Urmarirea penala

URMARIREA PENALA

Urmarirea penala se infatiseaza ca o faza obligatorie in marea majoritatea cazurilor penale. Sunt situatii in care urmarirea penala lipseste iar procesul penal are o faza atipica si acestea sunt cazurile prevazute de art.279 C.pr.pen. alin.2 lit.a.

Urmarirea penala are ca obiect, potrivit art.200, strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este cazul sau nu sa se dispuna trimiterea in judecata.

Sub aspectul activitatilor ce se pot desfasura in cazul urmaririi penale, limitele sunt fixate prin insasi competenta functionala si materiala a organului de urmarire penala.

Potrivit art.201 modificat prin Lg.32/1990 si art.201 alin.3 astfel cum a fost modificat prin Lg.281/2003, urmarirea penala se efectueaza de catre procuror si de catre organele de cercetare penala.

Organele de cercetare penala sunt organele de cercetare ale politiei judiciare si organele de cercetare speciale.

Trasaturile caracteristice urmaririi penale

a) Subordonarea ierarhica in efectuarea actelor de urmarire penala

In faza de urmarire penala, a efectuarii urmaririi penale si in supravegherea acesteia,

procurorii conduc si controleaza activitatea de cercetare penala a politiei. Dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organele de cercetare penala.

Principiul subordonarii este mentionat si in Lg.92/92 pentru organizarea judecatoreasca (art.31 si 32), lege aflata in prezent in dezbaterea Camerei Deputatilor.

Dispozitiile procurorului ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine.

Reglemetarile Lg.92/92 fac dovada ca in cursul urmaririi penale nu functioneaza principiul independentei organului de cercetare penala ci principiul subordonarii.

b)    Lipsa de publicitate a urmaririi penale

Aceasta trasatura a urmaririi penale se impune in conditiile in care raportul de drept

penal apare in contururi neclare, probabile iar probele pentru stabilirea existentei sau inexistentei vinovatiei faptuitorului abia se strang.

In cazul in care actiunea penala (implicit urmarirea) se desfasoara in conditiile lipsei de publicitate rezulta ca aceasta trasatura complineste practic lipsa de publicitate.

Exista anumite situatii in care darea publicitatii a unor probe/mijloace de proba cu privire la existenta unei infractiuni sa zadarniceasca aflarea adevarului.

Pentru inculpat urmarirea penala nu mai e secreta din momentul prezentarii materialului de urmarire penala, moment ce este plasat dupa ce au fost efectuate toate actele de urmarire penala (art.250).

c)   Caracterul necontradictoriu al urmaririi penale

Aceasta trasatura rezida din lipsa de publicitate a urmaririi penale.

Organul de urmarire penala administreaza probele fara a le supune discutiilor partilor existente in cauza. Absenta contradictorialitatii confera urmaririi penale operativitate, mobilitate, trasaturi ce lipsesc fazei de judecata.

d)    Caracterul preponderent al formei scrise

Aceasta trasatura are relevanta juridica in fata instantei de judecata numai daca actele existente la dosar sunt sub forma scrisa, pe de o parte, iar pe de alta parte, partile nu pot actiona decat in scris.

Potrivit art.201 alin.3, ca organe de cercetare penala ale politiei judiciare functioneaza lucratori specializati prin M.I., anume desemnati de ministrul de interne cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe langa I.C.C.J. si isi desfasoara activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe langa I.C.C.J. sau sunt desemnati si functioneaza in alt mod, potrivit unor legi speciale.

Din cadrul organelor de cercetare speciale fac parte:

ofiteri anume desemnati din cadrul M.A.P.N.;

capitanii porturilor, din cadrul politiei de frontiera, etc.

Competenta organului de urmarire penala

Organele de cercetare ale politiei, la acest moment, pot sa efectueze cercetarea pentru

orice infractiune care nu este data in mod obligatoriu in competenta altor organe de cercetare.

Organele de cercetare ale politiei au o competenta foarte larga, adica au o competensa generala.

Organele de cercetare ale politiei pot face cercetari si in alta raza teritoriala dupa ce, in

prealabil, au informat organul corespunzator.

Potrivit art.208 alin.1, cercetarea penala poate fi efectuata si de catre:

ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare(pt.militarii din subordine);

sefii comenduirilor de garnizoana(pt.infractiunile savarsite de militarii din raza garnizoanei);

comandantii centrelor militare(pt.infractiunile de competenta instantelor militare);

ofiterii de politie de frontiera (pt.infractiunile de frontiera);

capitanii porturilor (pt.infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa si contra disciplinei si ordinii la bord).

Competenta procurorului in efectuarea urmaririi penale

Procurorul supravegheaza urmarirea penala. In exercitarea acestei atributii, conduce si

Controleaza nemijlocit activitatea de cercetare penala.

Procurorul poate sa efectueze orice acte de urmarire penala in cauzele pe care le supravegheaza.

Conform art.209 alin.3, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror in cazul infractiunilor prevazute de art.155-173, 174-177, 179, 189 alin.3 si 5, 190, 191, 211 alin.4, 212, 236, 236¹, 238, 239, 239¹, 250, 252, 254, 257, 265, 266, 267, 267¹, 268, 273-276, 279¹, 280, 280¹, 302², 317, 323, 356-361 C.pen.

Este competent a efectua urmarirea penala si in cazul infractiunilor impotriva protectiei muncii.

