INTRODUCERE

Cresterea gradului de complexitate a activitatii economice a intreprinderilor, in contextul mecanismelor pietii, are implicatii profunde in procesul de conducere, prin studierea atenta a realitatii, pe o analiza stiintifica cu scopul de a facilita adoptarea deciziilor corespunzatoare.

Ca activitate practica, analiza economico-financiara are un caracter permanent si nu constituie un scop in sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv. Ea trebuie sa ofere solutii pentru fundamentarea corespunzatoare a deciziilor.

In procesul de conducere, un mijloc de cunoastere a modului cum sunt gospodarite fondurile, capitalul si bunurile in care este este investit, il constituie bilantul contabil. Astfel, bilantul contabil reprezinta o sinteza de informatii contabile finale, pe baza caruia se analizeaza situatia financiara a intreprinderii.

Liberalizarea vietii economice in Romania deschide calea unor fundamentari riguroase, pe principii economice, a deciziilor de investire a capitalului. Legea cererii si ofertei pe o piata concurentiala creeaza premise pentru stabilirea unor preturi juste, de echilibru ale activelor detinute in portofoliu. Aceste preturi ofera marje de rentabilitate suficient de remuneratorii pentru investitorii de capital. Rentabilitatea astfel obtinuta asigura atat remunerarea in raport cu timpul de detinere a activelor, cat si remunerarea in raport cu riscul asumat in respectiva investire.

Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a pozitiei financiare si a starii de performanta financiara a intreprinderii la incheierea exercitului. Ea isi propune sa stabileasca punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare in vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si dezvoltare intr-un mediu concurential. De asemenea, analiza financiara intereseaza partenerii economici si financiari-bancari, pentru fundamentarea unor posibile actiuni de cooperare cu perspectiva de intreprindere. Atat analiza pe plan intern, cat si cea externa are ca obiectiv determinarea rentabilitatii si a riscului si, in final, a valorii intreprinderii. Sursa de date pentru analiza financiara o cinstituie documentele contabile de sinteza: bilantul, contul de rezultate si anexa la bilant, auditate financiar.

Analiza situatiei financiare constituie un ansamblu de rationamente si judecati pe baza carora se studiaza pozitia financiara si performanta societatii comerciale.

Contabilitatea furnizeaza cea mai mare parte a informatiei necesare elaborarii bugetelor. " A prevedea presupune a sti" si aceasta cunoastere contabila a trecutului este cea care ne permite sa facem previziuni utile.

Analiza financiara urmareste sa evidentieze, pe de o parte, modalitatile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung si pe termen scurt (obiectiv al analizei pe baza de bilant) si, pe de alta parte, treptele de acumulare baneasca, de rentabilitate ale activitatii intreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit si pierderi). Bilantul sintetizeaza pozitia financiara a intreprinderii la un moment dat, in timp ce contul de rezultate sintetizeaza performanta ca rezultat al fluxurilor economice si financiare, pe perioada considerata. Informatia comuna care se intalneste in cele documente de siteza, este rezultatul net (profitul sau prierderea), ca o reflectare a rentabilitatii intreprinderii si a noii stari patrimoniale a acesteia.

In concluzie, principalul obiectiv de natura strategica al unei entitati economice il constituie realizarea unor randamente superioare ale capitalului investit de catre actionari. Atingerea acestui obiectiv este sinonima cu desfasurarea unei activitati generatoare de profit, avand in vedere ca acesta constituie baza alocarii de dividende pentru actionaraa firmei respective.

De asemenea, profitul reprezinta un indicator fundamental utilizat in analiza cu caracter economic si financiar a activitatii firmei si influenteaza in mod indirect cursul de piata al actiunilor respectivei societati comerciale. Obtinerea unui rezultat favorabil in urma desfasurarii activitatii de catre firma reprezinta solutia curenta necesara asigurarii echilibrului financiar.

Rezultatul unei activitati se determina prin compararea eforturilor angajate in realizarea ei cu efectele obtinute. Daca ne referim la determinarea rezultatului in camp economic, acesta se obtine prin compararea cheltuielilor cu veniturile societatii comerciale respective.

CAPITOLUL 1 - Prezentarea societatii comerciale AUTO S.R.L. TG-MURES

Forma de proprietate, istoric, obiect de activitate

Denumirea societatii comerciale este AUTO S.R.L. (societate cu raspundere limitata).

Societatea este persoana juridica din momentul inmatricularii ei in Registrul Comertului sub numarul J26/69/1999 din data de 26.01.1999. Organizarea si functionarea societatii sunt carmuite de legile romane.

Societatea comerciala AUTO S.R.L. s-a infiintat in anul 1999, in baza Legii nr. 31/1990, pe fondul si experienta acumulata pe profilul de activitate constand in comercializarea de piese si accesorii auto, practicat printr-o forma de asociere si participare la profit cu Federalcoop Mures.

Sediul societatii comerciale AUTO S.R.L. este in orasul Tg-Mures, strada Barajului, nr. 1A, judetul Mures, Romania. Pana in prezent, societatea nu are sucursale si filiale.

Forma juridica de constituire a societatii este de societate comeciala cu raspundere limitata, ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social al societatii, asociatul unic fiind obligat numai la plata partilor sociale.

Durata de activitate a societatii este nelimitata, ea incepand din momentul inmatricularii in registru Comertului si a inregistrarii la Administratia financiara.

Obiectul de activitate cu pondere principala il reprezinta comercializarea de piese si accesorii pentru autovehicule autohtone si din import, prestari de servicii in domeniul transportului. Din anul 2002, societatea desfasoara o noua activitate, si anume lucrari de constructii si confectii metalice. Dintre lucrarile specifice acestei noi activitati, societatea executa:

sali de sport de dimensiuni mari;

lucrari de magistrale de gaz;

suporturi publicitare de dimensiuni mari;

hale industriale;

structuri de rezistenta;

tuneluri de traversare intre cladiri la mari inaltimi etc.

Capitalul social subscris de asociatul unic este de 7.500 lei, din care 7.462 lei aport in natura. Capitalul social subscris, se divide in 750 parti sociale, fiecare in valoare egala de cate 10 lei, detinator exclusiv fiind asociatul unic Suciu Gheorghe Adrian.

Administratorul societatii este asociatul unic Suciu Gheorghe Adrian. In aceasta calitate, el indeplineste acele operatii care sunt necesare pentru aducerea la indeplinire a obiectului societatii, avand obligatiile si raspunderile prevazute de lege. Mandatul adminstratorului Suciu Gheorghe Adrian, numit la data de 25.09.2006 este valabil pe o perioada de 50 de ani.

Societatea comerciala AUTO S.R.L. detine in proprietate: apartament de serviciu cu 4 camere si dependinte situat in Tg-Mures, Calea Sighisoarei, nr. 9/21, teren in suprafata de 4000 mp concesionat de Primaria Tg-Mures pe o perioada de 45 de ani, edificat cu constructie multifunctionala, casa de caramida situata in Tg-Mures, B-dul 22 Decembrie 1989, nr. 138.

Societatea isi desfasoara activitatea cu un numar de 29 de salariati, din care direct utilizati in activitatile productive sunt 25.

Societatea isi desfasoara activitatea comerciala prin:

magazinul de desfacere cu amanuntul situat in Tg-Mures, B-dul 22 Dcembrie 1989, nr. 138;

magazinul situat in Tg-Mures, strada Barajului, nr. 1A, sistem en-gros, adaosul practicat fiind stabilit prin negociere directa cu clientii in baza constractelor de livrare.

Pentru activitatea de transport, ce se realizeaza cu mijloace proprii, societatea detine un numar de 5 licente pentru autivehicule cu capaciatate de peste 7,5 tone.

Mentionam ca societatea este certificata ISO 9001, 14001.

Produsele si serviciile reprezentative executate in cadrul societatii conform obiectului de activitate sunt comercializare de anvelope, acumulatori, rulmenti, arcuri, uleiuri, seturi motoare, antigel, piese import pentru toate tipurile de autoturisme, servicii de transport, servicii organizate numai pe piata interna.

