Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Competenta instantei supreme este determinata de functiile speciale ale unei instante aflate in varful ierarhiei sistemul nostru judiciar. Or, asa cum este firesc, aceste functii trebuie sa fie concentrate asupra indrumarii instantelor judecatoresti pentru aplicarea si interpretarea corecta a legii in opera de infaptuire a justitiei. Acest lucru se  realizeaza, in principal, pe calea recursului in interesul legii.

Noile modificari aduse Codului de procedura civila, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003, confereau instantei supreme plenitudine de jurisdictie in materie de recurs. Legea de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 a revenit asupra acestei solutii. Din acest punct de vedere, art. 4 pct. 1 C. proc. civ. se refera la doua situatii distincte si care vizeaza: solutionarea recursurilor indreptate impotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel; solutionarea recursurilor si "in alte cauze prevazute de lege". Anterior, art. 299 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acest text a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003, prevedea ca "recursul se solutioneaza de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, daca prin lege nu se prevede altfel". In aceste conditii, aratam in prima editie a acestor Comentarii ca supraaglomerarea instantei supreme va deveni inevitabila si aproape insurmontabila. Dar consecintele unei atare solutii au fost reduse in mod semnificativ prin dispozitiile Legii nr. 195/2004, de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 si a Legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000. Totusi nu credem ca problema supraaglomerarii instantei supreme a fost solutionata in mod definitiv.

Prevederile art. 4 C. proc. civ. trebuie coroborate, in mod corespunzator, si cu dispozitiile cuprinse in art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara. Potrivit acestui text: "Sectia civila si de proprietate industriala, Sectia penala, Sectia comerciala si Sectia de contencios administrativ si fiscal ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege". De asemenea, art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara statueaza ca: "Sectiile Inaltei Curtii de Casatie si Justitie solutioneaza si recursurile declarate impotriva hotararilor nedefinitive sau a actelor judecatoresti, de orice natura, care nu pot fi atacate pe nici o alta cale, iar cursul judecatii a fost intrerupt in fata curtilor de apel". 

Inalta Curte de Casatie si Justitie are plenitudine de jurisdictie si in materia caii extraordinare de atac a recursului in interesul legii. Instanta suprema nu mai are insa competenta de a solutiona si calea de atac a recursului in anulare, art. 4 pct. 3 C. proc. civ. fiind abrogat prin dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003.

Instanta suprema are si o competenta diversa, care este recunoscuta prin prevederile art. 4 pct. 4 C. proc. civ. Potrivit acestei dispozitii procedurale, instanta suprema are competenta de a solutiona unele cereri referitoare la realizarea unei bune administrari a justitiei. In aceasta categorie pot fi incluse urmatoarele categorii de cereri:

- cererile privitoare la solutionarea conflictelor de competenta dintre doua curti de apel;

- cererile privitoare la solutionarea conflictelor de competenta dintre doua tribunale din raza teritoriala a unor curti de apel diferite;

- cererile privitoare la solutionarea conflictelor de competenta dintre un tribunal si o curte de apel, dintre o judecatorie si o curte de apel;

- cererile privitoare la solutionarea conflictelor de competenta dintre doua judecatorii din circumscriptia teritoriala a unor tribunale si curti de apel diferite;

- cererile privitoare la solutionarea conflictelor de competenta dintre o curte de apel si un alt organ cu activitate jurisdictionala;

- cererile privitoare la stramutarea procesului civil de la o curte de apel la alta curte de apel, pentru motive de rudenie sau afinitate;

- cererile de stramutare a procesului civil intemeiate pe motive de banuiala legitima si de siguranta publica;

- cererile pentru delegarea altei instante (art. 23 C. proc. civ.).

Exista si alte dispozitii procedurale care atribuie instantei supreme competenta de a solutiona unele cereri sau cai de atac. Cu titlu exemplificativ enumeram urmatoarele cauze:

- cererile pentru indreptarea propriilor hotarari;

- contestatiile la titlu, adica cele in legatura cu intelesul, intinderea si aplicarea dispozitivului hotararii ce se executa;

- solutionarea cailor extraordinare de atac de retractare (contestatia in anulare si revizuirea) exercitate impotriva propriilor lor hotarari;

-recursurile indreptate impotriva hotararilor pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti cu privire la deciziile Consiliului Concurentei (art. 29 din Legea nr. 143/1999);

-recursurile indreptate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in temeiul art. 157 din Legea nr. 19/2000.

Inalta Curte de Casatie si Justitie are, in prezent, si competenta de a solutiona unele cereri in Sectii Unite. Potrivit art. 25 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, competenta Sectiilor Unite are ca obiect:

"a) judecarea recursurilor in interesul legii;

b) solutionarea, in conditiile prezentei legi, a sesizarilor privind schimbarea jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie;

c) sesizarea Curtii Constitutionale pentru controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare".