DESPRE EFECTELE CONTRACTULUI DE TRANZACTIE

1. Preliminarii.

Contractul de tranzactie este un contract consensual , care isi produce efectele la data incheierii sale.

Ca atare, odata depus in instanta si semnat de ambele parti, contractul de tranzactie impune instantei sa ia act de el, cu exceptia situatiilor in care acesta este lovit de nulitate absoluta.

Ceea ce trebuie retinut la acest contract este ca la data incheierii  tran­zactia are ca efect impiedicarea partilor de a formula din nou pretentii cu privire la drepturile stinse ori recunoscute prin contractul de tranzactie.

De asemenea puterea tranzactiei este asimilata cu puterea unei hotarari judecatoresti definitive fiind vorba de puterea lucrului judecat, o noua actiune in justitie ar fi paralizata prin ridicarea exceptiei corespunzatoare, exceptie dirimanta (pe­remptorie), rezultand din tranzactie, intarita prin actiunea dispozitiilor art. 1711 C. civ.

Ca regula de baza tranzactia produce efecte declarative , cu titlu de exceptie insa, tranzactia genereaza si efecte constitutive sau translative. De ase­menea, efectele tranzactiei prezinta caracter extinctiv si relativ.

2 Efectul extinctiv al tranzactiei.

Tranzactia impiedica partile sa formuleze din nou pretentii cu privire la drepturile stinse sau recunoscute prin ea. Codul civil asimi­leaza puterea tranzactiei cu puterea unei hotarari judecatoresti defini­tive

Astfel fiind, actiunea introdusa de una dintre parti va fi respinsa ca urmare , asa cum am mentionat mai sus ,  a ca urmare a invocarii exceptiei peremptorii (dirimante) rezultand din tranzactie

Codul civil asimileaza puterea tranzactiei cu puterea unei hotarari judecatoresti definitive (art. 1711). Astfel, de vreme ce, prin hotararea definitiva, litigiul este solutionat in mod irevocabil, actul de justitie intrand in puterea lucrului judecat, o asemenea tranzactie nu mai este posibila, deoarece intre parti nu mai exista, si nu mai pot exista, nici concesii si nici contestatii - care sunt de esenta tranzactiei - cu privire la drepturile transate definitiv de organul de jurisdictie.

3 Efectele declarative ale tranzactiei.

Majoritatea autorilor recunosc ca tranzactia produce, de regula, efecte declarative deoarece are ca scop recunoasterea unor drepturi preexistente pe care le consolideaza. Datorita acestui caracter al lor, efectele tranzactiei sunt retroactive, operand din chiar momentul nasterii drepturilor respective.

Efectul declarativ al tranzactiei atrage urmatoarele consecinte:

partea nu este succesorul in drepturi al celeilalte parti;

contractul produce efecte retroactive;

nu poate servi ca just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 de ani.

4 Efectele  constitutive sau translative ale tranzactiei.

Avand calitatea de exceptie , efectele  constitutive sau translative de drepturi , in cazurile in care, in schimbul renuntarilor facute de o parte, cealalta parte efectueaza sau promite anumite prestatii (de a plati o suma de bani sau de a da un alt lucru etc.).

In aceste cazuri, tranzactia fiind si constitutiva sau translativa de drepturi, consecintele referitoare la prestatiile noi vor fi inverse fata de cazul efectului declarativ (adica va exista obligatia de garantie, efectele nu vor fi retroactive si contractul de tranzactie va putea servi ca just titlu).

Daca, prin tranzactie, se transmite dreptul de proprietate asupra unui teren, trebuie indeplinita, de asemenea, forma autentica ad validitatem.

Producand efect constitutiv sau translativ, tranzactia antreneaza si urmatoarele consecinte:

exista obligatia de garantie intre parti;

tranzactia poate li invocata ca just titlu;

neexecutarea obligatiei noi angajeaza raspunderea debitorului;

poate fi ceruta rezolutiunea contractului pentru neexecutarea culpabila a obligatiei nou asumate;

devine aplicabila teoria riscului contractului.

Efectele relative ale tranzactiei.

Efectele tranzactiei vizeaza numai partile contractante, fata de terti nefiind obligatorie si nici chiar opozabila.

Cu titlu de exceptie, tranzactia nu este opozabila tertilor, care mai inainte de interventia acesteia au dobandit drepturi asupra bunului litigios; din acest punct de vedere, tranzactia deosebindu-se de partaj.

6 Privire speciala asupra problemelor legate de imobile.

In ceea ce priveste terenurile, tranzactia poate avea ca obiect concesii reciproce asupra terenului.

De exemplu, printr-o tranzactie partile pot pune capat unui litigiu purtand asupra hotarului dintre doua terenuri invecinate (actiune in granituire).

Pentru ipoteza in care, in schimbul renuntarilor facute de o parte, cealalta parte transmite proprietatea unui imobil (efecte translative) se impun cateva precizari:

Bunurile care fac parte din domeniul public al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, deoarece sunt inalienabile potrivit art. 135 din Constitutie, nu pot fi instrainate nici pe calea tranzactiei. Desigur, tranzactia va fi nula absolut daca se incearca, pe aceasta cale, ocolirea regimului juridic al bunurilor proprietate publica.

Daca instrainarea in cadrul tranzactiei (cu efecte translative) are ca obiect un teren (intravilan sau extravilan), contractul trebuie sa fie incheiat in forma autentica (art. 46 din Legea nr. 18/1991).

Daca instrainarea in cadrai tranzactiei are ca obiect un teren agricol extravilan, nu se pune problema exercitarii dreptului de preemtiune, deoarece art. 48 din Legea nr. 18/1991 vizeaza numai instrainarea "prin vanzare', iar tranzactia este un contract special distinct.

In ceea ce priveste constructiile, numai in ipoteza tranzactiei care implica lucrari de construire, modificare, transformare, desfiintare etc. este necesara obtinerea autorizatiei administrative potrivit Legii nr. 50/ 1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor. in lipsa autorizatiei, lucrarea nu va putea fi executata, respectiv, va putea fi desfiintata, aplicandu-se si alte sanctiuni prevazute de lege (art. 9, art. 26 si urm. din Legea nr. 50/1991). Rezulta ca, pentru a se pune la adapost de riscul refuzului (legal) de eliberare a autorizatiei, partile trebuie sa o solicite inainte de incheierea tranzactiei.

In toate celelalte ipoteze in care tranzactia (cu efecte declarative sau translative) are ca obiect imobile, autorizatia administrativa nu este ceruta de lege.