Alte subiecte colective ale dreptului comercial

Alte subiecte colective ale dreptului comercial

Desi domeniul de interese este larg, ne vom ocupa exclusiv si selectiv numai de doua categorii de agenti economici, altii decat societatile comerciale: regiile au­tonome si cooperativele.

a) Regiile autonome sunt veritabile intreprinderi publice care se organizeaza si functioneaza in ramurile strategice ale economiei nationale - industria de arma­ment, energetica, exploatarea minelor si a gazelor naturale, posta si transporturi fe­roviare - precum si in unele domenii apartinand unor ramuri stabilite de guvern (art. 2 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale cu capital de stat).

Regiile autonome sunt persoane juridice care functioneaza pe baza de gestiu­ne economica si autonomie financiara (art. 3 alin. l din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale cu capital de stat).

Regiile autonome se infiinteaza prin hotararea guvernului pentru cele de inte­res national, sau prin hotarare a organelor judetene si municipale ale administratiei locale, pentru cele de interes local (ramurile si domeniile in care se infiinteaza regii autonome sunt cele stabilite de guvern, in conditiile prevazute de art. 2 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale cu capital de stat).

Prin actul de infiintare a regiei autonome i se stabileste obiectul de activitate, patrimoniul, denumirea si sediul principal.

Regiile autonome pot infiinta in cadrul structurii lor: uzine, ateliere, servicii, sucursale si alte asemenea subunitati necesare realizarii obiectului de activitate. Modalitatile de constituire a acestor subunitati si relatiile in cadrul regiei autonome si cu tertii sunt stabilite prin regulamentul de organizare si functionare al regiei au­tonome.

Regia autonoma este proprietara bunurilor din patrimoniul sau, si, in aceasta calitate, in exercitarea dreptului de proprietate, regia autonoma poseda, foloseste si dispune, in mod autonom, de bunurile pe care le are in patrimoniu, sau le culege fructele, in vederea realizarii scopului pentru care a fost constituita. Totusi, instrai­narea bunurilor imobile apartinand regiei autonome sau incheierea de tranzactii in litigii cu o valoare de peste un anumit plafon se face cu aprobarea ministerului de resort (art. 5 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale cu capital de stat).

In ceea ce priveste gestionarea patrimoniului ce-i apartine, regia autonoma dispune, asa cum se prevede in art. 2 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale cu capital de stat, de autonomie financia­ra. Aceasta inseamna ca ea trebuie sa-si acopere veniturile provenite din activitatea pe care o desfasoara, toate cheltuielile, inclusiv dobanzile, amortizarea investitiilor si rambursarea creditelor si sa obtina profit.

Cheltuielile vor putea depasi veniturile numai pentru motive temeinice (in special pentru executarea de lucrari si servicii in interes public) si numai cu apro­barea, pentru fiecare caz in parte, a ministerului economiei si finantelor, pe baza propunerii ministerului de resort. O data cu aprobarea, in astfel de cazuri, se sta­bilesc si cuantumul si sursele de compensare a pierderilor suferite de regie (art. 6 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale cu capital de stat).

Din veniturile realizate, dupa acoperirea cheltuielilor, regia autonoma consti­tuie fondul de rezerva si fondul de dezvoltare, asigura sumele necesare satisfacerii unor necesitati social-culturale si sportive ori de perfectionare-recalificare ale per­sonalului angajat, precum si pentru cointeresarea prin premiere a acestuia, plateste impozitele, taxele si celelalte varsaminte prevazute de lege.

Partea de venituri ramasa dupa constituirea fondurilor proprii si efectuarea tuturor platilor reprezinta profitul net al regiei. Din acest profit, un procent stabilit de lege se utilizeaza pentru constituirea unui fond de participare a angajatilor la profi­turi, iar restul se varsa, dupa caz, la bugetul statului sau al organului administratiei locale (art. 8 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale cu capital de stat).

Regia autonoma hotaraste cu privire la investitiile ce urmeaza a fi realizate, Potrivit obiectului sau de activitate, finantarea acestora facandu-se fie din resurse Proprii, fie din credite bancare sau alocatii de la bugetul statului ori, dupa caz, de la bugetele locale. Se pot si combina aceste surse, in orice caz, contractarea de credite Pentru investitii mai mari de peste un anumit plafon se face pe baza aprobarii prea­labile a Ministerului Finantelor (art. 10 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale cu capital de stat).

