Revizuirea hotararilor judecatoresti

Revizuirea hotararilor judecatoresti

Revizuirea face parte din categoria cailor extraordinare de atac de retractare si este reglementata in art. 322-328 C. proc. civ. Ea poate fi definita ca acea cale extraordinara de atac de retractare prin intermediul careia se poate obtine desfiintarea unei hotarari judecatoresti definitive si reinnoirea judecatii in cazurile expres determinate de lege.

Calea de atac extraordinara a revizuirii a fost reglementata si in legislatia noastra mai veche. Astfel, inainte de reforma Codului de procedura civila din anul 1948 revizuirea a fost reglementata ca o cale extraordinara de atac in art. 288-304 din acest cod. Motivele de revizuire erau prevazute in mod limitativ in art. 288-291 C. proc. civ., iar majoritatea acestora se regasesc si in reglementarea actuala.

In vechea reglementare procesuala din tara noastra revizuirea se manifesta mai ales sub forma contestatiei la executare silita si purta denumirea de impiedicare nemijlocita; ea putea fi obtinuta numai pe baza autorizarii prealabile a Ministerului Justitiei. Aceasta solutie a fost inspirata din dreptul francez care permitea exercitarea revizuirii numai pe baza autorizarii speciale date de lege in forma unei scrisori: lettre royale en forme de requete civile. O atare formalitate a fost desfiintata insa in Franta printr-o lege din anul 1790. Mentionam ca in dreptul francez institutia a fost preluata de celebra Ordonanta din aprilie 1667 si era denumita "requete civile".

Revizuirea ofera posibilitatea retractarii unei hotarari judecatoresti definitive care se vadeste a fi gresita in raport cu unele imprejurari de fapt survenite dupa pronuntarea acesteia. Retractarea unei hotarari judecatoresti definitive produce efecte grave pentru parti si pentru stabilitatea raporturilor juridice civile. De aceea, legea admite revizuirea numai in cazurile strict determinate de lege. Pe de alta parte, insa, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru inlaturarea acelor situatii exceptionale care au facut ca o hotarare judecatoreasca sa fie viciata chiar in substanta sa.

In sistemul cailor legale de atac revizuirea ocupa un loc aparte. In acest context vom evoca doar cateva din trasaturile distinctive ale acestei cai de atac. Exista si unele reguli de procedura specifice care se aplica acestei cai de atac si care evidentiaza deopotriva locul aparte pe care-l ocupa revizuirea in sistemul nostru procedural.

Revizuirea face parte, astfel cum am aratat, din categoria cailor extraordinare de atac. Caracterul extraordinar al acestei cai de atac se evidentiaza in special prin motivele care pot fundamenta o cerere de revizuire. Aceste motive sunt expres si limitativ determinate de art. 322 C. proc. civ. De asemenea, caracterul extraordinar al acestei cai de atac se manifesta si prin aceea ca revizuirea are ca obiect numai hotarari definitive sau irevocabile.

Desi face parte din categoria cailor extraordinare de atac de retractare revizuirea este distincta de contestatia in anulare. Contestatia in anulare si revizuirea au o finalitate comuna; retractarea unei hotarari gresite si pronuntarea unei solutii noi. Motivele care stau la baza acestor cai de atac sunt insa principial diferite. Contestatia in anulare se intemeiaza pe neregularitati de ordin procedural, in timp ce revizuirea isi are legitimarea in savarsirea unor greseli care se raporteaza, de regula, la elementele de fapt ale judecatii.

Acest atribut al revizuirii, de a constitui o cale de atac de retractare, se pastreaza intr-o forma particulara si in cazul celui de-al saptelea motiv de revizuire, respectiv pentru contrarietate de hotarari. In acest caz cererea de revizuire se judeca, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., de instanta mai mare in grad fata de instanta sau instantele care au pronuntat hotararile potrivnice. De aceea, se considera ca nu ne aflam in prezenta unei retractari propriu-zise a hotararii, competenta apartinand altei instante decat cea care a judecat cauza in fond. Privind insa revizuirea din punctul de vedere al efectelor pe care le produce se poate conchide ca si in cazul motivului prevazut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., in final, se ajunge tot la o retractare a hotararii, chiar daca aceasta se dispune de catre o instanta superioara. Intr-adevar, si in acest caz instanta competenta procedeaza pur si simplu la retractarea unei hotarari, fara a  exercita un veritabil control judiciar asupra hotararii atacate.