Distribuirea profitului si a pierderilor se face pe baza bilantului annual, verificat si aprobat de organismele financiare de drept. Anul financiar-contabil se va socoti inceput la 1 ianuarie si sfarsit la 31 decembrie ale anului calendaristic, cu exceptia primului exercitiu care incepe din ziua inmatricularii societatii in registrul comertului.

Modul de dizolvare si lichidare a societatii, inclusiv numirea lichidatorilor, obligatiile acestora si publicitatea acestor proceduri sunt cele prevazute de Legea 31/1990.

Analiza dinamicii cifrei de afaceri la S.C. AUTO S.R.L.

Intreprinderea reprezinta o entitate socio-economica de sine statatoare cu o structura proprie delimitata in timp si spatiu. Pentru a fi viabile si pentru a putea desfasura o activitate continua in mediul lor institutional, intreprinderea intra in relatii de interconditionare cu factorii existenti in mediul lor ambient fiind sustinute in demersul economic de clienti, furnizori, forta de munca, banci, institutii guvernamentale si bugetare etc., cu intentia declarata sa demonstreze ca sunt capabile sa desfasoare o activitate eficienta.

Cifra de afaceri reprezinta suma totala a veniturilor din operatiuni comerciale realizate de o firma, respectiv vanzarea de marfuri si produse, executarea de lucrari si prestari de servicii intr-o perioada de timp determinata. In cifra de afaceri nu se include veniturile financiare si veniturile exceptionale.

Cifra de afaceri indica capacitatea firmei de a crea si valorifica un bun, acest indicator reflectand atat activitatea de productie, cat si cea comerciala si de servicii.

Cifra de afaceri este considerata indicatorul fundamental al volumului activitatii agentului economic, fiind prezentata in sistemele de indicatori utilizati in diagnisticarea si evaluarea economica a firmelor, ca masurand volumul activitatii acestora.

Deoarece cifra de afaceri este exprimata in preturi curente ea trebuie sa fie corectata cu indicele inflatiei pentru ca rezultatele analizei sa nu fie deformate, in sensul ca o crestere a preturilor curente poate fi o descrestere in preturi comparabile (corectate cu indicele de inflatie).

Ratele de inflatie in perioada 2005-2007 prezentate in conformitate cu evidentele statistice de la Institutul Judetean de Statistica Mures se regasesc in tabelul 1.1.

Tabel 1.1. Rata inflatiei

Cifra de afaceri realizata de firma in perioada 2005-2007, respectiv cifra de afaceri corectata cu indicele inflatiei este prezentata in tabelul 1.2. si reprezentata grafic in figura 1.1.

Tabel 1.2. Volumul cifrei de afaceri

Urmarind evolutia cifrei de afaceri din datele tabelului 1.2. si din figura 1.1. se observa o crestere a cifrei de afaceri (in preturi curente) exponentiala pe toata perioada analizata. Corectata cu rata inflatiei, cifra de afaceri a acoperit efectul negativ al inflatiei avand insa o evolutie diferita. Astfel, intre anii 2005-2006 a avut loc o crestere usoara a cifrei de afaceri urmata de o crestere puternica in anul 2007, crestere care se datoreaza lucrarilor de confectii metalice contractate in anul 2007.

Furnizorii si beneficiarii societatii

Performantele unei firme sunt in stransa corelatie cu capacitatea ei de a intelege exigentele mediului economic si social in care isi desfasoara activitatea.

In contextul unei economii concurentiale, societatea comerciala trebuie sa duca o politica de aprovizionare care sa permita obtinerea de marfuri de calitate cat mai ridicata la preturi rezonabile, in conditii si termene de plata cat mai avantajoase pentru a satisface in cel mai inalt grad necesitatile clientilor si firmei, si nu in ultimul rand, maximizarea rezultatelor firmei si obtinerea de profit.

Procesul de cumparare este influentat de urmatorii factori:

credibilitatea furnizorilor;

calitatea produselor si serviciilor oferite de furnizori;

livrarea produselor si serviciilor la termenul stabilit;

comportamentul etic al furnizorilor;

preturile practicate de furnizori;

cheltuielile de aprovizionare.

In decursul anilor, datorita diverselor activitati prestate de firma, firma S.C. AUTO S.R.L. a intrat in relatii de afaceri cu o multime de furnizori, stabilindu-si in relatia cu acestia anumite principii, printre care:

consolidarea legaturilor stabilite cu furnizorii traditionali;

cautarea de furnizori noi, care sa satisfaca cat mai bine interesele firmei si a beneficiarilor acesteia si care sa-I permita reducerea cheltuielilor de aprovizionare (de exemplu: reducerea cheltuielilor de transport prin folosirea de furnizori din apropiere);

respectarea termenelor de plata stabilite de acestia;

aprovizionarea sa se faca cat mai des si conform planificarii pentru a evita stocarea excedenta a marfurilor.

Cei mai importanti furnizori ai firmei sunt prezentati in continuare:

S.C. Foraj Sonde S.A. Tg-Mures;

S.C. Samcris Com S.R.L. Tg-Mures;

S.C. Metal Trade S.R.L. Ungheni;

S.C. Unix Auto S.R.L. sucursala Mures;

S.C. Alfeus Com S.R.L. Sancraiu de Mures;

S.C. Prored S.R.L. Timisoara;

S.C. Habos Plus S.R.L. Miercurea Ciuc.

In ceea ce priveste clientii, prin activitatea de marketing a firmei s-a realizat ca nevoile clientului sunt cele mai importante pentru ca firma traieste numai daca are cumparatori. Astfel, in acest sens, obiectivele firmei au fost:

orientarea spre client si satisfacerea clientului prin cunoasterea nevoilor si preferintelor acestora, pentru a le da valoare si satisfactie pe masura banilor platiti;

realizarea si mentinerea calitatii efective a produselor si serviciilor prestate.

Pentru a pune in aplicare toate aceste obiective stabilite, departamentul de conducere al firmei a constientizat faptul ca succesul in atragerea clientilor trebuie sa aiba ca punct de pornire identificarea a ceea ce vor consumatorii si sa incerce sa indeplineasca aceste cerinte mai eficient decat concurenta.

In acest sens, firma a incercat sa fie permanent la curent cu schimbarile si nevoile potentialilor clienti, dar si cu miscarile principalilor concurenti de pe piata, urmarindu-le strategia concurentiala si punctele lor tari si slabe, precum si compararea produselor, serviciilor, preturilor practicate de acestia cu cele ale firmei proprii. In vederea contracararii concurentei, firma a luat urmatoarele masuri:

reducerea preturilor prin micsorarea adaosului comercial si practicarea de rabaturi;

imbunatatirea imaginii firmei si a credibilitatii acesteia pe piata prin publicitate si campanii promotionale;

motivarea personalului pe baza conceptului "zero defecte", cu scopul de a asigura calitatea produselor si serviciilor prestate, si constientizarea personalului ca totul trebuie facut bine de prima data.

Clentii principali de pe piata interna care detin ponderea cea mai mare in activitatea comerciala sunt:

S.C. Azimut Com S.R.L. Tg-Mures;

S.C. Socot S.A. Tg-Mures;

S.C. Foraj Sonde S.A. Tg-Mures;

S.C. Emivas Cons S.R.L. Reghin;

Apele Romane Tg-Mures;

S.C. Salubriserv S.A. Tg-Mures.

Distributia serviciilor in cadrul societatii se realizeaza direct prin magazine si distribuitori, promovarea produselor facandu-se prin mijloace de reclama proprie, oferte de preturi, reviste de publicitate si prin presa locala.

In continuare voi prezenta evolutia furnizorilor si a clientilor in perioada 2005-2007:

Societatea comerciala este organizata pe formatii de executie, functionarea societatii fiind asigurata de managerul societatii care controleaza efectiv si stabileste atributiuni de serviciu pentru personalul de executie, fiind organizate servicii de contabilitate, personal, servicii coordonare activitate de transport, servicii vanzari.

Prezentarea generala a obligatiilor societatii comerciale

AUTO S.R.L.