Regia autonoma intocmeste anual buget de venituri si cheltuieli, bilant con­tabil si cont de profit si pierderi care se aproba de Ministerul Finantelor sau, dupa caz, de directiile financiare teritoriale de la sediul regiilor in cauza (art. 7 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale cu capital de stat).

b) Cooperativele au un statut care a fost si este indelung discutat de juristi, in mod normal ar trebui considerate ca societati cu capital variabil, ceea ce impune, de regula, admiterea iesirii cooperatorilor din cooperative. Dar, cooperativele se dis­ting de societatile comerciale prin trasaturi particulare foarte marcate. Asa incat, s-a pus intrebarea ce este o cooperativa? S-a considerat ca ar fi si in acelasi timp n-ar fi o societate comerciala, in sensul ca ea nu realizeaza "beneficii' dar cauta ope­ratii avantajoase. Numai ca aceste avantaje nu profita societatii insesi, ci se vizeaza doar ameliorarea rezultatelor muncii pe care o presteaza cooperatorii, prin inter­mediul lor.

Cooperativele sunt de doua feluri: cooperative de productie si cooperative de consum.

Cooperativele de productie grupeaza pe producatorii unor marfuri anumite sau servicii, pentru a le permite acestora, gratie acestei grupari, sa le negocieze (marfurile si serviciile) in mai bune conditii.

Cooperativele de consum grupeaza pe consumatorii unei anumite categorii de marfuri sau servicii pentru a le permite, gratie acestei grupari, sa le dobandeasca in mai bune conditii.

Este vorba de producatori si consumatori in sens larg, care se intereseaza atat de servicii, cat si de marfuri. O cooperativa de credit este o cooperativa de consum, intrucat ea asigura membrilor sai posibilitatea de a dobandi capitaluri in conditii avantajoase. Cooperativele agricole pot fi, fie cooperative de consum, in special cele care au drept obiect obtinerea de seminte sau ingrasaminte, sau pentru a se putea folosi in comun de masini agricole ori pentru procurarea de credite bancare, fie cooperative de productie, prin intermediul carora se negociaza, in cele mai bune conditii, laptele, vinul sau fructele membrilor sai.

Ansamblul cooperativelor, in special cele agricole si cele de consum, consti­tuie o masa importanta si puternica, in Suedia si Olanda organizatiile cooperatiste domina multe piete.

Statul sprijina cooperativele mestesugaresti si cele de consum (si credit), ca sisteme organizatorice care isi aduc o contributie importanta la propasirea vietii eco­nomice si sociale a tarii (dispozitii legale in acest sens le gasim in Decretul-Lege nr. 66/1990 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugaresti si De­cretul-Lege nr. 67/1990 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si de credit). Acest sprijin se concretizeaza prin acordarea de credite cu dobanzi prefe­rentiale, aprovizionarea cu materii prime, materiale, piese de schimb, utilaje si mij­loace de transport (pentru cooperativele mestesugaresti), atribuirea de terenuri in folosinta din fondul funciar de stat, vanzarea sau inchirierea de imobile din fondul de stat, stabilirea unui sistem de impozitare care sa stimuleze dezvoltarea productiei, circulatiei si activitatii de servire a populatiei etc.

Activitatea cooperativelor mestesugaresti si de consum si credite se desfa­soara in conformitate cu legea si a reglementarilor proprii, potrivit programelor eco­nomice, financiare si social-culturale aprobate de organele prevazute in statutele lor (art. l alin- 3 si art. 2 alin. 3 din Decretul-Lege nr. 66/1990 si art. 3 din Decretul-Lege nr. 67/1990).

Atat cooperativele mestesugaresti, cat si cooperativele de consum si de cre­dit dobandesc personalitate juridica prin inregistrarea la organele de stat compe­tente, potrivit legii (art. 10 din Decretul-Lege nr. 66/1990 si art. 8 din Decretul-Lege nr. 67/1990).

Procedeele contabile si tehnice intrebuintate de cooperative pentru realizarea de operatii in profitul membrilor lor sunt diverse, in general, la sfarsitul anului, daca cooperativa a functionat bine, s-ar putea ca din conturile sale sa rezulte, dupa ce au fost prevalate rezervele utile, o bonificatie care nu este un beneficiu. Aceasta bonifi­catie trebuie intrebuintata in sensul avantajarii fiecareia dintre operatiunile facute de cooperatori; si este astfel repartizata, intre acestia, nu proportional cu capitalul lor adus in cooperativa, ci proportional cu numarul cooperatorilor si importanta ope­ratiunilor pe care le indeplinesc. Aceste cote procentuale nu sunt dividende preluate asupra beneficiilor.