Conditiile generale pentru a mosteni1

Conditiile generale pentru a mosteni

Codul civil cere ca o persoana sa indeplineasca urmatoarele conditii pentru a putea mosteni:

a) sa aiba capacitate succesorala (art. 957 alin. (1) C.civ.);

b) sa nu fie nedemna de a mosteni (art. 958-959 C.civ.);

c) sa aiba vocatie succesorala legala utila, sau vocatie testamentara, la o mostenire deschisa, concreta.

Capacitatea si vocatia succesorala sunt conditii obligatorii pozitive atat pentru succesiunea legala, cat si pentru cea testamentara, in timp ce lipsa nedemnitatii succesorale este o conditie negativa, ceruta la fel atat pentru succesiunea legala, cat si pentru cea testamentara.

d) Vocatia succesorala legala utila presupune inexistenta dezmostenirii succesibilului, care este o conditie specifica a mostenirii legale.

Sectiunea I - Capacitatea succesorala

Notiunea de capacitate succesorala

Art. 957 C.civ. prevede ca "O persoana poate mosteni daca exista la momentul deschiderii mostenirii".

Capacitatea succesorala nu se confunda prin urmare cu capacitatea civila de folosinta sau cu capacitatea civila de exercitiu, ci are o semnifi­catie proprie bine definita, aceea a existentei in viata a mostenitorului in momentul deschiderii mostenirii.

Dovada existentei in viata a succesibilului la data deschiderii succesi­unii incumba, conform regulilor generale de probatiune, acestuia sau eventual mostenitorilor sai (daca acestia vin la mostenire prin retransmitere) si se face cu actele de stare civila ale mostenitorului, iar in caz de deces al mostenitorului care a fost in viata la data deschiderii mostenirii, cu actul sau de deces.

Persoanele care au capacitate succesorala

Capacitatea succesorala este recunoscuta de lege tuturor persoanelor in viata la data deschiderii succesiunii fara nici o discriminare in functie de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau origine sociala.

Persoana disparuta are capacitate succesorala, fiind prezumata in viata.

Art. 53 C.civ. dispune in acest sens ca "Cel disparut este socotit a fi in viata, daca nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte ramasa definitiva".

Persoana conceputa, dar nenascuta la data succesiunii, este considerata ca exista, deci are capacitate succesorala, cu conditia sa se nasca viabila.

Art. 36 C.civ. prevede ca "Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca el se naste viu. Dispozitiile art. 412 C.civ. referitoare la timpul legal al conceptiunii sunt aplicabile".

Copilul nascut mort este considerat ca nu exista.

Capacitatea succeso­rala exista indiferent cat de mare a fost durata vietii persoanei concepute.

Persoanele juridice au numai capacitate succesorala testa­mentara, de la data dobandirii personalitatii juridice, in conditiile legii.

Prin exceptie de la prevederile art. 205 alin. (3) C.civ. si daca prin lege nu se dispune altfel, orice persoana juridica poate primi liberalitati in conditiile dreptului comun, de la data actului de infiintare sau, in cazul fundatiilor testamentare, din momentul deschiderii mostenirii testatorului, chiar si in cazul in care liberalitatile nu sunt necesare pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod legal (art. 208 C.civ.).

Persoanele care nu au capacitate succesorala

1. Nu au capacitate succesorala persoanele care nu mai exista la data deschiderii succesiunii.

Acestea pot fi persoanele fizice predecedate, al caror deces a fost fizic constatat sau a fost stabilit prin hotarare judecatoreasca de declarare a mortii definitiva si irevocabila, sau persoane juridice care incetasera de a mai avea fiinta la data deschiderii succesiunii.

Totusi in cazul mostenirii legale, descendentii mostenitorului prede­cedat vor putea veni prin reprezentare la mostenirea defunctului in locul autorului lor si culege partea succesorala ce s‑ar fi cuvenit acestuia daca ar fi fost in viata la deschiderea succesiunii.

2. Comorientii

Comorientii sunt persoanele fizice care avand vocatie succesorala, una fata de alta, decedeaza intr-o imprejurare (accident aviatic, naufragiu, cutremur etc.), in care nu se poate proba in niciun fel care dintre ele a supravietuit celeilalte.

"Daca, in cazul mortii mai multor persoane, nu se poate stabili ca una a supravietuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se mosteni una pe alta." prevede art. 957 alin. (2) C.civ.

