Mijloacele juridice de transformare a obligatiilor

MIJLOACELE JURIDICE DE TRANSFORMARE A OBLIGATIILOR

1. NOVATIA

1) Definitie. Novatia este o operatiune juridica prin care partile sting o obligatie veche si o inlocuiesc cu o obligatie noua, astfel incat stingerea celei vechi si nasterea celei noi au loc concomitent. Novatia se poate realiza prin schimbarea obiectului sau cauzei vechii obligatii, subiectele ramanand identice (novatie obiectiva) sau prin schimbarea creditorului sau debitorului obligatiei initiale (novatie subiectiva).

Novatia nu se confunda cu cesiunea de creanta sau cu subrogatia personala, intrucat in cazul primei figuri juridice avem de a face cu stingerea unei vechi obligatii si nasterea unei alte obligatii noi, pe cand in cel de al doilea caz, avem de a face cu transmiterea unei obligatii care subzista. Novatia este reglementata impreuna cu delegatia de art. 1128-1137 Cod civil.

2) Conditiile novatiei. Novatia fiind un contract, trebuie sa intruneasca toate conditiile de validitate ale contractelor (art. 948 si urm. Cod civil). Pe langa acestea, ea mai trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii speciale:

a. sa existe o obligatie veche valabila (orice fel de obligatie, chiar lovita de nulitate relativa sau chiar daca este naturala; nu poate fi lovita de nulitate absoluta);

b. prin acordul partilor sa se nasca o obligatie noua valabila care o inlocuieste pe cea veche;

c. obligatia noua sa aiba un element nou fata de obligatia veche (aliquid novi).

Elementul nou poate sa presupuna: un creditor sau un debitor noi, un obiect sau o cauza a obligatiei noi, o modalitate care afecteaza pe viitor obligatia novata sau inlurarea unei asemenea modalitati;

d. sa existe intentia expresa a partilor de a nova (animus novandi);

e. partile sa aiba capacitatea de a nova (adica sa aiba capacitatea de a dispune de drepturile lor);

3) Efectele novatiei

a. stingerea vechii obligatii impreuna cu tote garantiile aferente si cu toate accesoriile sale. Prin exceptie, garantiile vor putea insoti noua obligatie in cazul in care partile contractelor de garantie se inteleg in acest sns;

b. nasterea unei noi obligatii concomitent cu stingerea vechii obligatii.

2. DELEGATIA

1) Definitie. Delegatia este actul juridic prin care un debitor (delegant), obtine si aduce creditorului sau (delegatar), consimtamantul unei alte persoane (delegat), care se obliga alaturi sau in locul delegantului. Delegatia poate sa fie de doua feluri: delegatie perfecta si delegatie imperfecta.

2) Delegatia perfecta exista atunci cand delegatarul accepta pe delegat ca debitor al sau, consimtind totodata la liberarea de plata a delegantului. In realitate, acest tip de delegatie este o novatie prin schimbare de debitor, pentru realizarea careia este necesar si consimtamantul debitorului initial (delegantul).

Conditiile de validitate ale delegatiei imperfecte sunt urmatoarele:

a. existenta consimtamantului delegatarului, delegantului si delegatului;

b. capacitatea deplina de exercitiu a celor trei participanti la operatiunea delegatiei; c. existenta unei obligatii anterioare valabile in raporturile dintre delegatar si delegant.

In temeiul delegatiei perfecte, delegantul are obligatia de a garanta delegatarului existenta si valabilitatea creantei proprii impotriva delegatului, precum si solvabilitatea acestuia in momentul perfectarii delgatiei. Prin exceptie, delegatarul isi poate rezerva un drept de recurs fata de delegant pentru cazul insolvabilitatii delegatului din momentul platii. In aceasta ipoteza, delegantul are insa dreptul sa invoce impotriva delegatarului, beneficiul de discutie, cerandu-i delegatarului sa-l urmareasca mai intai pe delegat. Delegatul nu va putea opune delegatarului exceptiile rezultate din raportul sau juridic cudelegantul, cu exceptia cazului in care in actul delegatiei s-a stipulat ca delegatul se obliga in aceleasi conditii ca si fata de delegant.

3) Delegatia imperfecta se caracterizeaza prin aceea ca nu are efect novator. Desi delegatarul accepta obligarea fata de el a unui nou debitor - delegatul, nu consimte la eliberarea de obligatie a debitorului initial - delegantul. In lipsa unei stipulatii exprese de liberare a debitorului de plata, delegatia se prezuma a fi imperfecta (art. 1132 Cod civil).

4) Deosebiri intre delegatie si alte operatii juridice. Delegatia se deosebeste de mandat (care nu presupune asumarea unei obligatii personale de catre manadatar fata de tert), de novatie (care presupune intotdeauna existenta unei obligatii anterioare valabile spre deosebire de delegatie), de fidejusiune (fidejusorul fiind obligat doar in subsidiar), de stipulatia pentru altul (care spre deosebire de delegatie presupune acordul obligatoriu doar a doua persoane - promitentul si stipulantul), de cesiunea de creanta (care, spre deosebire de delegatia perfecta presupune supravietuirea obligatiei si transmiterea ei).