele vremii si, dezvaluindu-le de indata, sa le impartaseasca intregii natiuni", spunea, in 1852, editorul celebrului ziar "The Times".
Intrebati niste oameni pe strada daca presa din Romania este un libera. Cele mai multe raspunsuri vor fi afirmative. Oamenii va vor spune ca, in urma Revolutiei din 1989, in Romania se poate vorbi despre o presa libera. Si, potrivit sondajelor de opinie, alaturi de Biserica si Armata, presa se afla pe locul al treilea intr-un clasament al increderii populatiei. Dar, ca orice oameni, si jurnalistii au limite. Fiecare cotidian, de pilda, ar trebui sa publice zilnic o precizare care sa sune cam asa:
Acest ziar, cu sutele de mii de cuvinte pe care le contine, a fost produs in circa 15 ore de un grup de oameni supusi greselii, care lucreaza in birouri aglomerate si incearca ca afle ce se intampla in lume de la persoane care uneori ezita sa le furnizeze informatii, iar alteori ii obstructioneaza pur si simplu.
De cele mai multe ori, timpul scurt si lipsa frecventa a accesibilitatii informatiilor sunt doua limite endemice ale profesie. Desi majoritatea institutiilor doresc sa afiseze un ton de omnipotenta, redactorii sunt de multe ori supusi greselii, mai ales atunci cand lucreaza sub presiune. Alteori, controlul exercitat de directorii publicatiilor impun o cosmetizare a informatiei.
Institutiile mass-media sunt, la urma urmei, firme, care, daca doresc sa supravietuiasca, trebuie sa faca bani. Posturile comerciale obtin profit din publicitate, se spune. De multe ori insa, sa fac compromisuri. Si asta pentru ca valorile celor ce au control asupra ziarelor sunt cu totul diferite de cele ale jurnalistilor. Desi pretind ca respecta concepte ca adevarul, onestitatea sau virtutea, acestia urmaresc, de fapt, sa se imbogateasca, sa faca propaganda sau ambele. Fie ca e vorba de stat, administratie locala, partide politice, companii multinationale, firme mixte, intreprinderi independente, banci, companii petroliere sau oameni cu bani, se urmaresc aceleasi scopuri.
Un singur exemplu este suficient. Este vorba despre William Randolph Hearst, magnatul american de presa. Nimic nu ilustreaza mai bine atitudinea lui fata de jurnalism decat un schimb de telegrame din 1898. Hearst dorea, din ratiuni care tineau de tiraj si de propriile sale optiuni politice, izbucnirea unui razboi hispano-american in Cuba. Principalul sau ziar, The New York Journal, publica articole belicoase, care distorsionau realitatea, cu titluri senzationaliste si aberante: Prizonieri dati la rechini, Razboi cu Spania pentru americanii asasinati, Cea mai mare insulta la adresa SUA din intreaga lor istorie. Redactorii care nu s-au conforma "stilului" impus de magnatul american au avut de suferit. Cei care s-au conformat, si-au folosit imaginatia. Unul dintre redactori, Frederic Remington, nu a gasit nici o varsare de sange in Cuba. A trimis o telegrama la ziar in care spunea: "Totul este linistit. Nu va fi razboi. Intentionez sa ma intorc.". Hearst a raspuns: "Te rog ramai. Tu furnizeaza imagini. Eu voi furniza razboi.".
Dar, sa nu mergem atat de departe in timp si spatiu, si sa ramanem in Romania anului 1989. Sa ne amintim ca, Revolutia de la noi a fost influentata de televiziune, de discursurile unor viitori politicieni. Dupa decembrie 1989, s-a simtit necesitatea dezvoltarii unei prese care sa serveasca intereselor poporului, presa care, pentru a exista, avea nevoie de bani. Dar, cum de la teorie la practica e cale lunga, nu s-a intamplat intocmai. In rolul lui Hearst: redactia Evenimentul Zilei, care a mizat pe acelasi sablon, ce consta in crearea de stiri senzationale, practic din nimic. Un jurnalist roman, intors in tara la cativa ani de la Revolutie, remarca in ziarele romanesti titluri ca: Asalt la Cotroceni, Razboi in Parlament sau Lupta sangeroasa in Palatul Victoria. Evenimentele minore era transformate in senzational.
