Obligativitatea contractului intre partile contractante si principiul relativitatii efectelor contractului. Exceptii reale de la principiul relativitatii efectelor contractului.

Obligativitatea contractului intre partile contractante si principiul relativitatii efectelor contractului. Exceptii reale de la principiul relativitatii efectelor contractului.

Principiul obligativitatii contractului(pacta sunt servanda).Este prevazut in art.969 C.civ.:"contractele legal facute au putere de lege intre partile contractante". importanta:contractul devine obligatoriu atat pentru parti cat si pentru instanta de judecata chemata sa aplice contractul; temeiul : siguranta circuitului civil si autonomia de vointa a partilor; in cazuri exceptionale, efectul obligatoriu al contractului suporta modificari in mod independent de principiul autonomiei de vointa a partilor( de ex.:prologarea legala a contractelor de locatiune, influenta evenimentelor de forta majora ); -consecintele fortei obligatorii a contractului: partile sunt tinute sa-si execute obligatiile asumate una fata de cealalta; simetria existenta intre modul de incheiere si cel de stingere a contractului: mutuus consensus, mutuus dissensus; obligatiile contractuale trebuie executate cu buna-credinta. Exceptii de la principiul fortei obligatorii: incetarea unor contracte inainte de teremnul fixat prin moarte unei parti sau disparitia obiectului contractului( art.1552 pct.3 ,art.1439 alin.1 C.civ.); prelungirea efectelor contractelor de inchiriere, prin efectul legii(L17/1994, L112/1995,O.U.G.nr.40/1999); prelungirea efectelor actului juridic cu executare succesiva datorita unui caz de forta majora; modificarea efectelor contractelor cu executare succesiva ca urmare a aplicarii teoriei impreviziunii. Obligativitatea si opozabilitatea contractului: fata de celelalte persoane contactul nu este obligatoriu , insa el le este opozabil ca un fapt juridic stricto-sensu;consecintele imediate se regasesc pe teren probational. Obligativitate si relativitate: obligativitatea contractului fata de parti este in stransa legatura cu principiul relativitatii contractului:art.973("conventiile n-au efect decat intre partile contractante). Domeniul de aplicare a principiului relativitatii efectelor contractului: contractul are efect obligatoriu intre parti , precum si fata de succesorii partilor: succesorii universali si cu tilu universal sunt continuatorii personalitatii autorului lor,astfel incat ei dobandesc toate drepturile si obligatiile acestuia, cu exceptia celor contractate intuituu personae; succcesorii cu titlu particular dobandesc doar un anumit drept al autorului lor astfel incat chestiunea relativitatii se pune numai in legatura cu contractele incheiate anterior de autorul lor cu alte persoane; in privinta drepturilor dobandite de autor prin contracte( anterioare transmiterii dreptului catre succesor ), acestea vor profita succesorului sub conditia de a se afla in stransa conexiune cu dreptul dobandit; in privinta obligatiilor asumate (anterior transmiterii dreptului catre succesor), de catre autor, acestea in principiu nu se transmit succesorului; exceptii: obligatiile propter rem si scriptae in rem, modificari ale dreptului transmis catre succesor si drepturile reale consimtite anterior transmiterii catre succesor; ca regula generala, contactele incheiate anterior de autor vor produce efecte -in limitele aratate deja-in urmatoarele contitii: anterioritate constata prin data certa a inscrisului si respectarea masurilor de publicitate. creditorii chirografari :opozabilitatea contractelor incheiate de debitor se manifesta in sensul ca ei suporta tranformarile din patrimoniul debitorului; creditorii chirografari pot inlatura aceasta opozabilitate in conditiile art.975 C civ - prin actiunea pauliana- si art.1175 -prin actiunea in simulatie; ei pot interveni in numele debitorului pentru a exercita anumite drepturi patrimoniale ale acestuia : art.974 C.civ. Exceptii de la principiul relativitatii.Denumesc situatiile in care drepturile si/sau obligatiile contractuale pot sa apartina si/sau sa incumbe unor persoane-penitus extranei- care nu au participat la incheierea contractului: cu referire la asumarea de obligatii civile, nu exista exceptii de la principiul relativitatii; promisiunea faptei altuia(conventia de porte-fort) este o exceptie aparenta , intrucat obiectul contractului il constituie obligatia debitorului de a determina o terta persoana sa-si asume un angajament juridic fata de creditor; cu referire la dobandirea de drepturi, exista doua exceptii de la principiul relativitatii: stipulatia pentru altul si actiunile directe.