Dreptul comertului international in epoca globalizarii

Dreptul comertului international in epoca globalizarii

Globalizarea este un fenomen economic, tehnic si financiar dar, care are impact asupra tuturor domeniilor, inclusiv asupra dreptului.

In epoca clasica a dreptului, Statul era singurul suveran care edicta reguli de drept. Aceasta regula s-a modificat prin globalizarea (mondializarea) 'legislatiei'':

luxul globalizarii creeaza o 'cursa de norme', atat nationale cat si internationale, la care se adauga practicile participantilor la comertul international;

este obligatorie o comparatie a legislatiilor nationale, in situatia in care fluxul globalizarii devine tot mai constrangator (de exemplu, protectia sau facilitatile conferite investitorilor);

forma legislatiei ramane aceeasi, insa este modificata, uneori intr-o 'maniera haotica' de dispozitii internationale mai mult sau mai putin constrangatoare.

Exista o noua structura economica mondiala care modifica sistemele clasice de drept. Efectul principal al acestei aculturatii juridice (se discuta despre americanizarea dreptului francez si despre continentalizarea dreptului englez) conduce la o noua legislatie, in care trasaturile definitorii ale unui sistem nu se mai regasesc, in - aproape ­nici un domeniu.

Institutiile regionale sau mondiale primesc din ce in ce mai multe competente, pe care le impart cu statele membre, avand posibilitatea sa decida in litigii de natura intemationala (Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene in Uniunea Europeana, respectiv, Organismul de Reglementare a Diferendelor in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului).

Dreptul comertului international este, in acest moment, la rascruce, in cautarea unei identitati si in cautarea unei paradigme uniformizatoare.

Sectiunea 2. Definitia dreptului comertului international

Dreptul comertului international este acea ramura a dreptului care reglementeaza raporturile patrimoniale dintre subiectele comertului international si care prezinta caracter de comercialitate si internationalitate.

Franta a avut ideea de a propune (in cadrul sesiunii UNCITRAL de la New York din 1970) o Conventie-cadru referitoare la dreptul comertului international insa propu­nerea nu a fost dezbatuta niciodata.

Continutul dreptului comertului international este format de normele materiale proprii dar si norme de drept material care apartin altor domenii (de exemplu, dreptul procesual civil - arbitrajul comercial; dreptul civil- contractele; dreptul comercial - actele de comert etc).

Principiile care delimiteaza aceasta ramura de drept sunt:

principiul egalitatii juridice a partilor;

principiul libertatii comertului;

principiul bunei credinte;

principiul concurentei loiale.

Intre principiile dreptului comertului international exista o intrepatrundere, acestea neputand fiind respectate in plenitudinea efectelor lor separat, existand o relatie de determinare si interdependenta.

Sectiunea 3. Obiectul dreptului comertului international

Obiectul dreptului comertului international este dat de urmatoarele trasaturi:

caracterul patrimonial;

caracterul comercial;

caracterul international.

Sectiunea 4.  Dreptul comertului international si alte ramuri de drept

Dreptul comercial

Dreptul comertului international reglementeaza raporturi juridice asemanatoare cu cele de drept comercial (au un caracter patrimonial si comercial) dar in dreptul comertului international sunt aplicabile normele nationale numai atunci cand acestea sunt lex causae. In cele mai multe cazuri, dreptul comertului international reglementeaza raporturile juridice prin norme proprii, specifice (de exemplu: conventii internationale, uzante internationale).

Drept procesual civil

Dreptul comertului international contine si trimiteri la normele de procedura civila. Astfel, in Regulile de procedura arbitrala prevede ca 'prezentele Reguli se completeaza cu dispozitiile de drept comun de procedura civila romana in masura in care acestea sunt compatibile cu arbitrajul si cu natura comerciala a litigiilor (art.79).

Dreptul international privat.

Legaturile cele mai puternice sunt cu dreptul intemational privat. La inceput, un capitol al acestei discipline, dreptul comertului international a devenit in timp o disciplina autonoma. In literatura de specialitate se discuta despre caracterul compozit al dreptului comertului international, precum si de faptul ca majoritatea autorilor il trateaza dintr-un punct de vedere national. Dreptul international privat este definit de norma conflictuala - care lipseste in dreptul comertului international.

Dreptul international public

Deosebirea cea mai importanta fata de ramura publica a dreptului international este acea ca subiectele au pozitii juridice diferite. In timp ce in dreptul comertului international raporturile sunt de egalitate juridica, in dreptul international public statele (principalele subiecte) actioneaza ca puteri suverane.