Doctrina considera ca o particularitate importanta a revizuirii consta in faptul ca retractarea unei hotararii se poate obtine numai pentru greseli involuntare savarsite de instanta in raport cu starea de fapt retinuta in hotarare, fie in raport cu materialul existent la data pronuntarii, fie in raport cu unele imprejurari ulterioare. Aceeasi doctrina remarca totusi ca ideea enuntata este doar una de principiu. Sublinierea este deosebit de importanta si ea poate fi pusa in evidenta si prin existenta unor motive de revizuire ce nu inlatura neglijenta sau reaua-credinta a magistratului. Asa este cazul motivelor de revizuire determinate chiar de condamnarea unui judecator in legatura cu pricina ori chiar cazurile in care instanta a dispus ultra sau minus petita.

In ceea ce ne priveste, consideram ca aceasta trasatura se regaseste in marea majoritate a cazurilor de revizuire. Ea decurge si din faptul ca majoritatea motivelor de revizuire se intemeiaza pe imprejurari survenite ulterior pronuntarii hotararii sau pe imprejurari necunoscute de instanta la data judecarii cauzei. De aceea si in doctrina occidentala s-a remarcat ca revizuirea se intemeiaza pe imprejurari de natura a "ruina credibilitatea probelor" administrate sau pe "mijloacele necinstite" folosite de partea castigatoare, respectiv pe cauze ce au determinat "o eroare involuntara a judecatorului asupra chestiunilor de fapt". Totusi, astfel cum am aratat, in legislatia noastra principiul enuntat nu poate fi absolutizat.

Revizuirea este o cale de atac pusa de lege la dispozitia partilor. In cadrul revizuirii partile poarta denumirea de revizuient - subiectul activ al cererii de revizuire - si de intimat - partea adversa.

In temeiul dispozitiilor art. 45 alin. (3) C. proc. civ. cererea de revizuire poate fi formulata si de catre procuror, indiferent daca acesta a participat sau nu la judecata.

Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispozitiile primului alineat al art. 322. Potrivit acestei dispozitii procedurale, se poate solicita revizuirea "unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul".

Din dispozitiile legale mentionate se poate trage concluzia ca legea are in vedere doua importante categorii de hotarari judecatoresti. O prima categorie de hotarari judecatoresti ce sunt susceptibile de revizuire este acea a hotararilor "ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare". Din modul de formulare a legii pare a rezulta ca toate hotararile judecatoresti ce se pot integra in cele doua ipoteze - definitive in instanta de apel sau prin neapelare - sunt susceptibile de revizuire.

Observam ca in sfera hotararilor "ramase definitive in instanta de apel" trebuie incluse hotararile date in apel si prin care se rezolva fondul pricinii, intrucat aceste hotarari se bucura de atributul de a fi definitive. De asemenea, sunt definitive si deci susceptibile de revizuire si hotararile atacate cu apel, daca judecata acestuia s-a perimat ori daca recursul a fost respins sau anulat.

Prin urmare, trebuie sa consideram ca legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, in principal, impotriva hotararilor judecatoresti prin care s-a rezolvat fondul cauzei. De altfel, aceasta conceptie a fost promovata constant in doctrina si jurisprudenta noastra atat inainte, cat si dupa modificarea Codului de procedura civila in anul 1993. In consonanta cu acest punct de vedere s-a considerat de jurisprudenta noastra ca nu sunt susceptibile de revizuire acele hotarari prin care nu se solutioneaza fondul cauzei, cum este cazul hotararilor de declinare a competentei, ordonantelor presedintiale sau hotararilor de expedient.

