AGREGATELE MONETARE

Sunt instrumente de analiza a masei monetare. Acestea au aparut ca o necesitate de o pozitiona si dezvolta indicatorii legati de masa monetara si circulatia monetara. Masa monetara se mai creeaza cu ocazia monetizarii unor active monetare (aur, devize, valute, creante asupra trezoreriei si creante asupra economiei).

Pentru analiza masei monetare trebuie sa se tina seama de cursurile flotante ale monedei nationale si valutelor, de somaj, inflatie, situatia de criza economica, sau de crestere economica.

Monetaristii americani au considerat ca moneda are rolul hotarator in economie si impart indicatorii monetari in 2 grupe:

a) Indicatori ce determina evolutia monedei;

b) Indicatori ce determina efectele politicii monetare, indeosebi, asupra economiei.

Acestia sunt: rata dobanzii si agregatele monetare. Rata dobanzii a functionat multa vreme ca singurul indicator pe baza caruia se efectua analiza circulatiei monetare. Cresterea tranzactiilor monetar-valutare a facut ca acest indicator sa devina insuficient. Actualmente, in lume, atat pe pietele financiare, dar mai ales in bancile centrale si de emisiune, se elaboreaza modele foarte complexe de analiza a circulatiei monetare.

Agregatele monetare se grupeaza in:

a) Moneda primara sau de rezerva sau baza monetara.

A fost creata de Banca Centrala si se determina ca diferenta intre totalul activului si pasivului bilantului Bancii Centrale. In fiecare tara, Banca Centrala creeaza moneda in primul rand prin distribuirea de credit bancilor comerciale, tezaurului, trezoreriei publice cat si prin rescontarea efectelor comerciale in conditii de activitate curenta sau in situatii conjuncturale. Aceste creatii monetare se regasesc in Activul bilantului Bancii Centrale. Pasivul bilantului exprima volumul si repartizarea pe detinatori a monedei primare (biletele de banca, moneda metalica, disponibilitatile tezaurului si ale bancilor creatoare de moneda scripturala). Combinarea elementelor din Activul si Pasivul bilantului Bancii Centrale este foarte variata si constituie unul din motivele pentru care fiecare Banca Centrala elaboreaza agregate monetare.

b) Moneda ca mijloc de plata, adica masa monetara in sens restrans.

Ea cuprinde produsele monetare create de Banca Centrala, de bancile comerciale, de alte institutii financiare.

c) Moneda ca avutie neta; este constituita din produsele monetare enumerate mai sus, inclusiv activele neutilizate ca mijloace de plata curente, dar care pot fi transferate relativ usor in lichiditati.

Agregatele monetare solicita:

Alegerea grupului de active.

Masurarea performantelor fata de evolutia preturilor si a PIB.

Agregarea activelor monetare selectate in functie de obiectivele circulatiei monetare intr-o perioada data.

Agregatele monetare cuprind atat mijloacele de plata cat si plasamentele financiare care pot fi transferate relativ usor in lichiditati.

In raport de modul de includere a diferitelor active monetare in modelele complexe de analiza, exista urmatoarele agregate monetare:

a) M1 cuprinde toate mijloacele de plata sub forma monedei efective cat si depunerile in conturile curente. El se numeste lichiditate primara si este partea cea mai activa a monedei. Cu ajutorul acestui agregat se determina viteza de circulatie si de rotatie a banilor avandu-se in vedere ca M1 este un stoc iar rotatiile un flux. Astfel , viteza de rotatie arata numarul de rotatii pe care le realizeaza masa monetara pentru a servi un anumit numar de acte de vanzare-cumparare. Pentru a cuantifica operatiunile de vanzare-cumparare se calculeaza rulajul banesc, respectiv incasarile si platile realizate in decursul unei perioade:

sau

unde prima formula este valoarea bunurilor tranzactionate intr-o anumita perioada iar a doua formula este valoarea bunurilor tranzactionate la nivelul intregului an.

M1 mai inseamna deci capacitatea monedei de a se cheltui in totalitate.

b) M2 cuprinde M1 la care se adauga plasamentele la termen si cele in vederea economisirii. Rezulta deci ca M2 cuprinde atat lichiditatea primara cat si pe cea secundara.

c) M3 cuprinde M2 + certificatele de depozit, bonurile de casa, conturile de economii pe termen mediu , alte titluri emise de firme pe piata monetara.

d) L este constituit din M3 + titlurile monetar-financiare emise pe termen lung si mediu si care sunt negociabile. Exemple de titluri de creanta negociabile sunt: certificatele de depozit, biletele de trezorerie si alte titluri emise de banci in baza unor reglementari specifice.

Daca se utilizeaza criteriul lichiditatii, se poate construi agregatul L, care inglobeaza toate celelalte componente precedente, la care se adauga titlurile pe termen mediu si lung, ce pot fi transformate mai lent in lichiditati.

Indiferent de numarul agregatelor utilizate, componenta M1 a masei monetare este cea mai activa, in sensul ca intermediaza cel mai mare numar de acte de vanzare-cumparare din economie.

Analiza elementelor privind masa monetara in circulatie si structura acesteia, pe baza datelor publicate de statistica monetara internationala, pune in evidenta faptul ca:

mijloacele banesti, sub forma de lichiditati (M1) detin aproximativ 60% din masa monetara in Asia; 40% in tarile din America Latina; 27-28% in tarile industrializate.

in anul 1990 in SUA s-a urmarit o crestere de 3-7% a agregatului M2, in Japonia o crestere de 10-12%, in Germania de 4-6%, iar in Olanda o crestere de 5%.

Utilizarea agregatelor monetare ca obiective intermediare ale politicii monetare poate fi demonstrata in cazul Romaniei, in contextul situatiei monetare a anilor 1991 - 1994. In aceasta perioada, BNR a utilizat M2 ca obiectiv intermediar, urmarind prin program o crestere a cantitatii de moneda mai mica decat a PIB nominal, cu scopul de a comprima presiunile inflationiste.

Desi cantitatea de moneda a crescut mai lent decat PIB in expresie nominala, lichiditatea din sistem nu a reprezentat o constrangere pentru cresterea preturilor.