Societatea comerciala AUTO S.R.L. are urmatoarele obligatii:

A.    Obligatii fata de bugetul de stat:

Impozite directe:

impozit pe profit;

impozit pe veniturile din salarii;

impozit pe dividende;

Impozite indirecte:

taxa pe valoarea adaugata;

B.    Obligatii fata de bugetul local:

impozit pe cladiri;

impozit pe teren;

taxa asupra mijloacelor de transport;

taxa de publicitate, afisaj si reclama;

taxa teren concesionat.

C.    Obligatii catre bugetul asigurarilor sociale de stat, la fondul pentru plata ajutorului de somaj si la fondul asigurarilor sociale de sanatate:

contributia angajatorului la asigurarile sociale de stat;

contributia asiguratilor la asigurarile sociale de stat;

contributia angajatorului la fondul de somaj;

contributia angajatilor la fondul de somaj;

contributia angajatorului la fondul de garantare a creantelor salariale;

contributia angajatorului la fondul asigurarilor sociale de sanatate;

contributia angajatilor la fondul asigurarilor sociale de sanatate;

contributia angajatorului pentru fondul de risc si accidente;

contributia angajatorului pentru concedii si indemnizatii.

CAPITOLUL 2 - Analiza dinamica si structurala a profitului la

S.C. AUTO S.R.L.

Eficienta economica este o categorie economica mai cuprinzatoare decat rentabilitatea. In acest sens mentionam si urmatoarea afirmatie: "eficienta economica reprezinta cea mai generala categorie care caracterizeaza rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vanzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate in circuitul economic".

Pentru exprimarea rentabilitatii se utilizeaza doua categorii de indicatori: profiltul si ratele de rentabilitate. Marimea absoluta a rentabilitatii este reflectata de profit, iar gradul in care capitalul sau utilizarea resurselor intrepriderii aduc profit este reflectat de rata rentabilitatii (indicator al marimii relative a rentabilitatii).

Nici o afacere nu poate fi considerata eficienta daca nu realizeaza profit. Desi nu este un indicator propriu-zis de eficienta, el exprima destul de fidel modul cum au fost alocate si utilizate resursele si daca intreprinderea este viabila sau nu. Din perspectiva analizei, important este de a descoperi cauzele care au generat evolutia profitului. In primul rand, se impune a se evidentia influenta profitului financiar asupra profitului brut. In al doilea rand trebuie vazut care a afost inluenta profitului exceptional.

Profitul din exploatare este cel care in mai toate cauzele da alura curbei profitului brut.

Profitul, sub diversele sale forme poate fi analizat din punct de vedere structural sau factorial, pe total intreprindere si pe produse.

Analiza dinamica si structurala a profitului prin gruparea veniturilor si cheltuielilor dupa natura lor

Punctul de plecare in diagnosticarea profitului intreprinderii este analiza dinamica si structurala. Variatia absoluta si relativa a profitului permit aprecierea globala a rentabilitatii absolute a activitatii intreprinderii si va avea efect direct asupra rentabilitatii relative. Dimensiunea profitului si evolutia inregistrata pe categorii de activitati se afla sub incidenta politicii intreprinderii de promovare a activitatii de exploatare sau a investitiilor financiare.

Departajarea rezultatului brut in functie de aportul adus de cele trei tipuri de activitati (activitatea de exploatare, financiara, extraordinara) permite evidentierea fiecarui tip de activitate la formarea rezultatului brut. In functie de evolutia inregistrata de rezultatul din exploatare, financiar sau extraordinar, se stabilesc obiectivele de coordonare a activitatii viitoare in scopul maximizarii rezultatelor.

Continutul si structura contului de profit si pierdere permit analiza dinamica si structurala a profitului pornind de la gruparea veniturilor si cheltuielilor dupa natura lor, dar si prin prisma soldurilor intermediare de gestiune.

Situatia economico-financiara a fimei S.C. AUTO S.R.L. pentru anii 2005, 2006, 2007 este prezentata prin bilantul contabil (Anexele 1, 2 si 3) si a contului de profit si pierderi (Anexele 4, 5 si 6).

Pentru a ne forma o imagine asupra dimensiunii activitatii si performantelor sale, prezentam sintetic valoarea principalilor indicatori pentru anul 2007:

Tabel 1.3.

In analiza dinamica a profitului sunt frecvent folositi indicii cu baza fixa sau in lant, ritmul mediu de crestere si modificarea absoluta. Caracterizarea dimensiunii profitului se face pe baza evolutiei veniturilor si cheltuielilor. Un rezultat pozitiv al activitatii este asigurat de cresterea veniturilor intr-un ritm superior cheltuielilor.

Analiza structurala a profitului urmareste stabilirea contributiei diferitelor tipuri de rezultate la modificarea totala, precum si punerea in evidenta a schimbarilor intervenite pe elemente componente.

Analiza structurala a rezultatului brut al exercitiului (profit brut sau pierdere) se poate efectua pe baza gruparii veniturilor si cheltuielilor dupa natura lor sau a gruparii cheltuielilor dupa functia (destinatia) lor in cadrul intrprinderii.

Analiza structurala a rezultatului brut al exercitiului in functie de gruparea veniturilor si a cheltuielilor dupa natura lor se poate efectua dupa urmatoarea schema:

+

+

Figura 1.2. Schema de analiza structurala a rezultatului brut

La S.C. AUTO S.R.L. evolutia rezultatului pe categorii de activitati se prezinta dupa cum urmeaza:

Tabel 1.4. Evolutia rezultatului pe activitati

In cele ce urmeaza vom prezenta modificarea absoluta a rezultatului exercitiului pe categorii de activitati in perioada 2005-2007 (Tabelul 1.5.):

Tabel 1.5. Modificarea absoluta a rezultatului exercitiului pe activitati

Prin activitatea desfasurata in anul 2005, S.C. AUTO S.R.L. a inregistrat un profit net in valoarea de 110.082 lei. Acest profit realizat de firma se datoreaza in procent de 100% activitatii de exploatare, pentru ca dupa cum se observa din datele prezentate mai sus, in anul 2005 activitatea financiara a inregistrat o pierdere neta de 86.122 lei. Aceasta pierdere din activitatea financiara rezulta din diferenta dintre veniturile financiare si cheltuielile financiare ale fimei. Cheltuielile financiare ale fimei in valoare de 132.018 lei, sunt superioare veniturilor financiare care sunt in valoare de 45.896 lei. Cheltuielile financiare se compun din:

cheltuieli cu dobanda bancara: 115.230 lei, care reprezinta 87,28% din totalul cheltuielilor financiare ale firmei;

alte cheltuieli financiare ( cheltuieli cu diferentele de curs valutar), care reprezinta 12,72% din totalul cheltuielilor financiare ale firmei.

Daca analizam componenta rezultatului net al exercitiului financiar al firmei pentru anul 2005 putem spune ca activitatea de exploatare a avut contributia majora in obtinerea profitului. In schimb, activitatea financiara a influentat negativ rezultatul exercitiului, rezultand o pierdere de 86.122 lei. Acest rezultat al activitatii financiare se datoreaza in mare parte creditelor bancare contractate de S.C. AUTO S.R.L. pentru sustinerea activitatii sale de exploatare, activitatea care a acoperit pierderea financiara a firmei.

Chiar daca firma a inregistrat pierderi in activitatea de financiara, totusi S.C. AUTO S.R.L. nu se afla in cele doua stari nefavorabile pentru orice firma: starea "critica" sau in starea de dificultate.

Grafic, structura cheltuielilor financiare corespunzatoare anului 2005 se prezinta astfel:

In anul 2006, societatea realizeaza un profit net de 62.338 lei, in scadere fata de anul 2005 cu 47.744 lei. Aceasta diferenta se datoreaza scaderii veniturilor din activitatea de comert, cresterea cheltuielilor de exploatare si a activitatii financiare, care fata de anul 2005 a inregistrat o pierdere mai mica cu 12.454 lei. Daca analizam datele din tabelul 1.5. observam ca evolutia profitului este descendenta, in anul 2005 atingand cel mai inalt nivel in perioada 2005-2007. Acesata evolutie descendenta este prezentata in graficul urmator (figura 1.3.):

Urmarind graficul de mai sus observam o scadere brusca a profitului in perioada 2005-2006, iar apoi o crestere usoara in anul 2007 fata de anul 2006, dar aceasta crestere se afla sub nivelul profitului net din anul 2005.