In sfera hotararile ramase definitive prin neapelare trebuie incluse nu numai hotararile impotriva carora nu s-a exercitat calea ordinara de atac, ci si hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, intrucat si acestea sunt definitive potrivit art. 377 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

A doua categorie de hotarari judecatoresti care pot forma obiectul revizuirii vizeaza hotararile pronuntate de instantele de recurs si prin care se evoca fondul cauzei. Astfel, cum judicios s-a remarcat, in acest caz conditia existentei unei hotarari de fond este prevazuta explicit de lege. In aceasta categorie intra toate hotararile prin care tribunalele si curtile de apel rejudeca fondul dupa casare. Prin urmare, nu au acest caracter si nu pot fi atacate pe calea extraordinara de atac a revizuirii hotararile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.

Revizuirea este admisibila si in cazul hotararilor prin care instanta suprema casand hotararea atacata statueaza asupra fondului cauzei in conditiile determinate de art. 314 C. proc. civ. Hotararile pronuntate de instanta suprema, in conditiile art. 314 C. proc. civ. - cand caseaza hotararea atacata in scopul aplicarii corecte a legii la imprejurari de fapt ce au fost deplin stabilite - beneficiaza incontestabil de atributul de a constitui veritabile hotarari de fond. De aceea, consideram ca si aceste hotarari indeplinesc cerintele prevazute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

In incheierea acestor considerente privitoare la obiectul revizuirii precizam ca exista si unele hotarari, care in temeiul unor dispozitii exprese ale legii, nu pot fi atacate pe calea extraordinara a revizuirii. Astfel, potrivit art. 619 alin. (5) C. proc. civ: "Hotararea data in materie de divort nu este supusa revizuirii". Aceasta dispozitie procedurala se intemeiaza pe dificultatile sau chiar imposibilitatea restabilirii situatiei anterioare, in acele cazuri in care dupa ramanerea definitiva a divortului sotii s-ar fi recasatorit. Avand in vedere aceasta ratiune in doctrina noastra s-a apreciat ca este supusa totusi revizuirii partea din hotarare care se refera la solutionarea unor cereri accesorii.

In cazul revizuirii legea nu impune unele conditii speciale, in afara celor deja analizate, si care vizeaza deopotriva obiectul acestei cai extraordinare de atac. Astfel, de pilda, legea noastra procedurala nu impune conditia din materia contestatiei in anulare privitoare la exercitarea prealabila a apelului sau recursului.

Revizuirea implica insa si indeplinirea celorlalte conditii necesare pentru exercitarea oricarei cai de atac: capacitatea procesuala, calitatea procesuala si existenta unui interes.

Motivele de revizuire sunt prevazute in mod limitativ in art. 322 C. proc. civ. O privire generala asupra motivelor de revizuire releva caracterul eterogen al acestora. Intr-adevar, unele din aceste motive sunt specifice revizuirii, in sensul ca ele vizeaza imprejurari noi, survenite dupa pronuntarea hotararii, si in raport cu care starea de fapt retinuta de instanta nu mai corespunde realitatii. Asa este cazul descoperirii unor inscrisuri doveditoare dupa pronuntarea hotararii, condamnarii unui judecator pentru o infractiune in legatura cu pricina etc. Alte motive de revizuire sunt determinate de nerespectarea principiului disponibilitatii procesuale: cazurile de extra sau ultra petita.

Mentionam deopotriva si existenta unor motive de revizuire care se intemeiaza pe savarsirea unor erori de ordin procedural. Asa este cazul in care dispozitivul hotararii cuprinde prevederi care nu se pot aduce la indeplinire ori chiar existenta unor hotarari definitive potrivnice.

Acest mod de reglementare a motivelor de revizuire trebuie sa constituie pentru legiuitor un temei de reflectie in perspectiva viitoarelor abordari procesuale. O regandire a motivelor de revizuire se impune cu deosebire in privinta acelor imprejurari care sunt retinute de actuala reglementare ca temei pentru exercitarea recursului si a recursului in anulare.

In continuare vom analiza motivele de revizuire in ordinea in care ele sunt reglementate de art. 322 C. proc. civ.