Alte masuri procesuale

Alte masuri procesuale

1.Luarea masurilor de ocrotire in caz de retinere sau arestare preventiva (art.161 C. proc .pen.).

Cand impotriva invinuitului sau inculpatului s-a luat masura retinerii sau arestarii preventive, iar in ocrotirea acestuia se afla un minor, o persoana pusa sub interdictie, o persoana careia i s-a instituit curatela, ori o persoana care datorita varstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie instiintata autoritatea competenta in vederea luarii masurilor de ocrotire.

Masura de ocrotire se ia pe perioada cat dureaza masura de preventie care a determinat-o.

Obligatia de incunostiintare revine organului judiciar care a luat masura retinerii ori a arestarii preventive (art.161 C. proc. pen.).

2.Luarea masurilor de siguranta.

Impotriva unei persoane care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala se poate lua masura de siguranta a obligarii la tratament medical, respectiv a internarii medicale, prevazuta de art.113 si 114 C. pen., cand datorita bolii, unei afectiuni mintale, intoxicari cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, a unei stari de toxicomanie prezinta pericol pentru societate.

Masura de siguranta se dispune in mod provizoriu de catre instanta, pe o durata ce nu poate depasi 180 de zile in cursul urmaririi penale, dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului, in prezenta aparatorului si a procurorului.

Instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire a internarii medicale provizorii ti sesizeaza comisia medicala competenta sa avizeze internarea bolnavilor mentali si a toxicomanilor periculosi.

Masura internarii provizorii dureaza pana la confirmarea acesteia de catre instanta de judecata, pe baza avizului comisiei medicale care trebuie comunicat instantei in termen de 45 de zile de la sesizarea comisiei.

Impotriva hotararii instantei de judecata prin care s-a confirmat masura internarii este prevazuta calea de atac a recursului care, potrivit art.162 alin.6 C. proc. pen. nu suspenda executarea.

3.Masurile asiguratorii

Masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de procuror sau de instanta si constau in indisponibilizarea unor bunuri si se iau in urmatoarele conditii: exista o paguba materiala; aceasta a fost produsa prin infractiune; cu privire la aceasta infractiune exista un proces penal; in cursul procesului penal, partea vatamata s-a constituit parte civila.

Masurile asiguratorii se pot institui pe bunurile celor care raspund civil in cadrul procesului penal: invinuit, inculpat, parte responsabila civilmente.

Masurile de asigurare trebuie instituite pana la concurenta valorii probabile a pagubei si se ridica daca persoana vatamata a fost despagubita pe parcursul procesului penal.

Nu pot fi sechestrate bunurile care apartin unitatilor publice, potrivit art.145 C. pen. si cele exceptate de lege.

Instanta se pronunta la cererea partii civile sau din oficiu cu privire la luarea masurilor asiguratorii, printr-o incheiere ce se aduce la indeplinire prin executorul judecatoresc, sau de catre organul de urmarire penala.

Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie, potrivit art.163 alin.6 lit. b in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.

Masurile asiguratorii se realizeaza prin aplicarea pe bunurile indisponibilizate a unui sechestru penal, care poate avea urmatoarele forme de realizare:

sechestru propriu-zis, aplicabil bunurilor mobile;

luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor imobile;

poprirea sumelor de bani.

Procedura sechestrarii incepe cu luarea dispozitiei de sechestrare prin ordonanta organului de urmarire penala sau incheierea instantei.

Organul care aduce la indeplinire sechestrul identifica bunurile si le evalueaza. Bunurile indisponibilizate pot fi puse sub sigiliu iar daca exista pericol de instrainare, pot fi incredintate unui custode.

Actele efectuate cu ocazia aplicarii sechestrului se consemneaza intr-un proces verbal cu descrierea bunurilor sechestrate, precizarea valorilor, indicarea bunurilor exceptate gasite la persoana respectiva.

Masurile asiguratorii privind executarea amenzii se iau numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului, daca s-a savarsit o infractiune pentru care legea penala prevede pedeapsa amenzii, pana la concurenta maximului special al acesteia pentru infractiunea savarsita.

Contestarea masurilor asiguratorii.

Impotriva masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la indeplinire, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata poate face plangere la procuror sau instanta de judecata (art.168 C. proc. pen.).

Hotararea instantei de judecata poate fi atacata separat cu recurs; prin efectul recursului executarea nu este suspendata.

Dupa solutionarea definitiva a procesului penal, daca nu s-a facut plangere impotriva aducerii la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestatie potrivit legii civile.

4.Restituirea lucrurilor (art.169 C. proc. pen.).

Restituirea lucrurilor reprezinta o modalitate de recuperare in natura a pagubei cauzata prin infractiune (art.14 alin.3 lit. a C. proc. pen.).

Pentru ca persoana vatamata sa recapete, in cursul procesului penal, lucrurilor de care a fost deposedata si care au fost ridicate de la inculpat sau orice alta persoana, legea a prevazut posibilitatea restituirii acestor lucruri, cu caracter provizoriu. Cel caruia i se face restituirea are obligatia pastrarii obiectelor pana la ramanerea definitiva a hotararii, cand restituirea produce efecte depline.

Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

5.Restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii (art.170 C. proc. pen.).

Este o metoda de reparare in natura a prejudiciului produs prin infractiune. Aceasta masura procesuala se aseamana cu cea a restituirii lucrurilor.

Procurorul sau instanta de judecata pot lua masura restabilirii situatiei anterioare savarsirii infractiunii cand schimbarea acelei situatii a rezultat in mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.

Restabilirea are caracter provizoriu, definitivarea facandu-se prin hotararea care solutioneaza cauza penala.

Impotriva incheierii instantei prin care se dispune, in mod provizoriu restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii se poate declara recurs in conditiile art.168 C. proc. pen.