Efectele desfacerii casatoriei cu privire la relatiile patrimoniale dintre parinti si copii

Efectele desfacerii casatoriei cu privire la relatiile patrimoniale dintre parinti si copii

1. Contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului. Dispunand desfacerea casatoriei, instanta de divort este obligata sa fixeze contributia fiecaruia dintre parinti la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala [art. 42 alin. (3) C.fam.], intr-un cuvant, la cheltuielile de intretinere a minorului, chiar in lipsa unei cereri exprese in acest sens si indiferent daca incredintarea copilului s-a dispus la unul dintre parinti sau la o terta persoana ori la o institutie de ocrotire.

Cuantumul intretinerii datorate se stabileste in functie de nevoile minorului si de mijloacele fiecarui parinte. Invoiala parintilor este admisibila dar, ca si in cazul invoielii privind incredintarea copilului, este necesara incuviintarea instantei [art. 42 alin. ultim C.fam.], pentru a se preveni nesocotirea intereselor beneficiarului intretinerii.

Cu toate ca nu avem o dispozitie legala in acest sens, in practica instantelor s-a statornicit regula potrivit careia renuntarea unuia dintre parinti la pensia de intretinere cuvenita copilului nu poate fi ratificata. In schimb, se poate incuviinta o conventie a parintilor de scutire temporara a unuia dintre ei de la plata contributiei la cheltuielile de intretinere a copilului, daca se constata ca acela dintre parinti caruia i s-a incredintat minorul spre crestere si educare dispune de conditii materiale indestulatoare si poate oferi singur conditii de trai corespunzatoare nevoilor copilului.

Schimbarea situatiei materiale a parintilor sau a starii de nevoie a copilului poate justifica o reevaluare a nivelului contributiei la cheltuielile de intretinere, indiferent daca modificarea ar viza pensia de intretinere stabilita pe cale conventionala (dar incuviintata de instanta) sau pensia de intretinere decisa de judecator.

2. Exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti cu privire la bunurile copilului. Parintele caruia i s-a incredintat copilul spre crestere si educare exercita in privinta acestuia drepturile parintesti [art. 43 alin. (1) C.fam.], adica atat drepturile (dar si indatoririle) privitoare la persoana copilului, cat si cele referitoare la patrimoniul acestuia. Aceasta din urma latura a ocrotirii parintesti are doua componente principale, anume dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului, precum si de a reprezenta minorul, sau, dupa caz, de a-i incuviinta actele civile (art. 105 C.fam.).

Daca minorul a fost incredintat unei terte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta, dispunand aceasta masura, va decide care dintre parinti va exercita dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului si de a-l reprezenta sau de a-i incuviinta actele civile [art. 43 alin. (2) C.fam.].

3. Alocatia de stat pentru copii. Legea privind alocatia de stat pentru copii nr. 61/1993, astfel cum a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta nr. 44/2006 , stabileste dreptul tuturor copiilor in varsta de pana la 18 ani, fara discriminare, de a beneficia de alocatie de stat, ca forma de ocrotire a statului [art. 1 alin. (1) si (2)]; tinerii care au implinit varsta de 18 ani si care urmeaza cursurile invatamantului liceal sau profesional, beneficiaza de alocatie de stat pana la finalizarea studiilor [art. 1 alin. (3)].

Titularul dreptului la alocatia de stat este copilul, stabileste art. 3 alin. (2) din Legea nr. 61/1993, si se plateste, dupa cum se arata in cuprinsul art. 4 alin. (1) din aceeasi lege, unuia dintre parinti pe baza acordului acestora sau, in caz de neintelegere, pe baza deciziei autoritatii tutelare ori a hotararii judecatoresti, parintelui caruia i s-a incredintat copilul spre crestere si educare. Dupa implinirea varstei de 14 ani, plata alocatiei de stat se poate face direct titularului, cu incuviintarea reprezentantului sau legal [art. 4 alin. (3)]. Deci, parintele sau un alt ocrotitor legal nu face decat sa incaseze drepturile cuvenite copilului titular al dreptului la alocatie de stat.

Potrivit indrumarilor fostei instante supreme, este admisibila cererea de obligare a parintelui care a incasat alocatia de stat pentru copil sa o remita parintelui in a carui ingrijire se afla titularul, pe temeiul principiului imbogatirii fara justa cauza. Parintele care a neglijat intocmirea formelor necesare incasarii alocatiei poate fi si el obligat la despagubiri, potrivit regulilor din materia raspunderii civile delictuale (art. 998, 999 C.civ.).