Analiza dinamica si structurala a cheltuielilor

Analiza dinamica si structurala a cheltuielilor

Analiza cheltuielilor intreprinderii este importanta pentru ca ea ofera o serie de informatii privind modul in care firma consuma resursele materiale si umane, precum si pentru faptul ca o serie de cheltuieli, fiind puse in relatie cu rezultatul intreprinderii, determina in mod direct profitul si, deci, ele permit desprinderea unor  concluzii privitoare la eficienta intreprinderii in cauza.

Analiza dinamica a cheltuielilor se poate realiza cu ajutorul indicatorilor clasici:

cheltuielile totale ale intreprinderii (Ch)

modificarea absoluta a cheltuielilor (Ch)

modificarea relativa a cheltuielilor (Ch %)

Atunci cand intreprinderea isi propune sa realizeze sporuri ale volumului de activitate (Ca₁ > CA₀) este normal ca si eforturile facute de intreprindere (adica cheltuieli) sa creasca (Ch₁ > Ch₀). De exemplu, dublarea productiei fizice a intreprinderii este imposibil de realizat fara o crestere corespunzatoare a consumurilor si, deci, a cheltuielilor firmei. Dar obtinerea optimului economic de catre intreprindere presupune ca dinamica volumului de activitate sa fie superior in raport cu dinamica cheltuielilor inregistrate de ea (I_CA > I_CH). Ceea ce inseamna ca fiecare leu cheltuit de intreprindere sa genereze o incasare mai mare, in raport cu incasarea adusa in perioada de raportare (3):

Corelatia anterioara, intre volumul de activitate (vazut ca prin intermediul incasarilor generate de productia realizata, adica prin indicatorul cifra de afaceri) si cheltuielile firmei (Ch), mai poate fi surprinsa si cu ajutorul indicatorului:

nivel al cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri (N)

Indicatorul masoara efortul (cheltuiala) pe care il(o) face intreprinderea pentru a realiza o incasare de o mie de lei. Din punctul de vedere al optimului economic va fi apreciata ca pozitiva situatia in care nivelul cheltuielilor la 1000 de lei incasare este in dinamica in scadere (N₁ < N₀), aceasta insemnand cresterea eficientei cheltuielilor, ca urmare a faptului ca o cheltuiala mai mica (noua valoarea a lui N) genereaza acelasi volum de incasare (1000 de lei) - relatia (7).

Indicatorul este util in analiza pentru ca realizeaza legatura directa cu rentabilitatea firmei (daca se consuma o anumita valoare pentru a realiza o incasare de o mie de lei, inseamna ca diferenta pana la aceasta valoare a incasarii o reprezinta profitul firmei sau, generalizand, orice scadere a nivelului de cheltuiala este sinonima cu o crestere a profitului firmei).

Indicatorul anterior poate fi agregat si pornind de la structurile existente in intreprindere, indiferent de profilul de activitate al acesteia. In acest caz, se pleaca de la nivelele de cheltuiala inregistrate la nivelul structurilor (care sintetizeaza eficienta consumului de resurse), ponderandu-se cu contributia acestor structuri la realizarea cifrei de afaceri a intreprinderii (greutatea specifica a componentelor cifrei de afaceri a firmei) se impune calculul si explicarea modificarilor nivelului mediu al cheltuielilor. Scopul analizei nivelului cheltuielilor la 1000 de lei cifra de afaceri, in functie de structura acesteia din urma si nivelele de cheltuiala ale structurilor este acela de a releva tendinta si de a preveni evolutii necorespunzatoare. Daca notam cu , nivelul mediu al cheltuielilor pe intreprindere, atunci:

,

unde: CH - suma totala a cheltuielilor;

CA - cifra de afaceri;

ch_i - cheltuiala aferenta unei structuri (componente) din firma;

d_i - desfacerea aferenta unei structuri (componente) din firma;

g_i - structura cifrei de afaceri (sau productiei) pe structurile i implicate in calcul;

nchi - nivelul cheltuielilor pe tipurile i de structuri (de activitati, sectoare etc.).

analiza structurii cheltuielilor se realizeaza cu ajutorul unui coeficient de structura (g_i), calculat dupa relatia:

unde: = o categorie de cheltuieli (cu materia prima, cu salariile, cu dobanda etc.)

