Suveranii infrumusetau spectacolele lor, aducand niste "farsori si sarlatani ", trupe din provincie. Suveranii nu aveau obiceiul de a savura baletul ca pe o licoare sau ca pe un elixir.
Nouverre este foarte intrigat de delasarea si indiferenta diferitilor maestri de balet care se multumesc doar cu aplauzele publicului, care ii faceau sa se simte la limitele artei. Publicul crede ca spectacolele sunt mult mai evoluate ca in secolele anterioare, asa ca aplauda cu entuziasm.
Nouverre ne spune, deasemenea, ca aplauzele la un spectacol nu vin pur si simplu si oricand, ca trebuie sa fie atunci cand esti "miscat", entuziasmat, "transferat", caci aplauzele sunt hrana artei, iar "incepatorii in teatru" trebuie educati precum copiii mici. Eu, personal, sunt total de acord cu spusele lui Nouverre: "defectele apar pe masura ce dispare iluzia si se micsoreza entuziasmul noutatii".
Pictura si dansul sunt intelese si apreciate in toate tarile si natiunile, ceea ce reprezinta un mare atuu pentru aceste doua arte.
"Un tablou frumos nu este decat o copie a naturii, dar un balet frumos este insasi natura, impodobita cu toate farmecele artei", acestea erau caracteristicile acelei vremi, dar se pierd pe parcurs prin falsitate, indiferenta, superficialitate, nulitate in redarea sentimentului autorului catre privitor.
Obisnuind sufletul sa simta si nu doar sa execute, vom da nastere pasiunii, energiei miscarilor, fizionomia va lua mai multe caractere, vom da forma acestor pasi stricti.
Ca toate aceste simturi sa fie folosite fara sfiala si de restul dansatorilor, trebuie sa aiba un model, un restaurator al dansului adevarat, cu talent si daruire oferite baletului, iar asta va schimba cu totul caracterul "de sclavie", a metodelor imbatranite ale baletului clasic.
Acest "talent" sa le vorbeasca tuturor despre starea spirituala, cum sa puna accentul si pe suflet, pe simtire, expresivitate; numai pentru un moment sa lase la o parte tehnica si sa puna spirit si logica in tot ceea ce fac, sa inlature aceste "masti", aceste "copii imperfecte ale naturii". Sa puna mai mult accent pe linia corpului, a bratelor, a capului si apoi a picioarelor, sa copieze natura intocmai.
Nouverre ii sfatuieste pe toti tinerii pictori sau coregrafi ca, fara caldura, fara spirit si imaginatie, fara gust si cunostinte, nu se poate da nici un rezultat, nici o simtire la tot ceea ce fac. Daca urmeaza aceste indrumari, vor obtine capodopere pline de caldura, energie si vor fi pline de realism.
"Iar daca ceea ce faceti nu o faceti corect si cu daruire, mai bine renuntati si faceti o mesrerie in care miscarile inimii sa fie mai putin necesare decat ale bratelor si unde talentul are mai putin de lucru decat mainile".
Astfel incheie Nouverre: "se va scapa de oamenii lenesi in sentimente si daruire, ramanand numai spuma celor mai buni maestrii".
DESPRE JEAN GEORGES NOUVERRE:
J.G.NOUVERRE s-a nascut la 29 aprilie 1727, la Paris. In familia sa nu a existat traditie artistica, nici din partea mamei, franceza de origine, nici din partea tatalui, JEAN LOUYS NOUVERRE , elvetian din Laussanne si fost adjutant in armata regelui Carol al XII-lea al Suediei, alcatuind garda palatului regal. Intr-o aripa a palatului, era instalata Opera, nu departe de locuintele administrative, si astfel viitorul dansator a fost atras si fascinat de spectacolele in care idila pastorala sau drama se imbinau cu dansul si muzica.
Tatal sau dorea sa-l faca militar, dar Nouverre se impotriveste si devine elevul lui LOUIS DUPRE, dansatorul nobil celebru. Intre anii 1741-1743 , Nouverre frecventeaza salonul dansatoarei MARIE SALLE, aceasta, pe atunci retrasa, dandu-i sfaturi profesionale de ordin estetic.
Dupa terminarea studiilor, in 1743, este angajat de JEAN MONNET, directorul Operei Comice, un teatru de la marginea Parisului si debuteaza impreuna cu colega sa, domnisoara Puvignee , dansand in fata lui Ludovic al XV-lea, la Fontainebleau.
Un timp lucreaza la Potsdam in corpul de balet al regelui Prusiei, trece in 1747 la Dresda si apoi se stabileste in vara aceluiasi an la Strassburg, unde ramane pana in anul 1750.
In 1755, este invitat de catre celebrul actor DAVID GAVRIK si pleaca la Londra timp de 2 ani, ca prieten si oaspete al acestuia, cu ansamblul sau de balet pentru o serie de spectacole.
