Proba dreptului subiectiv civil

Proba dreptului subiectiv civil

§1. Obiectul si sarcina probei

In general prin probe sau dovezi vom intelege acele mijloace de convin­gere cu ajutorul carora se stabileste existenta sau inexistenta unui fapt juridic sau unui act juridic din care izvorasc drepturi sau obligatii.

Obiectul probei il constituie actele sau faptele juridice generatoare de drepturi si obligatii. Altfel spus obiectul probei este constituit din toate faptele, toate evenimentele care au relevanta juridica.

Sarcina probei, adica obligatia de a dovedi existenta actului sau faptului juridic generator de drepturi si obligatii, revine, in primul rand, reclamantului sau, altfel spus, celui care invoca dreptul sau obligatia respectiva (art. 1169 C.civ.) ; asadar, actori incumbit probatio (sarcina probei incumba reclamantului).

Sarcina probei se inverseaza insa in cazul prezumtiilor legale.

Conditiile generale de admisibilitate a probelor : a. sa nu fie oprita de lege; b. sa fie verosimila ; c. sa fie utila ; d. sa fie pertinenta ; f. sa fie concludenta ;

§2. Mijloacele de proba

2.1. Consideratii generale. Potrivit art. 1170 C. civ. 'dovada se poate face prin inscrisuri, prin martori, prin prezumtii si prin marturisirea uneia din parti'. La aceste mijloace de proba Codul de procedura civila mai adauga si reglementeaza expertiza (art. 201-214) si cercetarea la fata locului (art. 215-217).

2.2. Inscrisurile. Notiune. Inscrisurile sunt declaratii sau consemnari ale partilor, facute in forma scrisa, cu privire la acte sau fapte din care izvorasc raporturile juridice dintre ele.

Cele mai importante sunt : inscrisul autentic si inscrisul sub semnatura privata.

Alte inscrisuri : registrele comerciantilor, registrele si hartiile casnice, orice adnotatie 'facuta de creditor in josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu de creanta', rabojurile, inscrisurile si celelalte imprimari asimilate lor care au aparut ulterior elaborarii Codului (inregistrari magnetice, fonice sau video, fotografii etc.).

2.3. Marturia (proba testimoniala). Notiune. Marturia este relatarea facuta oral in fata instantei de catre o terta persoana - alta decat partile - numita martor, cu privire la acte sau fapte intamplate in trecut si aflate in legatura cu pretentiile partilor, despre care are cunostinta personala.:

2.4. Marturisirea (recunoasterea). Notiune Marturisirea este declaratia unei persoane prin care aceasta recunoaste ca adevarat un fapt pe care adversarul ei isi intemeiaza pretentiile sale in justitie, declaratie de natura a produce efecte juridice impotriva autorului ei.

2.5. Prezumtiile. Notiune. Potrivit art. 1199 C. civ., 'prezumtiile sunt con­se­cintele ce legea sau magistratul trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut'.

Clasificarea prezumtiilor. Dupa cum rationamentul deductiv specific prezumtiilor este opera legiuitorului sau a judecatorului, prezumtiile pot fi legale sau simple (judecatoresti).

Prezumtiile legale se subclasifica in functie de forta lor probanta in:

- prezumtii relative - juris tantum ; - prezumtii absolute - juris et de jure.

Test de autocontrol :

Ce intelegeti prin proba dreptului subiectiv ?

Care este obiectul probei si cui incumba sarcina ei ?

Care sunt mijloacele de proba ?

Care este forta probanta a inscrisului autentic in comparatie cu cea a inscrisului sub semnatura privata ?

Care sunt conditiile de admisibilitate a marturiei ? Explicati.

Dati exemplu de o marturisire calificata.

Dati exemplu de o prezumtie  juris tantum.

Prin ce se deosebeste o prezumtie absoluta de una relativa ?

Capitolul V

Prescriptia extinctiva

§1. Consideratii preliminare privind prescriptia extinctiva

Notiune si definire. Putem defini prescriptia extinctiva ca fiind mijlocul de stingere a dreptului la actiune in sens material ca urmare a neexercitarii lui in termenul prevazut de lege. Este reglementata de Decretul nr. 167/1958.

Efectul prescriptiei extinctive este prevazut consta in stingerea dreptului la actiune pe care il are orice titular de drepturi subiective civile.

Ceea ce se stinge prin prescriptia extinctiva este doar dreptul la actiune in sens material, adica dreptul reclamantului de a obtine admiterea actiunii si recunoasterea dreptului pretins prin ea, precum si obligarea paratului la executarea obligatiei corelative pe cale silita.

Principiile prescriptiei extinctive. Potrivit Decretului nr. 167/1958 efectele prescriptiei extinctive sunt supuse urmatoarelor doua reguli:

a) stingerea dreptului la actiune privind un drept principal stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii (art. 1 alin. 2); asadar se aplica regula accesorium sequitur principale;

b) daca un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita (art. 12). Exemplu: dobanzi, chirii, arenzi, rente viagere etc. (Gh. Beleiu, op. cit., p. 243).

