Actualitatea notiunii de domeniu

Actualitatea notiunii de domeniu

Notiunea de domeniu isi are originea etimologica in cuvantul latin dominium, care inseamna posesiune, stapanire, drept de proprietate¹.

Notiunea de domeniu, in special aceea de domeniu public, a redevenit actuala in Romania dupa Revolutia din Decembrie 1989, mai precis dupa adoptarea Legii fondului funciar nr.18/1991², care a enumerat categoriile de terenuri ce apartin domeniului public, ca fiind exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate.

Constitutia din anul 1991, la art.135 (actualul art.136)³ s-a referit la proprietatea publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, enumerand bunurile care formeaza domeniul public, notiune subintelesa, dar fara a fi denumita in mod expres de textul constitutional.

Legislatia ulterioara (Legea nr. 134/1995 a petrolului, Legea nr.84/1995 a invatamantului, Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor) a folosit in mod expres notiunile de domeniu, domeniu public si domeniu privat, notiuni care au facut obiectul unor monografii de certa valoare⁴.

Toate acestea au facut ca, in prezent, notiunile de domeniu, domeniu public si regim domenial sa fie foarte actuale, necesitatea aprofundarii acestora fiind impusa si de competenta data instantelor de contencios administrativ in ceea ce priveste litigiile legate de domeniul public si de utilizarea bunurilor apartinand de acesta.

Actualitatea notiunii de domeniu va putea fi pusa in evidenta si mai mult prin prezentarea evolutiei acesteia in dreptul roman, in doctrina si legislatia franceza, precum si in doctrina si legislatia romana.