Importanta in procesul decizional este atat cunoasterea evolutiei profitului, dar si a cauzelor care au furnizat realizarea lui. Se impune in acest sens, analiza evolutiei veniturilor si a cheltuielilor pe categorii de activitati. Asigurarea starii "ideale" a intreprinderii din punct de vedere a profitului, presupune devansarea cresterii cheltuielilor de cresterea veniturilor.

Cunoasterea evolutiei veniturilor si a cheltuielilor implica in acelasi timp analiza modului de formare a acestora pe categorii de activitati. Se ofera informatii privind evolutia justificata sau nejustificata a elementelor de venituri si de cheltuieli, in acest scop sunt evidentiate resursele neutilizate sau utilizate necorespunzator in activitatea intreprinderii (punctele "slabe") dar si evolutia pozitiva, uneori neasteptata, a unor elemente care se regasesc in cresterea profitului. Astfel, evolutia veniturilor si a cheltuielilor si a rezultatului din exploatare se prezinta dupa cum urmeaza:

Tabel 1.6. Evolutia veniturilor si cheltuielilor de exploatare

Reprezentarea grafica a evolutiei veniturilor si cheltuielilor de exploatare este:

Veniturile si cheltuielile de exploatare corespunzatoare anilor 2005 si 2006 sunt inferioare celor inregistrate in anul 2007, dar ceea ce este caracteristic acestei perioade rezida din eficientizarea activitatii. In anul 2007, comparativ cu anul 2005, veniturile din exploatare au crescut cu 31,31%, si in acelasi timp cheltuielile de exploatare au crescut cu 31,60%. Se justifica astfel porofitul din exploatare din anul 2007, cu 25,41% mai mare decat in anul 2005. In anul 2006, veniturile din exploatare au crescut fata de anul 2005 cu 5,14%, in timp ce cheltuielile de exploatare au avut o crestere de 6,87%, usor mai mare in comparatie cu cresterea veniturilor din exploatare. Aceasta crestere a cheltuielilor de exploatare a contribuit la scaderea profitului din exploatare aferent anului 2006 cu 30,51% fata de profitul realizat in anul 2005.

Din punct de vedere dinamic si structural, evolutia veniturilor din exploatare este prezentata in tabelul 1.7.

Tabel 1.7. Evolutia veniturilor de exploatare

Remarcabila in perioada analizata este scaderea veniturilor din vanzarea de marfuri (cu 13,93% in anul 2006 fata de anul 2005). In toata aceasta perioada se observa din datele din tabelul 1.7. o crestere substantiala a veniturilor din productia vanduta, de la 31,89% in 2005 la 157,13% in 2006.

In anul 2007 fata de 2006 veniturile din productia vanduta au inregistrat o usoara scadere dela 157,13% la 94,94%, dar totusi fata de anul 2005 sunt mai mari. Aceasta crestere a veniturilor din productia vanduta a acoperit scaderea inregistrata din vanzarea marfurilor. Chiar daca veniturile din vanzarea marfurilor au inregistrat o scadere, totusi acestea detin ponderea ponderea cea mai mare in componenta cifrei de afaceri.

Veniturile din exploatare se formeaza in special pe baza cifrei de afaceri: ponderea cifrei de afaceri in veniturile din exploatare scade usor de la 99,51% in 2005 la 97,20% in 2006, iar in anul 2007 creste de la 97,20% la 98,42%. Intr-o reprezentare grafica, situatia se prezinta astfel:

Dimensiunea rezultatului exploatarii se afla sub incidenta veniturilor din exploatare si anume cresterea ponderii cifrei de afaceri nete in rezultatul exploatarii.

Din punct de vedere structural, cheltuielile de exploatare la S.C. AUTO S.R.L. in perioada 2005-2007 se prezinta astfel:

Tabel 1.8. Evolutia cheltuielilor de exploatare

Grafic componenta structurala a cheltuielilor de exploatare ar fi urmatoarea:

In anul 2006, fata de anul 2005, cheltuielile de exploatare au inregistrat o crestere mai mica si anume de 6,87%. Aceasta usoara crestere a cheltuielilor de exploatare este considerata normala in conditiile in care, in aceeasi perioada, veniturile din exploatare au avut tot o crestere mai mica, de 5,14%.

Remarcam in aceeasi perioada o scadere a costurilor cu marfurile vandute, de 6,75% in anul 2006 fata de 2005 si o crestere a cheltuielilor cu materiile prime si materialele de 14,99% in 2006 fata de 2005, crestere care indica scaderea eficientizarii consumului.

In anul 2007, an in care veniturile din exploatare au inregistrat o crestere de 31,31% fata de anul 2005 si de 24,89% fata de anul 2006, cheltuielile de expoatare au crescut in aceeasi masura, si anume cu 31,60% fata de anul 2005 si de 23,14% fata de anul 2006.

In perioada analizata cheltuielile care au suferit o scadere constanta la S.C. AUTO S.R.L. au fost costurile cu marfurile vandute, normala in conditiile in care, in aceeasi perioada au scazut si veniturile din vanzarea marfurilor. Astfel, putem afirma ca aceste rezultate sunt efectul reorientarii activitatii societatii AUTO S.R.L. catre activitatea de productie, de confectii metalice. Astfel, in anul 2006, S.C. AUTO S.R.L. a semnat un contract pentru confectionarea unei sali de sport in Sovata.

Structura cheltuielilor de exploatare se afla sub incidenta naturii activitatii desfasurate de firma. O firma cu activitate productiva prezinta in cadrul cheltuielilor de exploatare o pondere ridicata a cheltuielilor cu materiile prime si materiale, a cheltuielilor cu energia si apa, a cheltuielilor cu amortizarea, dar si a cheltuielilor cu personalul. Activitatea comerciala impune structurii cheltuielilor de exploatare o pondere mare pentru cheltuielile cu prestatiile externe si costul marfurilor vandute.

Regula generala privind corelatia dintre structura cheltuielilor si natura activitatii este regasita la S.C. AUTO S.R.L., dar trebuie mentionat faptul ca totusi activitatea de baza a firmei este comercializarea de piese si accesorii auto si in pofida acestui fapt societatea si-a reorientat activitatea catre cea de constructii si confectii metalice, care este pentru S.C. AUTO S.R.L. o activitate adiacenta. Corelatia dintre structura veniturilor si natura activitatii este intarita de cresterea ponderii cheltuielilor cu materiile prime si materiale in totalul cheltuielilor de exploatare, precum si de reducerea costurilor din vanzarea marfurilor.

Remarcam prin analiza evolutiei structurii cheltuielilor de exploatare in perioada 2005-2007, scaderea ponderii costurilor din vanzarea marfurilor (de la 59,93% in anul 2005 la 40,56% in 2007) concomitent cu cresterea ponderii cheltuielilor cu materiile prime si materialele (de la 24,64% in 2005 la 40,18% in 2007).

Evolutia dinamica si structurala a cheltuielilor de exploatare ne permite astfel evidentierea principalelor elemente asupra carora se poate actiona in vederea cresterii profitului. La S.C. AUTO S.R.L. principalele rezerve existente in acest sens sunt cheltuielile cu materiile prime si materialele.

Contributia veniturilor si a cheltuielilor financiare la formarea rezultatului financiar se prezinta dupa cum urmeaza:

Tabel 1.9. Evolutia veniturilor si cheltuielilor financiare

ceea ce devine prin reprezentare grafica:

Devansarea cresterii veniturilor financiare de catre cheltuielile financiare atat in anul 2006, cat si in anul 2007 marcheaza desfasurarea ineficienta a activitatii financiare. Principalele categorii de venituri si cheltuieli financiare la S.C. AUTO S.R.L. sunt cele de natura dobanzilor si a diferentelor de curs valutar.