§2. Domeniul de aplicare a prescriptiei extinctive

Prin domeniu al prescriptiei extinctive vom intelege totalitatea drepturilor subiective ale caror drepturi la actiune sunt sub incidenta sau campul prescriptiei extinctive.

A. Domeniul prescriptiei extinctive in materia drepturilor patrimoniale.

Prescriptia extinctiva in domeniul drepturilor de creanta. In principiu, drepturile la actiune privind drepturile de creanta sunt pescriptibile extinctiv.

2. Prescriptia extinctiva in domeniul drepturilor reale. Actiunile privitoare la drepturile reale principale nu intra sub incidenta Decretului nr. 167/1958 in timp ce actiunile relative la drepturile reale accesorii raman, in principiu, sub aceasta reglementare.

Actiunea in revendicare imobiliara (proprietate privata) este imprescriptibila sub aspect extinctiv dar poate fi paralizata daca se invoca uzucapiunea (prescriptia achi­zi­tiva).

Actiunea in revendicare mobiliara si imobiliara care urmareste valorifi­carea dreptului de proprietate publica este imprescriptibila in temeiul preve­derilor art. 1844 C. civ. Actiunea prin care se urmareste iesirea din indiviziune si, deci, impartirea succesiunii este imprescriptibila.

Actiunea negatorie prin care proprietarul cere incetarea exercitiului nelegitim asupra bunului sau, al unui drept de uz, uzufruct, abitatie, servitute sau superficie, este considerata imprescriptibila.

B. Domeniul prescriptiei extinctive in materia drepturilor personal nepatri­mo­niale. Din interpretarea per a contrario a art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 se ajunge la concluzia ca dreptul la actiune pentru valorificarea unor drepturi personale nepatrimoniale nu este supus prescriptiei extinctive cu unele exceptii.

§3. Termenele de prescriptie extinctiva

Termenele de prescriptie sunt statuate, asa cum am aratat, prin lege, ceea ce inseamna ca partile nu pot sa stabileasca sau sa modifice aceste termene prin acte juridice civile.

Termenul general de prescriptie atat pentru persoanele fizice, cat si pentru persoanele juridice, va fi cel prevazut in art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, adica termenul de 3 ani. Un alt termen general de prescriptie este cel de 30 de ani.

Termenele speciale de prescriptie extinctiva sunt acele termene care deroga de la termenul general de prescriptie si sunt cuprinse fie in Decretul nr. 167/1958, fie in legi civile ulterioare acestui act normativ, fie in legi anterioare, daca sunt mai scurte decat termenele corespunzatoare prevazute de decretul sus mentionat.

§4. Inceputul cursului prescriptiei extinctive

Regula generala privind inceputul cursului prescriptiei extinctive. Prin­cipiul consacrat atat de Codul civil (art. 1886) cat si de Decretul nr. 167/1958 (art. 7 alin. 1) este acela ca prescriptia extinctiva incepe sa curga la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.

§5. Suspendarea cursului prescriptiei extinctive

Notiune, justificare si efecte. Prin suspendare prescriptia nu curge cat timp dureaza impie­dicarea dar isi reia cursul la incetarea impiedicarii iar la stabilirea momentului implinirii termenului se tine seama si de termenul scurs inainte de ivirea impiedicarii.

Cauzele de suspendare a prescriptiei pot fi cauze generale, care actio­neaza in raporturile dintre orice persoane, sau cauze speciale care se refera numai la raporturile dintre anumite persoane ; ele sunt reglementate de art. 13 din Decretul 167/1958.

§6. Intreruperea prescriptiei extinctive

Notiune si efecte. Cursul prescriptiei se intrerupe cu efect retroactiv (ster­gand timpul deja scurs de la nasterea dreptului la actiune si pana la interventia cauzei de intrerupere) atunci cand - fie ca titularul dreptului la actiune iese din pasivitatea sa si introduce actiunea sau cererea de executare - fie ca debitorul recunoaste pretentia creditorului, inlaturand astfel orice indoiala cu privire la temeinicia pretentiei sau la caracterul ei litigios (art. 17 din Decretul nr. 167/1958).

§7. Repunerea in termenul de prescriptie

Pentru a putea opera repunerea in termen trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: a) in primul rand, trebuie sa existe o cerere de chemare in judecata ; b) depasirea termenului de introducere a actiunii sa se fi datorat unor 'cauze temeinic justificate' ; c) introducerea actiunii - si, odata cu ea, a cererii de repunere in termen - trebuie sa fi fost facuta in termen de cel mult o luna de la incetarea cauzelor care au justificat depasirea termenului de prescriptie ; d) repunerea in termen sa fie stabilita de instanta prin hotarare motivata.

Test de autocontrol :

Faceti o comparatie intre prescriptia extinctiva si prescriptia achizitiva.

