Eroarea de fapt
Eroarea este definita ca "reprezentarea
gresita, de catre cel ce savareste o fapta prevazuta de legea penala, a
realitatii din momentul savarsirii faptei, reprezentare determinata de
nerecunoasterea sau cunoasterea gresita a unor data ale realitatii".Eroarea se
diferentiaza in raport de: obiectul asupra caruia poarta; factori care au
determinat-o; posibilitatea de evitare si intinderea consecintelor. Dupa
obiectul asupra caruia poarta se disting: eroarea de fapt si eroarea de drept: eroarea
de fapt exista atunci cand necunoasterea sau cunoaterea gresita poarta asupra
unor date ale realitatii (stari, situatii, imprejurari etc); eroarea de drept
sau de norma consta in nerecunoasterea sau cunoasterea gresita a unei norme
juridice. Dupa factorii care determina eroare se disting: eroare prin
necunoastere sau ignoranta ce reprezinta o stare psihica determinata de regula
de lipsa de cultura; amagirea sau inducerea in eroare care reprezinta o stare
psihica provocata de actiunea de inselare exercitata de o persoana asupra
alteia. Dupa consecintele pe care le poate avea, eroarea poate fi: eroare
esentiala cand reprezinta pentru faptuitorul aflat in eroare o justificare a
activitatii lui si exclude vinovatia eroare neesentiala cand apare ca o scuza
pentru faptuitorul aflat in eroare, iar pe planul consecintelor juridice
reprezinta o circumstanta atenuanta. Tot in raport cu criteriul de mai sus
completat cu cel al obiectului asupra caruia poarta se distinge: eroare
principala cand aceasta priveste date de fapt referitoare la elementele
constitutive ale infractiunii, de care depinde insasi exitenta infractiuni; eroare
secundara cand aceasta priveste o stare, o situatie, imprejurare ce reprezinta
o circumstanta de savarsire. Dupa posibilitatea de evitare a erorii se disting:
eroare de neinlaturat sau invincibila cand se datoreaza completei necunoasteri
a realitatii si care nu ar fi putut fi inlaturata oricata diligenta ar fi depus
faptuitorul; eroare vincibila sau inlaturabila care ar fi putut fi inlaturata
daca faptuitorul era mai atent, mai diligent. Sub raportul consecintelor
juridice se cuvine subliniat ca eroarea invincibila inlatura caracterul penal
al faptei, iar eroare vincibila nu inlatura caracterul penal al faptei afara de
cazul cand faptele sunt incriminate numai daca se savarsesc cu intentie. Din
reglementarea legala se observa ca eroarea poate fi: o stare, o situatie, o
imprejurare de fapt de care depinde caracterul penal al faptei, caz in care
fapta nu are caracter penal; o circumstanta agravanta a infractiunii, situatie
in care este inlaturata aceasta circumstanta, fapta ramanand infractiune in
varianta tip. Conditiile erorii de fapt. Eroarea de fapt inlatura caracterul
penal al faptei savarsite daca sunt indeplinite conditiile: sa se fi comis o fapta
prevazuta de legea penala; in momentl savarsirii faptei faptuitorul sa nu fi
cunoscut existenta unor stari, situatii sau imprejurari de care depinde
caracterul penal al faptei; starea, situatia sau imprejurarea care nu au fot
cunoscute sa reprezinte un element constitutiv al infractiunii ori o
circumstanta a acesteia. Efectele erorii de fapt-Efectele erorii de fapt cand
aceasta priveste un element constitutiv al infractiunii. Eroarea de fapt in
cazul faptelor savarsite cu intentie. daca fapta nu a fost incriminata atunci
cand este savarsita cu intentie, cat I atunci cand este savarsita din culpa
eroarea de fapt va inlatura vinovatia si deci si caracterul penal al faptei si
atunci cand este savarsita din culpa, numai daca se constata ca eroarea nu este
ea insasi rezultatul culpei Efectele erorii de fapt, asupra circumstantelor. Si
in cazul cand eroarea de fapt priveste o stare, o situatie, o imprejurare ce
constituie element de circumstantiere, efectele acesteia sunt diferentiate dupa
cum fapta este incriminata cand este savarsita cu intentie, ori din culpa, sau
numai din culpa. Regula este aceeasi, eroarea de fapt inlatura agravarea cand
poarta asupra unor circumstante de agravare ale unei infractiuni intentionate,
iar cand poarta asupra unei circumstante agravante la o infractiune
incriminanta si atunci cand este savarsita din culpa va duce la inlaturarea ei
numai daca necunoasterea sau cunoasterea gresita a starii, situatiei,
imprejurarii ce constituie circumstanta de agravare nu este ea insasi
rezultatul culpei.