Textul citat transeaza problema practic insolubila a stabilirii ordinii in care au murit mai multe persoane care aveau vocatie succesorala reciproca (adica ar fi putut sa se mosteneasca una pe cealalta), decedate in aceeasi imprejurare, accident, catastrofa aeriana, navala, feroviara, in conditii care fac imposibil sa se stabileasca cine a supravietuit celeilalte si, deci, cine ar fi avut capacitate succesorala.

Textul preia regula prevazuta de Codul Calimah si instituie prezumtia legala relativa a mortii concomitente a tuturor succesibililor, cu consecinta ca nici unul dintre cei morti nu il putea mosteni pe celalalt, neavand capacitate succesorala.

Pentru identitate de considerente, aceeasi trebuie sa fie solutia si in cazul in care persoanele care au vocatie reciproca au decedat in acelasi timp, dar in imprejurari si din cauze diferite.

Intrucat textul citat, nu distinge, incapacitatea functioneaza si in cadrul devotiunii testamentare, in cazul in care atat legatarul cat si testatorul au murit in aceeasi imprejurare fara a se putea dovedi ca legatarul a decedat ulterior decesului testatorului.

Prezumtia mortii concomitente (a mai multor persoane) este o prezumtie legala relativa si poate fi rasturnata prin orice mijloc de dovada de cel interesat.

Efectele incapacitatii succesorale se produc de drept (ipso jure), fara a fi nevoie de o hotarare judecatoreasca care sa o constate. Incapacitatea succesorala poate fi invocata de orice parte interesata.

Daca incapabilul s‑ar afla in posesia succesiunii, adevaratii mostenitori au impotriva lui actiune in petitie de ereditate. Daca a fost de buna‑credinta, incapabilul va dobandi proprietatea fructelor succesiunii pe care le‑a cules.

Sectiunea a II‑a - Vocatia (chemarea) la mostenire

Vocatia la mostenire inseamna ca persoana fizica sau persoana juridica care pretinde mostenirea trebuie sa fie chemata de lege sau de testament la aceasta.

"Pentru a putea mosteni o persoana trebuie sa aibe calitatea ceruta de lege sau sa fi fost desemnata de catre defunct sau testament" (art. 962 C.civ.).

Vocatia (chemarea) succesorala legala are un prim sens general prin care se stabileste in principiu vocatia virtuala a unor persoane de a culege moste­nirea defunctului.

In acest sens au vocatie succesorala la mostenirea defunctului descen­dentii la nesfarsit sau rudele colaterale pana la gradul al IV‑lea inclusiv. Este, cu alte cuvinte, vocatia oferita de lege de a veni la mostenirea defunctului.

Vocatia (chemarea) succesorala are un al doilea sens concret si util, care inseamna alegerea dintre succesorii legali virtuali, potentiali, a celor care in mod efectiv pot culege mostenirea, nefiind inlaturati de un alt sau de alti succesibili in clasa sau rang preferabil sau de un legatar testamentar.

In cazul mostenirii testamentare, vocatia generala la mostenire nu este determinata de lege, oricine putand fi desemnat legatar de catre testator.

Sectiunea a III‑a - Inexistenta nedemnitatii succesorale

Nedemnitatea succesorala este o sanctiune aplicata succesibilului nevrednic, care a savarsit anumite acte de ostilitate fata de defunct sau de memoria acestuia, enumerate limitativ de lege si care consta in inlaturarea lui de la mostenire.

Inexistenta nedemnitatii succesorale este o conditie negativa, ceruta atat pentru mostenirea legala, cat si pentru cea testamentara si va fi studiata in cadrul capitolului consacrat mostenirii legale.

Sectiunea a IV‑a - Inexistenta dezmostenirii succesibilului

Inexistenta dezmostenirii (exheredarii) unor succesibili legali, deci a unor rude chemate virtual de lege la mostenire de catre defunct este de asemenea o conditie negativa in cazul mostenirii legale.

Cu alte cuvinte, pentru a culege succesiunea sau o parte din ea se cere ca succesibilul sa nu fi fost dezmostenit (exheredat) de defunct.

Fireste anumite categorii de mostenitori legali (cei rezervatari) sunt protejati cel putin partial (in limitele rezervei) impotriva vointei liberale a defunctului testator.

Conditia inexistentei dezmostenirii nu exista in cazul mostenirii testamentare unde vocatia succesorala este expresia vointei testatorului.