Analiza utilizarii potentialului tehnic

ANALIZA UTILIZARII POTENTIALULUI TEHNIC

In analiza utilizarii potentialului tehnic, principalii indicatori se refera la gradul de utilizare a capacitatii de productie, calculat dupa relatia :

, unde:

= gradul de utilizare a capacitatii de productie  

Acest indicator este folosit in determinarea costului subactivitatii, respectiv a costului neutilizarii utilajelor. Semnificatia acestui indicator este acea productie maxima ce poate fi obtinuta intr-o perioada de timp, utilizand echipamentele (dotarea tehnica) la randamentul prevazut prin constructie si in conditii optime de exploatare.

Principalele caracteristici ale capacitatii de productie ce decurg de aici sunt .

a)-structura mijloacelor fixe;

b)-gradul de utilizare a timpului;

c)-randamentul mijloacelor fixe.

Analiza factoriala a GU_CP scoate in evidenta utilizarea extensiva si utilizarea intensiva a mijloacelor fixe :

, unde:

Nua = numarul de utilaje active (in functiune);   

Nu = numarul total de utilaje;

rl = randamentul mediu orar al utilajului;

tul = timpul mediu de lucru pe echipament;

tul / tu max = gradul de utilizare a timpului maxim disponibil;

rl / r max = raportul dintre randamentul efectiv si randamentul maxim al echipamentului de lucru;

Nua / Nu = gradul de folosire a dotarii tehnice.

Gradul de folosire (utilizare) a dotarii tehnice evidentiaza modul de utilizare extensiva a dotarii tehnice. Reducerea perioadei necesara efectuarii reparatiilor, extinderea perioadei de exploatare intre reparatii reprezinta rezerve de crestere a GU_CP.

Analiza utilizarii timpului de lucru se face pe baza indicatorului gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (GUT).

, unde:

tul = tipul efectiv lucrat al utilajului;

tu max = timpul maxim disponibil al utilajului.

Timpul maxim disponibil al utilajului rezulta din timpul total calendaristic din care se scad:

a) - timpul aferent opririlor legale;

b) - timpul aferent opririlor tehnologice;

c) - timpul aferent reparatiilor.

Timpul efectiv nelucrat va fi analizat pe cauze si pe termene. In general, timpul nelucrat este determinat de  :

a) - lipsa de comenzi;

b) - lipsa de materiale;

c) - lipsa de forta de munca calificata;

d) - defectiuni mecanice;

e) - prelungirea timpului de reparatii.

Utilizarea timpului de lucru al utilajelor influenteaza in final, o serie de indicatori economico-financiari, cum ar fi : 

a) - valoarea cifrei de afaceri;

b) - valoarea adaugata;

c) - cheltuielile cu amortizarea la 1.000 lei productie fabricata;

d) - profitul;

e) - eficienta utilizarii resurselor umane;

g) - eficienta activelor de exploatare;

h) - eficienta capitalului propriu sau a capitalului permanent .

Un alt indicator il reprezinta randamentul utilajului (ru):

, unde:

Nu = numarul de utilaje;

Q = productia fizica sau valorica obtinuta.

EXEMPLU - Pentru exemplificare, consideram capacitatile de productie dintr-o intreprindere cu profil industrial, prezentate in datele mentionate in tabelul urmator :

In anul anterior, atat capacitatea maxima de productie (Q max), cat si capacitatea efectiva neutilizata (Q).

Q max = nr echipamente x nr schimburi x timpul total de functionare pe 1 utilaj schimb x productia pe ora-masina

; ;

; ;

;

Inregistrarea unor coeficienti subunitari ai gradului de utilizare a capacitatii de productie, in cei doi ani analizati se datoreaza in exclusivitate actiunii factorilor extensivi. Cresterea gradului de utilizare a capacitatii in anul curent fata de anul anterior, se explica prin cresterea randamentelor echipamentelor tehnologice, imbunatatirea dotarii tehnice, extinderea timpului de functionare prin introducerea celui de-al doilea schimb de lucru, in conditiile unei compozitii tehnologice mai slabe si a unei utilizari incomplete a timpului disponibil.

In diagnosticarea eficientei potentialului tehnic, un rol important il are indicatorul randamentul marginal (r marg), care reprezinta variatia productiei la cresterea cu o unitate a consumului de resursa analizat:

Modificarea randamentului mediu orar de utilizare a echipamentelor de lucru (dotarii tehnice) influenteaza o serie de indicatori economico-financiari la nivel de intreprindere cum ar fi :

a) - valoarea productiei fabricate;

b) - cifra de afaceri;

c) - productivitatea muncii;

d) - profitul.

Eficienta dotarii tehnice se analizeaza cu ajutorul unor modele factoriale de forma :

1) - Eficienta mijloacelor fixe exprimata in functie de productia obtinuta:

, unde:

= compozitia tehnologica a mijloacelor fixe;

= eficienta mijloacelor fixe direct productive;

= gradul de utilizare a capacitatii.

2) - Eficienta mijloacelor fixe exprimata in functie de cifra de afaceri:

= prin acest model se evidentiaza evolutia eficientei mijloacelor fixe prin prisma compozitiei tehnologice (Mf' / Mf), a eficientei mijloacelor fixe active (Qf / Mf'), dar si al gradului de valorificare a produselor fabricate destinate vinzarii (CA / Qf).

Spre deosebire de primul model, acest model face legatura dintre utilizarea eficienta a mijloacelor fixe si rezultatele finale ale activitatii de productie.

3) - Eficienta mijloacelor fixe exprimata in functie de profitul aferent cifrei de afaceri:  

= prin acest model se evidentiaza, suplimentar celorlalte modele prezentate, efectul modificarii structurii vanzarilor, al modificarii costurilor si calitatii productiei, scoase in evidenta prin indicatorul profit la 1 leu cifra de afaceri (P / CA).

Acesti factori de influenta a eficientei utilizarii mijloacelor fixe constituie rezerve de crestere a rentabilitatii