Care este regimul actiunii in revendicare imobiliara din punctul de vedere al prescriptibilitatii sub aspect extinctiv ?

Care este termenul in care se prescrie o actiune personala, in general ?

In ce termen se prescrie actiunea in tagada paternitatii ? Dar in stabilirea paternitatii ?

Care sunt cauzele de suspendare a prescriptiei extinctive ?

Care sunt efectele intreruperii prescriptiei extinctive ?

Ce intelegeti prin « cauze temeinic justificate » care ar putea antrena repunerea in termenul de prescriptie ?

PERSOANA FIZICA

CAPITOLUL I

EXISTENTA PERSOANEI FIZICE

1. Definire. Numai oamenilor le este recunoscuta calitatea de subiect de drept, calitatea de persoane. Deci, persoanele sau fiintele umane sunt subiecte de drept. Subiectul de drept este persoana care participa individual sau colectiv la raporturile juridice civile; ea este titulara de drepturi si obligatii civile.

Clasificarea persoanelor fizice: a) minorii in varsta de pana la 14 ani; b)minorii intre 14 si 18 ani; c) majorii care au implinita varsta de 18 ani. Exista si alte clasificari ale persoanei fizice in functie de cetatenie, domiciliu.

Personalitatea juridica este inerenta fiintei umane; ea este aptitudinea de a deveni subiect de drept; nu se confunda cu capacitatea civila.

§. 2. Drepturile personalitatii. Sub aceasta denumire sunt calificate acele drepturi inerente calitatii de persoana umana care apartin oricarui om. Aceste drepturi sunt inzestrate cu o actiune in justitie. In aceasta categorie vom include dreptul la propria imagine, dreptul la onoare, dreptul la demnitate, dreptul la respectul vietii private, dreptul la propria voce. Aceasta enumerare nu este definitiva.

§. 3. Viata. Capacitatea de folosinta.

1. Definitie. Capacitatea de folosinta este acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea omului de a avea drepturi si obligatii civile.

2. Inceputul capacitatii de folosinta. Regula este ca fiecare om dobandeste capacitatea de folosinta prin nastere cu conditia ca copilul sa se nasca viu. Capacitatea anticipata de folosinta este dobandita de copilul conceput cu conditia sa se nasca viu. Acesta poate dobandi numai drepturi.

3. Caracterele juridice ale capacitatii de folosinta: legalitate, generalitate, inalienabilitate, intangibilitate, egalitate, universalitate.

§. 4. Moartea. Incetarea capacitatii de folosinta

1. Momentul mortii. Multa vreme s-a considerat ca momentul mortii este acela cand se opreste inima si respiratia. Actualmente momentul mortii este considerat acela cand survine moartea cerebrala.

Moartea unei persoane poate fi constatata in mod fizic sau prin hotarare judecatoreasca.

2. Declararea judecatoreasca a disparitiei unei persoane se poate cere daca a trecut un an de la data ultimelor stiri din care rezulta ca era in viata. Aceasta implica o calculare a termenului de un an, o procedura de declarare a disparitiei (care are doua faze) si efectele hotaririi judecatoresti declarative de disparitie (constituie o conditie de fond prealabila declararii judecatoresti a mortii persoanei).

3. Declararea judecatoreasca a mortii prezinta doua variante: declararea judecatoreasca a mortii precedata de declararea judecatoreasca a disparitiei si declararea judecatoreasca a mortii neprecedata de declararea prealabila a disparitiei. De asemenea, ea presupune o procedura (art. 40 din Decretul nr. 32/1954), stabilirea datei mortii, rectificarea datei mortii daca se va dovedi ca adevarata o alta data a mortii, efectele hotararii judecatoresti de moarte precum si anularea hotararii judecatoresti declarative de moarte (in cazul in care cel declarat mort traieste) si efectele anularii declararii mortii.

§. 5. Comorientii. Situatia comorientilor este reglementata de art. 21 din Decretul nr. 31/1954 care spune ca daca mai multe persoane au murit in aceeasi imprejurare fara sa se poata stabili daca una a supravietuit alteia, ele sunt socotite ca au murit deodata.

Incapacitatile de folosinta ale persoanei fizice Prin incapacitate intelegem starea unei persoane care a fost lipsita prin lege de folosinta sau exercitiul anumitor drepturi. Incapacitatile au un caracter de exceptie.

Incapacitatile de folosinta se clasifica dupa mai multe criterii. Astfel deosebim incapacitati cu caracter de sanctiune, incapacitati cu caracter de protectie, incapacitati stabilite de legea civila si incapacitati stabilite prin legea penala, incapacitati absolute si incapacitati relative.

Test de autocontrol:

Care sunt caracterele juridice ale drepturilor personalitatii?

Ce intelegeti prin capacitate de folosinta a persoanei fizice? Explicati caracterele acesteia.

Care este prezumtia timpului legal al conceptiunii? Ce fel de prezumtie este aceasta?

Cand inceteaza capacitatea de folosinta a persoanei juridice?