Natura juridica a casatoriei

Privitor la natura juridica a casatoriei, ea este diferita de contract. Eliberata de constrangerile patrimoniale anterioare, calificarea ei juridica drept contract nu mai este valabila. Intre aceste exista mai multe deosebiri[1]

1. Intr-un contract fiecare parte urmareste un scop diferit de al celeilalte parti, pe cand in casatorie scopul este comun - intemeierea unei familii

2. In contract partile pot, in anumite limite stabilite de lege, sa stabileasca efectele contractului, efectele casatoriei fiind stabilite imperative de lege, vointa parintilor neavand decat rolul de a determina aplicarea statului legal al casatoriei, fara posibilitatea de a-l modifica in vreun fel. Viitorii soti au numai posibilitatea de a accepta sau de a nu accepta statutul legal al casatoriei asa cum el este stabilit de lege;

3. In principiu, contractul este susceptibil de modalitati (conditia si termenul), casatoria fiind un act, pur si simplu;

4. Contractul stabilit prin acordul parintilor (mutuus consensus) poate inceta prin acordul lor de vointa (mutuus dissensus), pe cand casatoria poate inceta numai in conditii stabilite de lege;

5. Nulitatile casatoriei prezinta anumite particularitati fata de cele ale contractului si ale celorlalte acte juridice.

Din cele relatate, asociat notiunii de casatorie, rezulta ca aceasta are mai multe caractere

1.este o uniune dintre un barbat  si o femeie;

2. este liber consimtita;

3. este monogama;

4. se incheie in formele cerute de lege;

5. are un caracter civil (sotii au posibilitatea sa procedeze si la elaborarea religioasa a casatoriei, dar acesta numai dupa incheierea casatoriei in fata autoritatii de stat, uniunea incheiata numai religios nu are valoare juridica);

6. se incheie pe viata (ea se poate desface in cazuri exceptionale, prin divort);

7. se intemeiaza pe deplina egalitate in drepturi dintre barbat si femeie;

8.se incheie in scopul intemeierii unei familii.

Trebuie mentionat faptul ca desfacerea casatoriei si pierderea statutului de soti este ingaduita, dar numai pe cale juridica[2], in conditii procesuale derogatorii de la dreptul comun .