Componenta veniturilor financiare, din punct de vedere dinamic si structural au inregistrat urmatoarea evolutie:

Figura 1.10. Evolutia veniturilor financiare

Scaderea veniturilor din dobanzi este insotita de cresterea intr-o mai mare masura a altor venituri financiare in anii 2006 si 2007 comparativ cu anul 2005. Antrenarea disponibilitatilor in activitatea de investitii justifica situatia mentionata. Dinamica inregistrata de componentele veniturilor financiare se regaseste in modificarea structurala a acestora: scade ponderea veniturilor din dobanzi de la 2,12% in 2005 la 0,89% in 2006 si 0,03% in 2007 si creste ponderea altor venituri financiare de la 97,88% in 2005 la 99,11% in 2006 si 99,97% in 2007.

Asupra cheltuielilor financiare au actionat in mod diferit cheltuielile cu dobanzile si categoria de alte cheltuieli financiare prin evolutia acestora prezentata in tabelul 1.11:

Tabel 1.11. Evolutia dinamica si structurala a cheltuielilor financiare

Paralel cu cresterea cheltuielilor cu dobanzile (folosirea creditelor in finantarea activitatii) are loc cresterea intr-o mai marea masura a cheltuielilor din diferentele de curs valutar. Din punct de vedere structural, constatam inversarea pozitiilor ocupate intre cele doua componente ale cheltuielilor financiare:

Printr-o politica financiara judicioasa de utilizare a creditelor cu dobanzi atragatoare, de plasare eficienta a disponibilitatilor, de gestionare eficienta a altor activitati financiare, se asigura un ritm de crestere a veniturilor financiare superior celui inregistrat de cheltuielile financiare. Daca activitatea de exploatare curenta si viitoare genereaza profit intr-o mai mare masura prin prisma activitatii financiare, este considerata ca justificata si motivata pierderea financiara.

Prin analiza dinamica si structurala a veniturilor si cheltuielilor firmei, se confirma cele doua posibilitati de asigurare a rentabilitatii firmei: cresterea veniturilor si reducerea cheltuielilor. Iata in contextul rentabilizarii activitatii firmei, un rol esential este detinut de coordonarea consumului de resurse. M. Niculescu in lucrarea intitulata "Diagnostic economic" precizeaza din acest punct de vedere: "oricare ar fi domeniul de activitate, gestionarea eficienta a celor mai importante elemente de cost asigura intreprinderii un avantaj concurential decisiv". Grupand cheltuielile unei firme cu activitate comerciala si de productie in cheltuieli cu materii prime si materiale, cheltuieli de stocare, cheltuieli cu personalul, alte cheltuieli de productie si cheltuieli financiare, rentabilizarea activitatii firmei este intretinuta prin urmatoarele masuri (in ceea ce priveste coordonarea elementelor de natura cheltuielilor) :

Schema 1.1. Structura cheltuielilor intreprinderii si orientarea strategica a

intreprinderii in vederea maximizarii rentabilitatii

S

Analiza structurala a profitului prin soldurile intermediare de gestiune

Ca reflectare a pozitiei financiare, bilantul stabilit la sfarsitul perioadei de gestiune (numita si exercitiu financiar), descrie separat elementele de active, de datorii (pasive) si de capitaluri proprii ale intreprinderii. In cadrul de intocmire si de prezentare a situatiilor financiare din Standardele Internationale de Contabilitate, elementele bilantiere ale intreprinderii se definesc dupa cum urmeaza :

Activul - este o resursa controlata de intreprindere, care provine din evenimente trecute si este purtatoare de avantaje economice viitoare ce trebuie sa fie benefice acesteia. Avantajele economice corespund unui potential de productie, unei posibilitati de conversie in lichiditati sau unei capacitati de reducere a iesirilor de fonduri (reduceri de costuri) prin care un activ contribuie, direct sau indirect, la un flux de lichiditati specifice intreprinderii.

Datoriile - sunt obligatii actuale ale intreprinderii care provin din evenimente trecute si care trebuie sa antreneze, cu ocazia platii (decontarii) lor, o iesire de resurse (active) generatoare de avantaje economice. Obligatiile corespund responsabilitatilor de a actiona sau de a face ceva, de o anumita maniera, ce decurg dintr-o baza contractuala, statutara sau legala, din practici comerciale curente sau din vointa intreprinderii de a conserva bune relatii de afaceri si echitabile. Notiunea de datorii (liabilities, in engleza), se asociaza cu aceea de pasiv extern, diferita de notiunea de pasiv total care desemneaza suma datoriilor si a capitalurilor proprii.

Capitalurile proprii - reprezinta interesul rezidual in activele intreprinderii, dupa deducerea tuturor datoriilor. Diferenta dintre activul total si datoriile totale contractate (interesul rezidual) da o prima si principala evaluare (contabila) a intreprinderii la data inchiderii exercitiului. Aceasta ecuatie fundamentala a bilantului [4] reda situatia neta a intreprinderii, respectiv averea neta a actionarilor (activul neangajat in datorii).

	SITUATIA NETA = ACTIV - DATORII

Situatia neta este cel mai adesea pozitiva si crescatoare, ca efect al unei gestiuni economice sanatoase. Aceasta situatie marcheaza, de fapt, atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, si anume, maximizarea capitalurilor proprii, a activului net finantat din aceste capitaluri. Cresterea situatiei nete este consecinta reinvestirii unei partidin profitul net si a altor elemente de acumulari: provizioane reglementate, reporturi din exercitiul precedent, subventii, etc.

Situatia neta poate avea, in unele cazuri prefalimentare, valoare negativa. Aceasta semnifica o depasire a activului real de catre datoriile contractate de antreprindere. O astfel de situatie neta este consecinta incheierii cu pierderi a exercitiilor anterioare. Suma acestor pierderi a consumat integral capitalurile proprii, iar partea neacoperita ramane in sarcina creditorilor, ca rezultat al asumarii riscului de insolvabilitate al intrprinderii.

Situatia neta poate indica deci o imbogatire (o crestere a capitalurilor proprii), in cazul realizarii si reinvestirii profitului net sau, dimpotriva, o saracire ( o micsorare a capitalurilor proprii), in cazul inchiderii exercitiului cu pierderi.

Informatiile necesare analizei structurale a rezultatului brut dupa functia cheltuielilor sau a "costului vanzarilor" se impun a fi grupate astfel:

Cifra de afaceri;

Costul vanzarilor;

Rezultatul operational (marja bruta) (1-2);

Alte venituri din exploatare;

Costuri de distributie;

Cheltuieli administrative;

Alte cheltuieli de exploatare;

Rezultatul exploatarii (3+4-5-6-7);

Venituri financiare;

Cheltuieli financiare;

Rezultatul financiar (9-10);

Venituri extraordinare;

Cheltuieli extraordinare;

Rezultatul extraordinar (12-13);

Rezultatul brut al exercitiului (8+11+14).

Aceasta prezentare ofera uneori informatii mai relevante pentru utilizatori decat clasificarea dupa natura.

Alegerea metodei de analiza intre metoda costului vanzarilor si metoda naturii cheltuielilor depinde atat de factorii istorici si de cei aferenti sectorului economic respectiv, cat si de natura intreprinderii. Deoarece fiecare metoda de prezentare are avantaje pentru diferite tipuri de intreprinderi, Standardul IAS solicita o optiune intre clasificari in functie de de cea care prezinta cel mai fidel elementele de preformanta ale intreprinderii. Totusi, deoarece informatiile asupra naturii cheltuielilor sunt utile la estimarea fluxurilor viitoare de numerar, se cere o prezentare suplimentara atunci cand este utilizata metoda costului vanzarilor.

In conformitate cu obiectul de activitate aprobat prin statut, firma are libertatea sa desfasoare operatiuni de productie, constructii, prestari servicii, operatiuni financiare pe piata de capital si pe cea monetara, precum si operatiuni de cesiune, de inchiriere de spatii de productie si/sau comerciale, etc. Drept urmare, veniturile si cheltuielile de gestiune sunt generate, in principal, de trei domenii de activitate ordinara (curenta, vezi figura nr. 2)

Figura nr. 2 Structura veniturilor si cheltuielilor, pe principalele domenii de activitate

de exploatare ( de baza) privind sectoarele industrial, de constructii, comercial si/sau de prestari servicii;

financiara privind participatiile la capitalurile altor societati si alte actiuni de plasament;

exceptionala, privind amenzile si penalitatile pentru cumparari si pentru vanzari (percepute sau platite de intreprindere din operatiuni de gestiune) privind cesiune unor elemente de activ (venituri si cheltuieli din operatiuni de capital).

Dincolo de cele trei activitati ordinare (de exploatare, financiara si exceptionale), pot sa apara elemente de venituri si cheltuieli din evenimente extraordinare (foarte rare si in afara puterii decizionale a conducerii intreprinderii: exproprieri, nationalizari, modificarea legislatiei fiscale, cutremure, etc). Elemente extraordinare se vor inregistra in contul de profit si pierdere la valoarea neta de efectele fiscale.

Daca bilantul exprima pozitia financiara, starea patrimoniala la care s-a ajuns la incheierea exercitiului, atunci contul de profit si pierdere exprima, in parte, cum s-a ajuns la respectiva stare patrimoniala finala. Acesta evidentiaza fluxurile de venituri si de cheltuieli de gestiune (performanta), de la inceputul pana la sfarsitul exercitiului.

Contul de profit si pierdere sintetizeaza deci fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune, rezultate din activitatea ordinara (de exploatare, financiara si exceptionala) si din evenimente extraordinare.

Veniturile de gestiune cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire (legala) a intreprinderii, legate sau nu de activitatea sa ordinara. Partea preponderenta a veniturilor o constituie cifra de afaceri realizata de intreprindere din vanzarea de bunuri si servicii catre terti, in cursul exercitiului financiar. Drept urmare, la venituri se cuprind: vanzarile (facturate clientilor), cresterea stocurilor de productie in curs (neterminata) si a stocurilor de produse finite, reluari asupra amortizarilor si provizioanelor, dobanzile (asupra plasamentelor), dividende din participatii externe, subventii repartizate etc.

In terminologia Standardelor de Contabilitate (SIC), veniturile sunt cresteri de avantaje economice, in cursul exercitiului financiar, ce au ca rezultat o crestere a capitalurilor proprii, diferita de cea care provine din aporturile de capaital a proprietarilor . Veniturile pot lua forma cresterii de active (cresterea lichiditatilor si/sau a creantelor din vanzarea produselor, lucrarilor, serviciilor) sau care pot lua forma reducerii datoriilor (livrare de produse si servicii pentru rambursarea unei datorii).

Cheltuielile, in aceeasi termeni SIC, sunt reduceri de avantaje economice, in cursul exercitiului financiar, ce au ca rezultat o reducere a capitalurilor proprii difera de cea care provine din distribuirile in favoarea proprietarilor (restituiri, dividende) . Acestea pot sa apara sub forma unor reduceri de active (materiale consumate) sau sub forma unei cresteri de datorii (pentru plata salariilor, a impozitelor si taxelor, etc).

Cheltuielile de gestiune constituie deci ansamblul elementelor de costuri suportate de intreprindere in cursul exercitiului: consumuri de materii prime, cheltuieli de personal (salarii + cheltuieli sociale), amortizari si provizioane calculate in cursul exercitiului, dobanzi de platit, valoarea contabila a elementelor de activ cedate, distruse sau disparute, impozite, etc.

Diferenta dintre venituri si cheltuieli constituie rezultatul (profitul sau pierderea) exercitiului.

Se impun cateva precizari intre interpretarea contabila si cea financiara a veniturilor si cheltuielilor:

a) o vanzare de produs finit reprezinta, din punct de vedere al contabilitatii, un venit, chiar daca aceasta creanta va fi incasata mai tarziu sau in exercitiul urmator. In schimb, incasarea unei creante, constituita in exercitiul anterior, nu va crea un nou venit (contabil); se va inregistra doar incadrarea si se va stinge creanta;

b) un consum de energie este o cheltuiala pentru intreprindere, chiar daca furnizorul nu va platit pana la sfarsitul exercitiului. Plata furnizorului, in exercitiul urmator, nu va genera o noua cheltuiala pentru acest exercitiu, ci va fi doar plata unei datorii anterioare.

c) Amorizarea anuala a imobilizarilor corporale se inregistreaza la cheltuielile de exploatare, dar nu are nici o incidenta asupra trezorerie decat daca intr-o zi se impune, de exemplu, inlocuirea unei masini complet amortizate, iar pentru aceasta se va efectua o plata;

d) provizoanele constituite pentru acoperirea (in viitor) a deprecierii unor active sau pentru acoperirea unor riscuri se vor contabiliza la cheltuieli si se vor diminua rezultatele exercitiului, fara consecinte asupra trezoreriei. Daca in viitor riscurile au devenit efective, atinci se va inregistra intr-un cont de venituri sub forma de reluari asupra provizioanelor. El va majora rezultatul exercitiului, dar nu va influenta trezoreria (decat sub incidenta unor aspecte fiscale).

Prezentarea contului de rezultat poate fi realizata dupa natura si dupa functii (destinatie), fiind redat tabelar sau in lista.

Structurarea contului de profit si pierdere sub forma tabelara permite determinarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri:

Debit Contul de profit si pierdere Credit

Reglementarile contabile romanesti armonizate prefera formatul contului de profit si pierdere dupa natura in lista, dar Nota explicativa 4 Analiza rezultatului din exploatare cere detalierea rezultatului si dupa destinatie. ANEXA

Pe baza contului de profit si pierdere se poate determina o serie de indicatori valorici privind volumul si rentabilitatea intreprinderii. Constructia in trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului + adaosul comercial) si incheind cu cel mai sintetic (profitul net al exercitiului), a sugerat denumirea seriei lor de cascada a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflecta rezutatul gestiunii financiare, la treapta respectiva de acumulare (figura nr. 3).

Figura nr. 3 Prezentarea cascadei soldurilor intermediare de gestiune (SIG)

Figura nr. 3 Prezentarea cascadei soldurilor intermediare de gestiune (SIG)

Prin solduri intermediare ale gestiunii intelegem principalii indicatori economico-financiari stabiliti pe baza datelor din Contul de profit si Pierdere, cu ajutorul carora se caracterizeaza modul de folosire a resurselor materiale, financiare si umane ale firmei.

Un sold intermediar al gestiunii este diferenta dintre doua valori. Prin scaderi succesive se obtin indicatori de caracterizare a rentabilitatii si gestiunii firmei (unii se regasesc ca atare in Contul de Profit si Pierdere, iar altii se determina in situatia S.I.G.).

Soldurile intermediare ale gestiunii se prezinta intr-un tablou care, in esenta este o alta modalitate de prezentare a contului de rezultate.

In fapt, soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori sub forma de solduri, numite si marje, ce evidentiaza etapele formarii rezultatului exercitiului, in stransa conexiune cu structura de venituri si cheltuieli aferente activitatilor unei firme.

Utilizarea soldurilor intermediare de gestiune este, in practica contabila europeana, de data relativ recenta. Ea este impusa de doua cerinte majore:

analiza economico-financiara a intreprinderii, plecand de la datele contabile, in general, si de la documentele contabile de sinteza, in special;

functionarea contabilitatii nationale.

In unele tari, stabilirea soldurilor intemediare de gestiune este obligatorie. In Romania nu se prevede obligativitatea intocmirii unui document care sa redea soldurile intermediare de gestiune si nici nu au lasat la dispozitia intreprinderilor o astfel de optiune. Totusi, structura contului de profit si pierdere, acceptata de tara noastra, permite intocmirea soldurilor intermediare de gestiune, raspunzand nevoilor intreprinderilor in analiza performantei economico-financiare.

Ca o precizare suplimentara celor spuse anterior, mentionam ca nu toate soldurile intermediare de gestiune reflecta rentabilitatea firmei, dar sunt purtatoare ale factorului rentabilitate. In literatura de specialitate intalnim adesea sub titulatura de "indicatori ai rentabilitatii" marja comerciala sau rezultatul brut al exploatarii (execedent sau deficit). Marja comerciala este un indicator specific intreprinderilor ce desfasoara activitate comerciala, a carui marime exprima excedentul veniturilor din vanzarea marfurilor in raport cu costurile de cumparare ale marfurilor vandute. Ea este singura resursa a rentabilitatii comerciale dar rentablitatea "pura" a acestora presupune eliminarea cheltuielilor de distributie si a altor cheltuieli inregistrate.

Prin prisma acestor considerente si rezultatul brut din exploatare este un indicator partial de rentabilitate: pentru a putea fi acceptat drept forma a rentabilitatii, trebuie completat cu alte venituri din exploatare, ajustat cu alte cheltuieli privind amaortizarea si provizioanele din exploatare. Sub aceasta forma ar reflecta rentabilitatea activitatii de exploatare. Consideram rezultatul brut din exploatare in mai mare masura ca inidcator de "legatura" intre rentabilitatea si lichiditatea intreprinderii.

Afirmatiile de mai sus pun la indoiala locul, rolul si importanta soldurilor intermediare de gestiune in caracterizarea performantelor economico-financiare ale intreprinderii; am considerat necesara departajarea indicatorilor de rentabilitate in cadrul soldurilor intermediare de gestiune. Putem recurge in acest sens, la clasificarea soldurilor intermediare de gestiune, din punct de vedere al naturii lor, in trei mari categorii de indicatori, dupa cum urmeaza:

Schema 2.2. Clasificarea soldurilor intermediare de gestiune dupa natura lor

Rezultatul brut al exercitiului

Rezultatul net al exercitiului

Tabloul soldurilor intermediare ale gestiunii, sub forma de lista se prezinta astfel:

Tabel 2.1. Tabloul soldurilor intermediare

Analiza soldurilor intermediare de gestiune, se poate realiza pe baza:

modificarii

indicilor cu baza fixa, in lant si medii;

ritmurilor cu baza fixa, in lant si medii;

metodei ratelor;

metodei substitutiei in lans etc.

Atat indicatorii de rezultate, cat si capacitatea de autofinantare din exploatare permit prin variatia relativa inregistrata dar si prin corelarea cu evolutia altor indicatori economico-financiari, estimarea rentabilitatii intrprinderii; deteriorarea sau imbunatirea starii de "performanta economico-financiara" este cu siguranta semnalata prin dimensiunea absoluta sau relativa a indicatorilor mentionati. Astfel, marja comerciala (MC) comparata cu cifra de afaceri a firmelor cu activitate comerciala (regasita sub denumirea de rata a marjei comerciale - R_MC ) evidentiaza impactul politicii comerciale privind preturile practicate si sursele de aprovizionare utilizate asupra rezultatului activitatii. Formula de calcul pentru rata marjei comerciale este urmatoarea:

R_MC

Analiza evolutiei marjei comerciale permite caracterizarea strategiei firmei de maximizare a profitului li de asemenea confera o baza reala pentru comparatii intre firme pe o perioada mai mare de timp. Utilitatea acestei rate este regasita si in estimarea profiturilor viitoare ale firmei. O intreprindere cu o rata a marjei comerciale de dimensiune redusa este vulnerabila la schimbarile de pret care pot anula sau reduce serios profiturile.

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune faciliteaza calculul si analiza ratei de crestere a intreprinderii (R_VA) :

R_VA=

Evolutia ratei de crestere a firmei permite aprecierea regresiei sau extinderii activitatii desfasurate, ceea ce se regaseste bineinteles in marimea profitului realizat. Performantele prezente si viitoare sunt afectate de:

gradul de remunerare al factorilor implicati in activitatea firmei (personal, actionari, stat, societati bancare etc);

marimea valorii adaugate;

modalitatea de repartizare a valorii adaugate intre partenerii sociali angrenati in activitatea firmei.

Eficienta activitatii intreprinderii, capacitatea de a realiza atat cresterea rentabilitatii in marimi absolute, dar si in marimi relative, deriva din analiza dinamicii valorii adaugate (I_REXPL) comparativ cu dinamica rezultatului din exploatare (I_VA). Respectarea corelatiei:

I_REXPL > I_VA

reflecta cresterea eficientei activitatii firmei, bazate pe rentabilitate. Dinamica rezultatului brut din exploatare isi pune amprenta asupra evolutiei ratelor de rentabilitate economica, dar si asupra echilibrului financiar (ca resursa financiara fundamentala a acestuia).

In consecinta, soldurilor intermediare de gestiune, cu toate ca prin continutul lor nu reflecta totodeauna rentabilitatea "pura" a activitatii firmei, servesc la estimarea si caracterizarea rentabilitatii.

Principalele marje de acumulare utilizate in analiza financiara a unei intreprinderi se calculeaza astfel:

a)

Marja comerciala (Mc) este un indicator utilizat de catre intreprinderile care vand marfurile in starea in care au fost cumparate.

Analiza factoriala a marjei comerciale, poate fi efectuata cu ajutorul urmatorului model:

Mc=

in care:

D - reprezinta cifra de afaceri din vanzari de marfuri sau valoarea desfacerilor de marfuri;

- reprezinta rata medie a marjei comerciale sau cota medie de adaos comercial;

g_i - reprezinta structura vanzarilor pe grupe de marfuri sau sectoare de activitate;

c_i - cota de adaos comercial pe grupe de marfuri sau sectoare de activitate.

Sistemul de factori, se prezinta astfel:

b)

Acest sold intermediar de gestiune permite evaluarea performantelor anuale ale intreprinderii.

c)

Valoarea adaugata este un indicator economic care trebuie analizat prin prisma omogenitatii intre politica comerciala de piata si productie, pe de o parte, si politica de cumparare si efectele asupra stocurilor, pe de alta parte.

Valoarea adaugata reprezinta remunerarea factorului forta de munca, stat si capital. Raportul acestor remuneratii asupra valorii adaugate evidentiaza structura firmei si arata gradul de automatizare, randamentul personalului si a mijloacelor fixe.

O rata diminuata semnifica un grad de automatizare ridicat, datorat cheltuielilor de personal cu o pondere mica, ceea ce da posibilitatea firmei sa utilizeze resursele pentru investitii sau rambursarea datoriilor.

Randamentul personalului arata cresterea productiei pe persoana.

Randamentul mijloacelor fixe arata productia pe unitatea monetara investita.

d)

Excedentul (deficitul) brut al exploatarii (E.B.E.), reprezinta fluxul potential de disponibilitati degajat de ciclul de exploatare si se determina deducand cheltuielile monetare din exploatare din veniturile monetare aferente acestei activitati.

Veniturile monetare din exploatare sunt formate din vanzarile de marfuri si subventiile de

exploatare, in timp ce cheltuielile monetare din exploatare cuprind acele categorii de cheltuieli ce presupun plati imediate sau la termen (consumurile provenind de la terti, cheltuieli cu impozite, taxe si varsaminte asimilate si cheltuieli cu personalul).

Excedentul brut al exploatarii este utilizat in procesul de analiza pentru efectuarea de comparatii, in dinamica si spatiu, cu rezultatele firmelor care isi desfasoara activitatea in acelasi domeniu.

Comparativ cu ceilalti indicatori utilizati in procesul de analiza, excedentul brut al exploatarii prezinta avantajul ca nu este influentat de sistemul de amortizare practicat, de politica de constituire a provizioanelor, de politica financiara (gradul de indatorare) si fiscala (sistemul de impozitare a profitului), precum si de politica de distribuire a dividendelor.

Un execedent brut de exploatare pozitiv permite firmei rambursarea datoriilor sale si plata cheltuielilor financiare, de a investi gratie amortismentelor.

Rata marjei de finantare arata contributia factorului capital la formarea valorii adaugate sau partea remunerarii, care ii revine.

Excedentul brut de exploatare reprezinta indicatorul de baza pentru calculul capacitatii de autofinantare a intreprindere. Acest indicator este esential in analizele de gestiune si analizele comparative intre intreprinderi.

e)

Rezultatul exploatarii este un sold de comparare intre intreprinderi, deoarece el caracterizeaza performantele comerciale si industriale fara incidentele activitatii financiare.

Rezultatul exploatarii exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare.

f)

Rezultatul curent este determinat atat de rezultatul exploatarii,cat si de cel al activitatii financiare. Ele reprezinta sinteza operatiunilor curente, ordinare in opozitie cu operatiile extraordinare. Compararea cu rezultatul exploatarii arata incidentele politicii financiare. Imprumuturile financiare care absorb din rezultatul exploatarii, sau din contra, plasamentele efectuate pe termen mediu si lung vin sa influenteze pozitiv un rezultat slab din activitatea de exploatare.

g)

Rezultatul extraordinar este soldul intermediar de gestiune, ce situeaza rezultatul activitatii (sub forma profitului sau pierderilor) cu caracter de exceptie a intreprinderii, fie ca se refera la operatiuni de gestiune, fie la operatiuni de capital.

h)

Rezultatul exercitiului reprezinta soldul final al contului de profit si pierdere supus repartizarii.

In continuare voi aborda din punct de vedere dinamic si structural contributia indicatorilor de rezultate la formarea rezultatului brut de exploatare si implicit la formarea rezultatului net la S.C. AUTO S.R.L.

Prin calculul pe baza contului de profit si pierdere, soldurile intermediare de gestiune la S.C. AUTO S.R.L. se prezinta:

Variatia absoluta si relativa a soldurilor intermediare de gestiune pentru perioada 2005-2007 la S.C. AUTO S.R.L. este:

Pentru perioada 2005-2007, rezultatul brut din exploatare este pozitiv, cu exceptia anului 2006, cand rezultatul brut de exploatare a inregistrat a fost negativ. In anul 2006, excedentul brut din exploatare este cu 115.412 lei mai mic decat in anul 2005, respectiv cu 34,11% datorita scaderii valorii adaugate cu 11,91%. Scaderea marfurilor vandute cu 7,35% in conditiile in care consumurile intermediare de la terti nu s-au diminuat (au crescut cu 26,05%) au condus la scaderea valorii adaugate. In anul 2007, prin revigorarea activitatii firmei, se asigura cresterea excedentului brut din exploatare cu 125,38% fata de anul 2006, respectiv cu 48,51% fata de anul 2005, prin reducerea in continuare a cheltuielilor cu impozitele si taxele.

Concomitent are loc cresterea valorii adaugate pe baza productiei vandute. Consumurile intermediare de gestiune au crescut in anul 2007 fata de 2006 cu 58,63%.

In componenta valorii adaugate se distinge existenta a doua categorii : elemente de natura cheltuielilor si profit. Daca se asigura cresterea valorii adaugate in conditiile unei dinamici a profitului superioare celei inregistrate de elementele de natura cheltuielilor, atunci se constata existenta excedentului brut de exploatare. Impactul asupra rezultatelor intreprinderii este cu atat mai mare cu cat la baza modificarii productiei exercitiului se afla productia vanduta.

Rezultatul din exploatare este profit, dar in anul 2006 fata de anul 2005 acesta a inregistrat o scadere de 30,51% datorita cresterii cheltuielilor cu salariile de 29,52%. In schimb, in anul 2007 fata de anul 2006 situatia se redreseaza in sensul ca rezultatul exploatarii a inregistrat o crestere de 80,47% si de 25,41% fata de anul 2005, crestere datorata in primul rand cresterii productiei vandute cu 157,13% fata de anul 2005 si cu 94,94% fata de anul 2006 (situatie pozitiva pentru firma).

Pierderile inregistrate in activitatea financiara datorita devansarii veniturilor financiare de catre cheltuielile financiare (dobanzi bancare, diferente de curs) au avut un impact negativ asupra evolutiei rezultatului curent al exercitiului, si totodata si asupra rezultatului brut al exercitiului deoarece firma nu desfasoara activitati extraordinare. Astfel, rezultatul curent al exercitiului inregistreaza o scadere in anul 2006 fata de anul 2005 cu 40,84%. Aceasta situatie se datoreaza scaderii cu 50,93% a veniturilor financiare. Aceasta situatie este considerata negativa pentru firma datorita cheltuielilor dobanzile si diferentelor de curs valutar. Si in anul 2007 fata de anul 2005 se inregistreaza o scadere a rezultatului curent al exercitiului cu 37,57% desi veniturile financiare au crescut cu 245,70%, dar au crescut si cheltuielile financiare cu 165,86%. In anul 2007 fata de anul 2006 are loc o redresare a situatiei prin cresterea mult mai mare a veniturilor financiare cu 604,39% comparativ cu cheltuielile financiare, care au crescut si ele dar cu 264,88%. Pe fondul acesta si rezultatul curent al exercitiului inregistraza o crestere de 5,51% in 2007 fata de anul 2006.

Rezultatul brut al exercitiului a cunoscut aceeasi evolutie ca si rezultatul curent al exercitiului deoarece nu a fost influentat de rezultatul extraordinar (firma nu a avut activitate extraordinara).

Desi S.C. AUTO S.R.L. a realizat in anul 2007 un profit de 68173 lei, gestiunea rezultatului financiar trebuie avuta in vedere, precum si vanzarile de marfuri, deoarece influenta acestora a condus la o micsorare a profitului net cu 38,08% fata de anul 2005. In schimb fata de anul 2006, acesta a inregistrat o crestere cu 9,36%.

Pe viitor se recomanda o diminuare a cheltuielilor financiare, in special a celor cu dobanzile care au determinat scaderea rezultatului financiar ce a avut o influenta negativa asupra rezultatului net al exercitiului in anul 2007 fata de anul 2005, dar pozitiva fata de anul 2006, cand acesta a inregistrat o crestere de 9,36%.

Prin cresterea productiei exercitiului pe baza productiei vandute si a valorii adaugate realizate, se asigura cresterea profitului firmei.

CAPITOLUL 4 - Analiza factoriala a profitului la S.C. AUTO S.R.L.

Analiza dinamica si structurala a profitului permite cunoasterea variatiei si dinamicii profitului firmei, cunoasterea evolutiei structurale inregistrate pe parcursul unei perioade date. Informatiile oferite prin analiza dinamica si structurala sunt utile dar nu si suficiente in procesul decizional. Esential pentru intreprinzatori este atat cunoasterea efectului (marimea profitului, fluctuatiile inregistrate) dar si cauzele care au stat la baza efectului.

Asa cum am aratat, evolutia profitului se afla sub incidenta unei pleiade de factori interni sau externi, controlabili sau necontrolabili, cu influenta majora sau mai putin importanta, cu actiune directa sau indirecta. In marimea profitului se regaseste evolutia fiecarui factor mentionat. Comensurarea impactului variatiei factorilor asupra profitului, caracterizarea evolutiei lor intr-un anumit context si a repercursiunilor asupra profitului asigura informatii suplimentare, cu o rezonanta aparte asupra calitatii activitatii viitoare a firmei. Utilitatea analizei diagnostic de tip factorial este in acest fel incontestabila.

Critici asupra analizei factoriale au existat, rolul si locul ocupat a fost la un moment dat destul de polemizate. Ceea ce trebuie inteles este ca analiza factoriala este una din metodele de analiza economico-financiara, ca utilizarea ei alaturi de alte metode si tehnici de analiza ofera rezultate cu un puternic caracter informational in procesul decizional. Informatiile utilizate in analiza factoriala sunt preluate din situatiile financiare anuale, dar si din situatii interne ale intreprinderii (situatii privind contabilitatea de gestiune, situatii interne privind veniturile si cheltuielile, potentialul uman etc.) a caror intocmire nu are caracter obligatoriu sau standard. Analiza factoriala devine astfel o metoda utilizabila doar pentru firmele a caror activitate nu se desfasoara aleator ci pe baza de obiective bine stabilite, cu pretentii asupra continuitatii activitatii, dar si asupra calitatii sale. Activitatea unor astfel de firme este reflectata in mod analitic in situatii interne ce permit o buna fundamentare decizionala.

Apreciez in cazul analizei factoriale gradul de profunzime ; informatiile oferite utilizatorilor au un continut mult mai complex, dar si mai complet. Dar pentru a aborda analiza factoriala se impun a fi indeplinite doua conditii :

 calitatea superioara a analistului ;

calitatea si prestanta profesionala a subiectului analizei.