Transmisiunea activului si pasivului mostenirii

Transmisiunea activului si pasivului mostenirii

Principiul dobandirii imediate la data deschiderii succesiunii. Transmisiunea succesorala este una aparte intrucat nu are ca oiect un bun sau altul, drepturile facand parte din activul succesoral sunt dobandite de succesori imediat si de plin drept de la data deschiderii mostenirii, oricare ar fi natura acestora, si indiferent daca succesiunea este legala, testamentara sau conventionala. Calitatea de subiect activ al drepturilor succesorale, indiferent daca este vorba de drepturi reale sau de creanta, se transmite de la de cujus la mostenitorii sai fara ca acestia din urma sa trebuiasca sa faca ceva, iar uneori chiar fara ca sa stie. Mostenitorii universali sau cu titlu universal, care au vocatie la intregul patrimoniu succesoral sau la o cota parte din acesta, sunt considerati continuatori ai persoanei defunctului, substituindu-se acestuia in calitatea de titulari ai patrimoniului succesoral sau al unei cote-parti ideale din acesta. Cand la mostenire vine un singur mostenitor universal, acesta devine unic titular al patrimoniului succesoral, iar cand vin doi sau mai multi, patrimoniul succesoral se transmite acestora in stare de indiviziune, fiecare detinand o cota-parte din activul succesoral. In cazul nasterii starii de indiviziune succesorala, niciunul dintre succesori nu are drepturi exclusive asupra elementelor active ale patrimoniului succesoral, astfel incat nu poate dispune de acestea fara acordul celorlalti. De cujus poate dispune mortis causa de bunurile sale si individual prin legate particulare. Spre deosebire de transmisiunile universale sau cu titlu universal, legatele particulare confera celor gratificati vocatie la un bun anume din patrimoniul succesoral (drept real sau de creanta). Aceasta transmisiune opereaza si ea automat la data deschiderii succesiunii, dar in acest caz legatarul nu mai este considerat fi continuator al persoanei defunctului, ci doar un simplu avand-cauza (succesor la bunuri) al acestuia. Se poate asadar trage concluzia ca transmisiunea drepturilor succesorale opereaza de drept la data deschiderii mostenirii, fara a fi necesare indeplinirea unor formalitati. Transmisiunea succesorala insa nu este obligatorie, toti succesibilii, indiferent daca sunt mostenitori legali sau testamentari, daca au vocatie universala, la o cota-parte din universalitate sau doar la unul sau altul din bunurile succesorale, avand dreptul sa opteze fie pentru acceptarea mostenirii (si, implicit, pentru consolidarea tilului de mostrenitor), fie pentru renuntarea la mostenire. Daca sub aspectul proprietatii, care este o chestiune abstracta, nu exista nici o discontinuitate in cazul decesului unei persoane fizice, chiar de la deschiderea succesiunii mostenitorii sai fiind considerati a-i succede de plin drept lui de cujus, in privinta stapanirii efective, precum si a indeplinirii actelor de conservare, administrare si dispozitie in privinta bunurilor succesorale, de la decesul titularului si pana la exercitarea dreptului de optiune succesorala de catre succesibilii cu vocatie succesorala, exista o perioada de incertitudine, in care nu se stie exact cine vine efectiv la mostenire si care sunt bunurile ce vor reveni mostenitorilor. In aceasta situatie, in ideea evitarii pe cat este posibil a conflictelor intre succesibili (mai ales intre mostenitorii legali si legatari), cu consecinte daunatoare pentru patrimoniul succesoral, legiuitorul a avut de ales intre solutia numirii unui tert ca administrator al succesiunii, cu dubla misiune de a verifica titlurile pretendentilor si de a gestiona succesiunea , si solutia acordarii unor puteri in acest sens unora dintre succesori, la care, dupa modelul francez, s-a oprit si legiuitorul nostru. Sezina si dobandirea de drept a posesiunii mostenirii de catre mostenitorii sezinari Reglementare legala. Art. 653 C. civ. prevede ca "descendentii si ascendentii au de drept posesiunea mostenirii din momentul mortii defunctului" si ca "ceilalti mostenitori intra in posesiunea mostenirii cu permisiunea justitiei".Din textul de lege