Vrem sa recunoaste sau nu, televiziunea manipuleaza prin imagine. Unul dintre celebrele cazuri de manipulare o are ca protagonista pe Margaret Teacher. O greva de proportii: sute de muncitor protesteaza in fata biroului "Doamnei de fier ".
In acest caz nu era posibila satisfacerea pretentiilor muncitorilor, si deci s-a cautat o alta solutie: manipularea multimii prin televiziune:
1. Cadru cu multimea nemultumita
2. "Doamna de fier ", pe un fotoliu, relaxata, cu o ceasca de cafea in fata, tine un discurs in care ii linisteste pe muncitori, spunand ca va face tot ceea ce este omeneste posibil pentru a-i ajuta, deoarece ii intelege.
3. Cadru cu un grup de oameni care ies din multime
Evident, comentariul acestui reportaj a sustinut imaginile. De fapt, in televiziune, imaginile slabe, nesugestive, se compenseaza cu un comentariu puternic. La final, avand ca imagine-suport un mic grup de oameni plecand nimeni nu stie unde, se spunea ca greva a fost sparta si ca muncitorii se indreapta spre casele lor. Iata cum, una dintre cele mai mari greve din istorie a fost "sparta ", prin manipularea oamenilor cu ajutorul mass-media.
Manipulare exista in toate ramurile mass-media. De multe ori, acesta este involuntara. Este cazul redactorului american Orson Wells, intamplare ce a avut loc in primele decenii ale existentei radioul, atunci cand acesta era considerat mediu de informare, in proportie de suta la suta. Tot ceea ce spunea se considera corect, real. Redactorul american a creat o piesa de teatru-radiofonic despre un grup de extraterestri care voiau sa atace Pamantul. Desi isi dorea sa amuze populatia, nicidecum sa o faca sa creada intamplarile povestite, Orson Wells a avut o surpriza de proportii. Panica a cuprins America. Toata lumea urmarea emisiunea, deoarece se credea ca, intr-adevar, extraterestrii vor ataca planeta noastra. Oamenii isi faceau provizii, se vizitau mai des, iar singurul subiect de discutie la serviciu era aceasta presupusa invazie.
De ce atata violenta la televizor, in ziare, la radio? Este o intrebare care si-o pun multi oameni care s-au saturat sa tot afle despre crime, violuri, sinucideri. Raspunsul: pentru ca asta se vinde cel mai bine, iar o productie mass-media trebuie, intr-un fel sau altul, vanduta. Exista o regula nescrisa: "it bleads, it leads", adica, daca stirea e cu sange, atunci musai e prima in jurnal, si deci e cea mai importanta. Daca priviti cu atentie un jurnal de stiri al oricarei televiziuni, veti observa ca stirile negative reprezinta intre 60 si 80 la suta din total. Multi se ascund dupa lozinca: "Prezentam realitatea asa cum este". De fapt, si in acest caz, dicteaza ratiunile economice.
Publicitatea este si ea o forma de manipulare. Ziarele, radiourile, televiziunile, au nevoie de bani pentru a supravietui, bani care, se zice, provin din reclame. Firmele, la randul lor, au observat impactul pe care il are mass-media in promovarea unui produs sau serviciu. Marshall McLuhan spunea intr-a dintre cartile sale, The medium is the message, urmatoarele: "Copiii sunt mai snobi decat adultii, mai dispusi sa se formeze gusturilor comunitatii in ceea ce priveste utilizarea unor marci comerciale bine cunoscute. ".
A. T. Poffenberg, enumera in lucrarea Rolul psihologiei in publicitate 44 de tipuri de "forte de captare a atentiei ".
In fruntea listei apar: Foamea, Iubirea pentru odrasla si Sanatatea. La celalalt capat al listei, psihologul situeaza: Amuzamentul, Precautia si Sacaiala.
Recent, s-a descoperit insa ca enervarea are o mare "forta de captare a atentiei " si ca persoanele enervate prin intermediul reclamei, devin clienti de baza ai societatii comerciale respective. Agentiile de publicitate utilizeaza diferite strategii, unele chiar ciudate la prima vedere, caci "scopul scuza mijloacele".