Atunci cand urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul este supus confirmarii prim-procurorului Pachetului, iar cand urmarirea penala este facuta de acesta, confirmarea rechizitoriului va fi facuta de procurorul ierarhic superior.

In cazul in care urmarirea penala este efectuata de un procuror din cagrul Parchetului de pe langa I.C.C.J., rechizitoriul este supus confirmarii procurorului sef de sectie.

Cand urmarirea penala este efectuata de procurorul sef de sectie, confirmarea se va face de catre procurorul general al Parchetului din care face parte procurorul sef de sectie.

Intotdeauna organul de urmarire penala, sesizat in vreunul din modurile prevazute de art.221 ( plangere, denunt, sesizare din oficiu), are obligatia sa-si verifice competenta.

In cazul in care va constata ca nu este competent a efectua cercetarea, va trimite de indata cauza procurorului care exercita supravegherea, in vederea sesizarii organului competent.

Atunci cand anumite acte de cercetare penala trebuie sa fie efectuate in afara sferei sale de competenta, organul de cercetare penala poate sa le efectueze el insusi sau poate sa dispuna efectuarea lor prin comisie rogatorie sau delegare.

Daca va proceda el insusi la efectuarea unor acte de cercetare penala, va instiinta in prealabil organul corespunzator din raza teritoriala in care urmeaza a fi efectuate aceste acte. In zona sa de activitate, organul de cercetare penala poate efectua toate actele chiar daca unele trebuie indeplinite in afara razei sale teritoriale insa cu respectarea incunostiintarii organului corespunzator.

In cazuri urgente, organul de cercetare penala este obligat sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amanare chiar daca acestea se refera la o cauza care nu e de competenta lui.

Organul de cercetare penala va fi obligat, in acest caz, sa trimita de indata procurorului care exercita supravegherea, actele pe care le-a incheiat sau administrat.

Actele incheiate de organele de constatare 

Potrivit art.214, sunt organe de constatare:

organele inspectiilor de stat;

alte organe de stat precum si alte unitati la care se refera art.145 C.pen.;

organelle de control si cele de conducere ale administratiei publice, precum si ale altor unitati la care se refera art.145 C.pen.;

ofiterii si subofiterii din cadrul jandarmeriei romane, pentru infractiunile constatate pe timpul executarii misiunilor specifice.

Toate aceste organe au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea

pagubelor si sa efectueze orice alte acte cand legea prevede aceasta.

In cel mult 3 zile, toate actele incheiate vor fi inaintate procurorului. In cazul infractiunilor flagrante, organele mentionate au obligatia sa inainteze de indata procurorului pe faptuitor, impreuna cu toate probele efectuate.

Procesele verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.

Aceleasi obligatii si drepturi au si comandantii de nave si aeronave, precum si agentii de politie de frontiera, pentru infractiunile de frontiera. Aceste din urma organe au, potrivit legii, dreptul de a efectua perchezitii corporale, pot prinde pe faptuitor si pot administra probele ce se ivesc in asemenea imprejurari, sub conditia de a fi inaintate de indata (5 zile) procurorului.

Daca infractiunea a fost savarsita pe o nava/aeronava, termenul de 5 zile va curge de la data ancorarii navei ori de la aterizarea aeronavei pe teritoriul roman.  Procesele verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.

Obiectul supravegherii

In exercitarea supravegherii, procurorul vegheaza ca orice infractiune sa fie descoperita, ca nici o persoana sa nu fie urmarita penal fara sa existe indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.

Procurorul vegheaza ca nici o persoana sa nu fie retinuta sau arestata decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege. In exercitarea activitatii de supraveghere, procurorul va dispune masurile necesare sau va da dispozitii organelor de cercetare penala sa ia asemenea masuri.

Procurorul va lua masuri si va da dispozitii numai in forma scrisa si motivata.

Caile de exercitare a supravegherii

Procurorul poate sa dispuna intr-o cauza, dupa necesitate, trecerea ei de la un organ de cercetare la un alt asemenea organ. De asemenea, preluarea unei cauze de catre un organ de cercetare penala ierarhic superior nu va putea avea loc decat in baza dispozitiei date de catre procurorul care exercita supravegherea si numai in baza unei propuneri motivate a organului de cercetare penala care preia cauza respectiva.

In cazurile in care un organ de cercetare penala central va solicita preluarea unei cauze din competenta unui organ de cercetare penala inferior, preluarea va fi incuviintata de catre un procuror din cadrul Parchetului general de pe langa I.C.C.J.

Atunci cand urmarirea penala este efectuata in mod obligatoriu de procuror, acesta poate da dispozitie ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate de catre organele politiei.

Potrivit art.218 alin.1, procurorul conduce si controleaza nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare dar si a altor organe de cercetare speciala si tot el supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.

Organele de cercetare penala au obligatia sa informeze procurorul de indata despre infractiunile de care au luat la cunostinta. Procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala, poate sa ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, acesta din urma fiind obligat a-l inainta.

Procurorul poate sa dea dispozitie cu privire la efectuarea oricarui act de urmarire generala.

In cazul organelor judiciare ale politiei, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot sa le dea indrumari sau dispozitii privind cercetarea penala, singurul competent a da dispozitii fiind in acest sens numai procurorul.

Daca procurorul va constata ca un act sau o masura procesuala a organului de urmarire penala nu a fost data cu respectarea dispozitiilor legale, o va infirma motivat.