mentionat, desi considerat de unii enigmatic , iar de altii de-a dreptul inutil si bizar , rezulta totusi destul de limpede ca unii mostenitori sunt preferati, in sensul ca au posesia sau sezina patrimoniului succesoral de la data deschiderii mostenirii, fara nici o verificare prealabila intrucat este vorba de rudele de sange in linie dreapta ale defunctului, in timp ce toti ceilalti mostenitori - fie acestia legali, testamentari sau contractuali -, au nevoie pentru aceasta de o verificare prealabila. Mostenitorii sezinari. Conform dispozitiilor art. 653 alin. 1 C. civ., mostenitorii sezinari sunt doar descendentii si ascendentii, adica rudele in linie dreapta ale defunctului . Aceast sistem, desi aspru criticat intrucat este "lipsit de orice logica si gresit din toate punctele de vedere" , a ramas neschimbat de la adoptarea Codului civil. Este indiferent daca rudenia rezulta din casatorie, dinafara casatoriei sau din adoptie. Caracterele sezinei-Caracterul de ordine publica. Sezinei i se recunoaste caracterul de ordine publica, in sensul ca de cujus nici nu poate priva de sezina pe succesorii carora legea le-o acorda, nici nu poate acorda sezina altor persoane decat cele prevazute de lege, nici nu poate modifica atributiile conferite de lege sezinarilor . Faptul ca defunctul poate numi un executor testamentar cu sezina (supra nr. 361 si urmat.) nu contravine caracterului de ordine publica al sezinei legale. Sezina executorului testamentar este una limitata doar la bunurile mobile succesorale, fiind marginita in timp, conferind executorului doar atributiile unui administrator-sechestru (conservarea bunurilor mobile, incasarea pretului vanzarii bunurilor mobile, plata legatelor), motiv pentru care sezinarii legali care "vin in concurs" cu un executor testamentar isi pastreaza toate prerogativele prevazute de lege, mai putin cele revenind acestui administrator sechestru . Majoritatea autorilor este de acord ca sezinarii nerezervatari putand fi exheredati de defunct, pierd totusi indirect dreptul la sezina, aceasta neputand fi disociata de vocatia succesorala . Afirmatia nu este pe deplin convingatoare, caci daca sezinarii sunt preferati de plano de lege in calitatea lor de mostenitori legali ai defunctului, avand printre atributii si pe aceea de "politie a mostenirii", fiind investiti cu puterea "de a controla titlul celor carora nu le este conferita" , cel putin in cazul in care exheredarea este facuta prin instituirea de legatari, sezinarii nerezervatari ar trebui sa ramana investiti cu sezina . Nu aceasta este insa si solutia Codului civil, care in art. 891 precizeaza ca atunci "cand testatorul nu a lasat erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la justitie (in prezent, notarul public -; n. n.-;D. C.) posesiunea bunurilor cuprinse in testament". Caracterul de ordine publica al sezinei nu impiedica insa pe succesori sa renunte sa se prevaleze de aceasta . Caracterul individual. Sezina este individuala, iar nu colectiva, ceea ce inseamna ca nu este conferita tuturor mostenitorilor sezinari in acelasi timp, indiferent de ordinea chemarii lor la mostenire, ci, dimpotriva, conform ordinii in care sunt chemati de lege la mostenire . Totusi, daca succesorul chemat in primul rand la mostenire ramane inactiv, mostenitorii subsecventi pot sa preia posesia mostenirii si sa exercite actiunile referitoare la aceasta, solutie care se justifica prin caracterul virtual al sezinei, decurgand din ratiuni practice de conservare a drepturilor succeorale, mostenitorii subsecventi putand accepta succesiunea conditinat (virtual) de renuntarea celor chemati in rang preferat . Sezina virtuala, trebuie subliniat, nu ingaduie in nici un caz succesibilului de rang subsecvent sa se amestece in gestiunea mostenirii cand este asigurata efectiv de cel chemat de lege la mostenire in primul rand, ci numai daca acesta ramane inert, iar atunci cand sunt intrunite conditiile pentru exercitarea sezinei virtuale, ea nu confera celui indreptatit sa o exercite decat atributii limitate doar la exercitarea unor acte conservatorii (acte de intrerupere a unei prescriptii, actiunea in revendicare contra unui tert care detine bunuri succesorale, actiunea in petitie de ereditate, actiunea pentru anularea unui testament) . Caracterul succesiv. In cazul renuntarii la mostenire a succesorului in rang preferat, sezina trece la urmatorul chemat de lege la mostenire, sens in care se spune ca este succesiva . Solutia se impune intrucat mostenitorii subsecventi nu au fost inclusi de lege (art. 653 alin. 2 C. civ.) in categoria mostenitorilor care trebuie trimisi in posesie. Caracterul indivizibil. Daca mostenirea este deferita mai multor mostenitori legali de acelasi rang (de pilda, celor trei copii ai defunctului), sezina apartine tuturor acestora. Cand comostenitorii se inteleg intre ei asupra exercitarii sezinei, nu exista nici o dificultate, dar daca unii dintre comostenitori raman inactivi, se pune problema daca ceilalti pot actiona si pentru partea de mostenire revenind acestora sau numai pentru partea lor. Dupa unii autori, fiecare sezinar poate exercita sezina doar in limitele cotei-parti ce ii revine din succesiune, iar nu pentru intreg, solutia fiind dedusa din dispozitiile art. 1060 C. civ., conform carora erezii "nu pot cere creanta, sau . nu sunt tinuti de a o plati decat in proportie cu partile lor ereditare" . Majoritatea autorilor este insa de parere ca sezina este indivizibila, deoarece se refera la universalitatea succesorala, iar nu la bunurile facand parte din aceasta privite ut singuli . Exercitarea sezinei de catre un singur comostenitor (sau unii dintre acestia) se justifica numai daca ceilalti comostenitori se dezintereseaza de mostenire, ramanand inactivi, iar nu si atunci cand isi pun drepturile in valoare . In caz de dezacord intre comostenitori in legatura cu exercitarea sezinei, diferendul ar putea fi rezolvat prin numirea de catre instanta judecatoreasca a unui administrator provizoriu insarcinat cu gestiunea masei succesorale pana la partaj . Indivizibilitatea sezinei permite comostenitorului diligent, de pilda, sa exercite singur actiunea in revendicare a unui bun succesoral pentru reconstituirea integralitatii masei partajabile . De asemenea, in aceleasi conditii, permite exercitarea actiunii in nulitatea unui act juridic incheiat de defunct sau a actiunii pentru incasarea unei creante succesorale .Efectele sezinei-Verificarea titlurilor mostenitorilor nesezinari-Preferati de lege pentru ratiunile aratate mai sus, sezinarii sunt investiti de lege cu puterea de a face politia succesiunii, adica de a verifica titlurile de mostenire ale succesorilor nesezinari si de a le preda acestora amiabil, la cerere, bunurile succesorale (infra nr. 583 si urmat.) .Aceasta, desigur, nu exclude interventia justitiei in cazul in care intre sezinari si legatari se nasc neintelegeri. Preluarea si administrarea bunurilor succesorale- Preluarea bunurilor succesorale. De la data deschiderii succesiunii, mostenitorii sezinari au dreptul de a intra in stapanirea materiala a bunurilor succesorale, fara a fi insa obligati la aceasta, sezina putand sa-si produca celelalte efecte ale sale fara preluarea efectiva a bunurilor.  Sezina permite titularului sau sa actioneze in justitie impotriva tertilor sau chiar a mostenitorilor nesezinari (pana la trimiterea in posesie) pentru a obtine predarea bunurilor succesorale, chiar daca nu au dreptul la acestea (de exemplu, intrucat formeaza obiectul unui legat particular) . Sezina nu confera insa nici un drept de dispozitie asupra bunurilor succesorale, acestea fiind preluate in interesul succesiunii, iar nu al mostenitorilor sezinari. Administrarea bunurilor succesorale. Sezina da dreptul la exercitarea unor acte de administrare a bunurilor succesorale, permitand perceperea fructelor si incasarea creantelor succesorale, fara a avea insa dreptul de a dispune de acestea decat in limitele drepturilor sale succesorale, restul trebuind sa fie pastrat la dispozitia celor carara le revin, conform legii, de la data deschiderii mostenirii (in cazul fructelor, mostenitorilor legali nesezinari si legatarilor universali, ale caror legate i-au exheredat pe mostenitorii legali nerezervatari). Reprezentarea in justitie activ si pasiv a intereselor succesiunii Ca efect al sezinei, de la data deschiderii succesiunii, mostenitorii desemnati ca atare de lege se substituie defunctului, pe de o parte, fiind in drept sa introduca orice actiune petitorie sau posesorie apartinand acestuia, iar pe de alta parte sa fie parati in actiunile introduse de terti contra succesiunii. Neavand insa dreptul de dispozitie asupra succesiunii, sezinarii nu pot tranzactiona sau face compromisuri cu privire la bunurile succesorale .Trimiterea in posesie a mostenitorilor legali nesezinari-Mostenitorii legali nesezinari. Afara de rudele in line dreapta ale defunctului, toti ceilalti mostenitori legali (colateralii, sotul supravietuitor si statul) dobandesc sezina numai dupa trimiterea lor in posesie (art. 653 alin. 2 C. civ.), adica dupa indeplinirea unei proceduri de verificare a vocatiei la mostenire. Caile de realizare a trimiterii in posesie. In principiu, procedura de trimitere in posesie este gratioasa (necontencioasa), iar in prezent se realizeaza de notarul public de la locul deschiderii mostenirii. Trimiterea in posesie se realizeaza prin eliberarea certificatului de mostenitor sau de vacanta succesorala (art. 83 si 85 din Legea nr. 36/1995). Cand intre mostenitori exista neintelegeri care impiedica finalizarea procedurii necontencioase prin eliberarea certificatului de mostenitor, trimiterea in posesie se va realiza prin hotarirea judecatoreasca ce pune capat acestor neintelegeri . Procedurile mentionate au ca finalitate verificarea vocatiei succesorale si intinderea drepturilor mostenitorilor care solicita trimiterea in posesie. Trimiterea in posesie trebuie solicitata chiar si in cazul in care la mostenire vine un singur mstenitor legal nesezinar. Efectele trimiterii in posesie. Pana la trimiterea in posesie mostenitorul legal nesezinar, desi este proprietar al drepturilor succesorale din momentul deschiderii mostenirii, nu are exercitiul drepturilor succesorale, neavand calitatea de a introduce actiuni de a sta ca parat in procesele introduse de terti contra succesiunii si nici de a administra bunurile succesorale. Actiunea in petitie de ereditate (infra nr. 627 si urmat.) poate fi insa exercitata de mostenitorii legali nesezinari chiar si inaintea trimiterii in posesie, deoarece, pe de o parte aceasta actiunea nu a apartinut defunctului, ci direct mostenitorilor, iar pe de alta parte, obiectul acesteia consta tocmai in recunoasterea calitatii de mostenitor a reclamantului . Trimiterea in posesie a mostenitorilor legali nesezinari produce efecte retroactive, incepand de la data deschiderii mostenirii, ceea ce face ca actele de administrare sau actiunile introduse de acestia anterior sa devina valabile . Cei trimisi in posesie au dreptul la fructele si veniturile bunrilor succesorale incepand de la data deschiderii mostenirii, sezinarii care le-au perceput anterior avand obligatia de a da socoteala de acestea. Transmiterea pasivului se suporta de mostenitorii universali si cu titlu universal. Legatarul particular poate fi obligat la plata pasivului in urmatoarele situatii: daca testatorul a prevazut plata unei datorii, daca legatul particular are ca obiect un grup particular de bunuri cuprinzand atat drepturi cat si obligatii, daca legatul particular are ca obiect un bun ipotecat, daca activul nu acopera pasivul in mod indirect si fara a fi obligat personala legatarul va suporta consecintele existentei pasivului. Mostenitorii universali sau cu titlu universal au obligatia de a plati pasivul succesoral proportional cu partea ereditara a fiecaruia, dar exista si unele exceptii: daca obligatia are ca obiect un bun individual determinat, mostenitorul va putea fi actionat singur, avand drept de regres impotriva celorlalti mostenitori, daca un mostenitor este insarcinat cu executarea obligatiei, daca obligatia este indivizibila oricare mostenitor poate fi urmarit pentru intreg. Separatia de patrimonii este un beneficiu ce poate fi invocat de creditorii mostenirii in virtutea caruia crditorul separatist are dreptul sa fie platit din valoarea bunurilor succesorale, cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorului.