Rolul ong in dreptul international public

Rolul ONG in dreptul international public

Organizatiile internationale neguvernamentale (ONG) sunt forme private de asociere,capabile a avea un rol in relatiile internationale si ai caror membri se bucura de drepturi independente de vot in cadrul organizatiei.Unele ONG-uri au avut un rol important la San Francisco in perioada elaborarii Cartei ONU,desfasurand o activitate de lobby pentru includerea in Carta a prevederilor referitoare la drepturile omului si pentru crearea unui sistem care sa statorniceasca afilierea institutionala oficiala a ONG_urilor la mecanismele ONU,precum si pentru dobandirea calitatii de a le sesiza.Rezultatul a fost articolul 71 al Cartei ONu,care prevede:,,Consiliul Economic si Social poate lua masurile adecvate in vederea consultarii cu organizatiile neguvernamentale preocupate de chestiunile in competenta sa.''

La timpul potrivit ECOSOC a transpus in practica acest articol 71,iar in present,subiectul este reglementat de Rezolutia ECOSOC 1296 din 23 mai 1968,care stabileste un sistem official ce acorda organizatiilor neguvernamentale calificate posibilitatea de a obtine unul din cele trei tipuri de statut consultative pe langa organizatie.Existenta acestui sistem a incurajat crearea si mai multor ONG_uri,adoptarea unor sisteme consultative de catre alte organizatii internationale si regionale,ceea ce la randul sau a condos la aparitia altor ONG-uri.Urmare a acestui fapt ,astazi exista o infinitate de astfel de grupuri in intreaga lume.Unele sunt specializate doar intr-un subiect anume,cum ar fi drepturile omului,sanatate sau probleme de mediu,altele isi concentreaza atentia asupra unor probleme mai generale sau unor chestiuni determinate din cadrul unei specialitati anume.

Fie ca sunt sau nu affiliate official pe langa o organizatie interguvernamentala,ONG-urile sunt asemanatoare grupurilor interne de presiune sau de lobby.Organizatiile neguvernamentale de drepturile omului au jucat un rol deosebit de important in evolutia sistemului international de protectie a drepturilor omului si in incercarea de a face acest sistem sa functioneze.Guvernele care nesocotesc drepturile omului sunt intotdeauna gata sa procedeze in asa fel incat normele,intitutiile si mecanismele internationale aplicabile privind drepurile omului sa nu dobandeasca forta si eficienta.Organizatiile neguvernamentale de drepturile omului au rolul de a contrabalansa aceasta atitudine a guvernelor,iar meritul pentru progresul inregistrat in ultimele decenii le revine lor.

Exemple de ONG:

-Amnesty International(Londra);

-Anti-Slavery International(Organizatia Internationala impotriva Scaviei cu Sediul la Londra);

-Articolul 19(organizatie dedicate libertatii de opinie si exprimare,cu sediul la Londra);

-Asociatia pentru prevenirea torturii(cu sediul la Geneva);

-Federatia Internationala a Ligilor Drepturilor Omului(cu sediul la Paris);

-Human Rights Watch(New York);

-Comisia Internationala a Juristilor(Geneva);

-Federatia Internationala Helsinki pentru Drepturile Omului(cu sediul la Viena);

Functiile indeplinite de ONG-urile de drepturile omului difera in raport de scopul pentru care au fost infiintate,resurse,zonele geografice in care opereaza si natura competentei lor.Unele ONG-uri sunt preocupate de promovarea drepturilor omului in intreaga lume.Altele isi limiteaza activitatea la problemele de drepturile omului din anumite zone cum ar fi America Centrala,Africa,Asia.Organizatiile Amnesty International,Lawyers Committee for Human Rights,International commission of Jurists,organizatiile tip ,,Watch Committee'' pentru a numi doar cateva dintre cele mai cunoscute,sunt preocupate de problematica drepturilor omului in intreaga lume.Organizatiile cu preocupari regionale sau sub-regionale sunt,de exemplu Andean Commission of Jurists si Washington Office for Latin America(WOLA).

Metodele utilizate de ONG-uri pentru a-si atinge obiectivele propuse difera de la un grup la altul.Unele recurg la un numar restrans de tehnici sau activitati,cum ar fi pregatirea rapoartelor,inaintarea plangerilor catre organizatii internationale,promovarea legislatiei internationale,activitatea de lobby pe langa organisme nationale si internationale,etc.Altele folosesc aceste metode in functie de imprejurari.Unele organizatii,cum ar fi Anti-Slavery Society,Minority Rights Group,International Committee of the Red Cross,se limiteaza la protectia unor anumite grupuri sau interese determinate.Altele au un domeniu mult mai larg de interes.

Reprezentanti ONG-urilor participa la lucrarile acestor organizatii,fiind implicate in procesul de elaborare a unor norme ale dreptului international al drepturilor omului,promovand noi idei in domeniu,norme sau amendamente.De retinut este protectia drepturilor omului furnizand informatii din statele implicite,informand si implicand opinia publica in cazurile de incalcare grava a drepturilor omului,exercitand presiuni asupra organizatiilor internationale pentru luarea unor masuri,cum ar fi trimiterea de raportori speciali,organizarea de grupuri de lucru,etc.In plus ONG-urile elaboreaza de multe ori rapoarte paralele cu cele ale statelor in anumite probleme legate de respectarea drepturilor omului,pe care le prezinta institutiilor internationale.

Prin Rezolutia 1996/31,adoptata la 25 iulie 1996 ONG-urilor li se recunoaste o anumita capacitate de drept international in raport cu ONU,Consiliuul Europei,Organizatia Statelor Americane,UNESCO prin acordarea unui statut consultative.Acest statut permite reprezentantilor lor,in anumite conditii si cu anumite restrictii,sa prezinte rapoarte acestor organizatii,sa fie audiati de comitetele si de comisiile respective si,in unele cazuri,sa modifice agenda acestor organe.Multor instrumente contemporane de drepturile omului s-au conturat ca urmare a propunerilor sau proiectelor elaborate de ONG-uri.

Cu diverse prilejuri,ONG-urile au atras atentia asupra Comisiei ONU pentru Drepturile OMului,Subcomisiei pentru Prevenirea Discriminarii si Protectia Minoritatilor si altor organisme ale ONU cu privire la anumite incalcari ale drepturilor omului,pe care altfel aceste organisme nu le-ar fi abordat.

ONG-urilor le revine in mare parte meritul pentru crearea de catre ONU si institutiile specializate ale acestuia a unor institutii si mecanisme pentru tratarea incalcarii drepturilor omului.

In ultimii ani , unele ONG-uri au contribuit in mod seminificativ la intarirea sistemelor de rapoarte instituite de diverse tratate de drepturile omului. De exemplu , pactele internationale privind drepturile omului si Conventia internationala privind eliminarea tuturor formalor de discriminare rasiala , cer statelor parti sa inainteze rapoarte periodice care sa prezinte actiunile intreprinse pentru respectarea obligatiilor asumate in temeiul acestor tratate. Rapoartele sunt examinate de comitetele specializate create de respectivele conventii . De obicei , aceste comitete nu au calitatea de a investiga verdicitatea afirmatiilor din rapoartele prezentate de state. De asemenea , de multe ori nu sunt imputernicite nici sa audieze martori sau sa solicite informatiide la alte surse decat reprezentantii statului, acestia fiind ascultati cu ocazia discutarii in comitet a raportului despre tara lor. Cu acel prilej membrii comitetului pot adresa intrebari reprezentantiilor oficiali cu privire la continutul raportului , dar restrictiile in cadrul carora opereaza comitetele fac dificila investigarea cu rezultate verdice . Aceasta a determinat unele ONG-uri sa intocmeasca proprile rapoarte de tara , concluzile lor fiind transmise membrilor interesati ai comitetului , anterior intalnirilor cu reprezentantii statului sa prezinte un raport. Informatiile furnizate de ONG-uri permit membrilor comitetului sa cantareasca verdicitatea raportului unui stat sis a consemneze datale care nu figureaza in rapoartele statelor

In ultimele cinci decenii , multe organizatii interguvernamenlate au infiintat mecanisme juridice care sa permita persoanelor fizice , grupurilor si organizatiilor nonguvernamentale sa depuna plangeri referitoare la incalcari ale drepturilor omului .ONG-urile s-au prevalat de aceste proceduri si au inaintat numeroase plangeri , vizand in mod deosebit cazurile implicand alegatii referitoare la violari massive ale drepturilor omului. In acest sens , ONG-urile sunt avantajate fata de persoanele fizice in privinta culegerii de informatii demne de crezare si elaborarii documentatiei juridice necesare.

Organizatiile nonguvernamentale au initiat o serie de plangeri Comisiei Interamericane pentru Drepturile Omului , atat in cadrul sistemului de petitionare al Conventiei Americane cat si cel al Cartei OSA. Astfel , de exemplu , o decizie a Comisiei Interamericane pentru Drepturile Omului prin care aceasta se pronunta ca Statele Unite au incalcat dreptul la viata ingaduind executarea minorilor , isi avea originea intr-o plangere inaintata de Uniunea Americana pentru Libertatiile Civile si de Grupul Jurudic International pentru Drepturile Omului .Acelasi lucru este valabil si pentru diverse cause deduse Curtii Interamericane a Drepturilor Omului , sub forma de cereri de aviz consultativ sau litigii. Curtea a permis ONG-urilor sa inainteze expuneri in calitate de amicus curiae in cadrul procedurilor consultative , iar unele dintre aceste organizatii au facut-o in mod regulat.

Organizatiile neguvernamentale de drepturile omului au inaugurat de asemenea practica folosirii unor reputati avocati sau judecatori ca observator la procesele persoanelor acuzate de delicate politice sau care par a fi judecate pentru astfel de delicate. Amnesy International si Comisia Internationala a Juristiilor recurg in mod frecvent la observator de process , in scopul de a asigura acuzatului un process correct. Prin simpla prezenta la astfel de procese a unor avocati straini cu rol de observator pare sa fi avut uneori ca rezultat prevenirea abuzurilor , iar cateodata achitarea.

O practica folosita cu success considerabil mai ales de catre Comitetul International al Crucii Rosii , consta in inspectarea inchisorilor si centrelor de detentie pentru prizonierii politici.

Alte ONG-uri au intreprins importante anchete la fata locului privind incalcari ale drepturilor omului , utilizate ulterior de organizatii interguvernamentale de drepturile omului , utilizate ulterior de organizatii interguvernamentale de drepturile omului si tribunale internationale.

Politicile adoptate de guverne pentru abordarea incalcarii drepturilor omului savarsite in alte tari sunt elaborate la nivel national . Acelasi lucru este valabil si pentru politicile care stabilesc puterile pe care guvernele doresc sa le confere organizatiilor internationale pentru abordarea unor astfel de incalcari . Considerente nationale de natura politica influenteaza decizile luate de guverne privitoare la ratificarea tratatelor de drepturile omului sau referitor la masurile , de ordin national sau international , care ar trebui luate pentru promovarea respectarii drepturilor omului in exteriorul tarii. Aceste aspecte trebuie sa fie inglobate in politica externa privind drepturile omului a unui stat .

Organizatiile neguvernamentale de drepturile omului consacra o mare parte din timpul si resursele lor activitatilor menite sa influenteze politicile si activitatea diplomatica in domeniul drepturilor omului sunt deosebit de active in ceea ce priveste promovarea ratificarii de catre SUA a instrumentelor internationale de drepturile omului . Aceste organizatii sustin legislatia prin care Statele Unite sunt impiedicate sa acorde asistenta economica si militara guvernelor angajate in comiterea unor incalcari pe scara larga a drepturilor omului . In acelasi timp , ele monitorizeaza respectarea de catre executiv a acestor legi . In acest scop , furnizeaza informatii comitetelor Congresului , publica rapoarte critice la adresa activitatii executivului , lanseaza campanii de informare a opiniei publice , intenteaza actiuni judiciarea.

Exeplu : Amnesy International USA a dezvoltat o organizatie de juristi , avocati experti , iar activitatile din cadrul Legal Suport Network includ: actiuni judiciare, educatie politica, consiliere , actiuni in sprijinul avocatilor care sunt victime ale unor abuzuri privind drepturile omului , munca, investigare si actiuni in scopul ratificarii tratatelor de drepturile omului.

Bibliografie - Thomas Buergental si Renate Weber

,,DREPTUL INTERNATIONAL AL DREPTURILOR OMULUI"

Ed. Juridica

Conf. Univ. Dr. Bianca SELEJAN-GUTAN

Lector. Univ. Dr. Laura-Maria CRACIUNEAN

,,DREPT INTERNATIONAL PUBLIC"

Edu.ULB din SIBIU 2009