= cheltuieli totale

Coeficientii de structura sunt utili in analiza pentru ca ei orienteaza eforturile intreprinderii in directia reducerii acelor cheltuieli care au ponderi mari (sunt dominante) in totalul cheltuielilor. Structura cheltuielilor este diferita de la o intreprindere la alta, factorul principal care o particularizeaza fiind domeniul (ramura de activitate) in care functioneaza aceasta. Prin urmare si masuri pe care pe care le iau intreprinderile, in directia reducerii cheltuielilor, vor fi diferite, in functie de sectorul in care functioneaza acestea, de interesul lor pentru imbunatatirea performantelor ei. Eficienta firmei reducerea si gestionarea economicoasa a cheltuielilor "dominante", precum si de modul cum sunt acestea optimizate.

Din datele cuprinse in tabelul nr. 3.1. se desprinde concluzia ca asupra fiecarui tip de activitati actioneaza, dominant, categorii diferite de cheltuieli. In firma A - cheia succesului consta in actiunea asupra cheltuielilor cu materii prime, materiale, semifabricate, in firma C - cheia sunt salariile, iar in firma B, cheia sunt costurile marfurilor ce vor deveni mai apoi obiectul comertului. Astfel, masurile adoptate de intreprinderi pentru gestionarea corespunzatoare a cheltuielilor vizand, ca efect final, reducerea lor, vor fi:

daca domina costurile de cumparare se va urmari sa existe: contracte ferme de aprovizionare la cele mai bune preturi, daca este posibil chiar contracte la preturi fixe, clauze de negociere a pretului cu furnizorii;

Tabel nr. 3.1.

Structura cheltuielilor pentru trei intreprinderi care functioneaza in in sectoare de activitate diferite(in procente %)

daca domina costul cu personalul (salariile) - accentul va cadea pe politica de recrutare si de angajare a viitorilor salariati, perfectionarea permanenta a calificarii, un sistem de stimulare si cointeresare, materiala si morala atragator, politica de promovare;

daca domina costurile de stocare se va urmari ritmicitatea si continuitatea in aprovizionarea stocurilor de siguranta, preocuparea pentru accelerarea vitezei de circulatie a marfurilor;

daca domina costurile de productie vom urmari: standardizarea produsului, sau standardizarea unor componente, automatizarea si mecanizarea fabricatiei, substituirea si combinarea factorilor de productie;

daca domina cheltuielile financiare este de presupus ca intreprinderea are mari datorii, deci atentia se va orienta spre politica de restituire a datoriilor, gestionarea lichiditatilor si trezoreriei si sistemul de acoperire a nevoii de fond de rulment.

Aplicatie practica:

Pe baza datelor din tabelul de mai jos sa se analizeze dinamica cheltuielilor si corelatia dintre cheltuieli si cifra de afaceri a firmei "X":

In conditiile in care intreprinderea realizeaza volume de activitate superioare de la un an la altul este normal si justificat ca si volumul de cheltuiala sa inregistreze cresteri, altfel intreprinderea nu ar putea sa inregistreze cresterile de productie pe care si le-a propus. Din datele din tabelul nr. 4.1. se observa ca, desi, cheltuielile totale cresc cu aceiasi valoare atat in anul 1, cat si in anul 2 (Ch1/0 = Ch2/1 = 200 mil. lei), in expresie procentuala, ca modificare relativa, dar si ca dimensiune a indicatorului , indicele cheltuielii acestea cunosc un regres (Ch1/0 % >Ch 2/1%; 50% > 33,33% si ICH1/0 > ICH2/1; 150% >133,33). Aceasta situatie se explica prin aceea ca sporurile anuale se raporteaza la o valoare diferita a indicatorului cheltuieli totale (Ch0 < Ch1< Ch2). In ceea ce priveste corelatia dintre cheltuieli si cifra de afaceri se remarca o situatie optima in anul 1, urmata de deteriorarea ei in anul urmator al II-lea. Astfel, in anul 1 dinamica cifrei de afaceri  este superioara dinamicii cheltuielilor totale (ICA1/0 > ICH1/0), ceea ce inseamna ca intreprinderea obtine cu un efort mai mic o mie de lei incasare (N1 < N0; 750%₀<800%₀). In anul al II-lea dinamica incasarilor este intrecuta de catre dinamica cheltuielilor (ICA2/1 < ICH2/1), ceea ce inseamna ca intreprinderea analizata consuma (cheltuieste) mai mult pentru a produce 1000 de lei incasare (N2 > N1; 800%₀<750%₀).