 |  |
|
Despre "vindere" in conceptia actualului cod civil legiuitorul statueaza in art. 1294 o definitie clara a contractului de vanzare cumparare, pe care doctrina a interpretat-o , ca fiind contractul prin care una dintre parti - vanzatorul - stramuta proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte parti - cumparatorul - care se obliga in schimb a plati vanzatorului pretul bunului vandut.
Din majoritatea opiniilor si definitiilor date de autori , se disting urmatoarele precizari referitoare la contractul de vanzare - cumparare
Transmiterea proprietatii este conditionata de natura contractului nu de esenta acestuia
Prin vanzare-cumparare se pot transmite drepturile reale , drepturile de creanta sau drepturile din materia proprietatii intelectuale.
Pretul platit consta intotdeauna intr-o suma de bani.
Contractul de vanzare-cumparare nu poate avea ca obiect drepturi personal nepatrimoniale si nici drepturi patrimoniale cu caracter strict personal sau alte drepturi prevazute de lege sau stabilite prin contracte care sunt incheiate in considerarea persoanei (dreptul la intretinere).
Contractul de vanzare-cumparare este reglementat de Codul civil, in cartea a- III-a, art. 1294-1404 dar si de alte acte normative cum ar fi: Decretul-lege nr. 61/1990 , Legea nr. 85/1992, Legea nr. 112/19953, Legea nr. 247/2005 etc.
Caracterul sinalagmatic al contractului de vanzare-cumparare consta in faptul ca partile isi asuma obligatii reciproce, fiecare dintre contractanti fiind, in acelasi timp, creditor si debitor unul fata de altul.
Astfel, vanzatorul are obligatia sa predea bunul vandut si sa-1 garanteze pe cumparator contra evictiunii si pentru vicii ascunse, iar cumparatorul are obligatia sa plateasca pretul convenit si sa preia lucrul.
Definitorii pentru acest caracter sunt trasaturile care deosebesc contractele sinalagmatice de cele unilaterale: reciprocitatea obligatiilor, conexitatea obligatiilor si corelativitatea drepturilor unei parti cu obligatiile celeilalte parti.
Contractul de vanzare-cumparare este prin esenta sa un contract cu titlu oneros, deoarece ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale, adica primirea unui echivalent in schimbul prestatiei la care se obliga, o contraprestatie.
Caracterul oneros al contractului de vanzare-cumparare rezida in faptul ca fiecare parte se obliga sa avanseze prestatia specifica in considerarea prestatiei ce o va primi de la cealalta parte.
In acest fel, vanzatorul se obliga sa transmita dreptul de proprietate si sa predea lucrul vandut in considerarea contraprestatiei, respectiv, a pretului convenit si pe care il va primi si invers, cumparatorul se obliga sa plateasca pretul in considerarea primirii in proprietate a bunului cumparat.
Existenta si intinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute din momentul incheierii contractului si nu depind de un eveniment viitor si nesigur de a se produce spre deosebire de contractele aleatorii (contractul de asigurare, renta viagera), in contractele comutative nu exista sanse de castig si pierdere pentru partile contractante, prestatiile acestora fiind considerate echivalente.
Acesta se incheie valabil
prin simplul consimtamant al partilor (solo consensu), lucru prevazut expres de art. 1295.alin.
Prin exceptie de la principiul consensualismului, in cazurile expres prevazute de lege, vanzarea devine un contract solemn. De exemplu, terenurile pot fi instrainate (dobandite) prin acte juridice intre vii, sub sanctiunea nulitatii absolute, numai daca actul a fost incheiat in forma autentica.
Dupa cum s-a precizat in literatura de specialitate, notiunea de instrainare (a terenurilor) vizeaza transmiterea proprietatii.
Caracterul translativ de
proprietate al vanzarii reiese din dispozitiile art. 971 si 1295
alin.
Codul civil prevede ca "proprietatea este de drept stramutata" de la vanzator la cumparator "indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat".
Din momentul dobandirii dreptului de proprietate, cumparatorul suporta si riscul pieirii lucrului, potrivit principiului res perit domino.
Principiul transmiterii imediate a dreptului de proprietate (si a riscurilor) din momentul incheierii contractului opereaza numai daca sunt indeplinite anumite conditii:
a) Vanzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului, iar contractul perfect valabil incheiat (de exemplu, daca, in mod exceptional, vanzarea - cumpararea este un contract solemn, consimtamantul partilor trebuie sa fie manifestat in forma prevazuta de lege).
b) Trebuie sa fie vorba de lucruri determinate individual (certe). In cazul bunurilor determinate numai generic, transferul proprietatii nu se poate produce din momentul incheierii contractului, caci nu se cunosc bunurile care urmeaza sa fie efectiv dobandite de cumparator.
In cazul lucrurilor de gen, transferul proprietatii se produce din momentul individualizarii, ceea ce se face de regula, prin predarea lucrului vandut cumparatorului, predare care valoreaza, in toate cazurile, individualizare, dar nu se confunda cu aceasta.
c) Lucrul vandut trebuie sa existe. In cazul vanzarii bunurilor viitoare, desi pot forma obiectul contractului, transferul proprietatii poate opera numai in momentul in care au fost executate, terminate, in stare de a putea fi predate cumparatorului daca sunt bunuri individual determinate (certe), iar daca lucrul executat este de gen, dupa individualizare.
d) Trebuie ca partile sa nu fi amanat transferul
proprietatii printr-o clauza speciala pentru un moment
ulterior incheierii contractului. Asemenea clauze pot fi prevazute in
contract, intrucat regula stabilita in art.
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |