Asigurari maritime

1. Caracteristici generale

Asigurarea maritima este o ramura a asigurarilor de bunuri. Ea ofera protectie navelor maritime si fluviale , altor feluri de ambarcatiuni, instalatii si utilaje care deservesc navele si sunt folosite in porturi, precum si a incarcaturii acestora, impotriva unui complex de riscuri.

Riscurile maritime produc daune cu o probabilitate mare de aparitie, in nici un caz certe. Asigurarea maritima este destinata acoperirii pagubelor posibile, nu a celor inevitabile.

Un risc in asigurarea maritima este expedierea navei in stare de nenavigabilitate. Practica internationala a consacrat in aceasta privinta principiul potrivit caruia asiguratorul este eliberat de orice raspundere numai atunci cand starea de nenavigabilitate a navei a fost determinata de defecte ascunse. In cazul in care starea de nenavigabilitate era cunoscuta armatorului si el a expediat nava in voiaj, atunci daunele produse nu sunt acoperite prin asigurare.

Un alt capitol de riscuri este cel produs de fisiunea si fuziunea nucleara, a caror efecte pot fi extrem de distrugatoare. Toate aceste riscuri sunt excluse atat din contractul de asigurare a navelor, cat si din contractul de asigurare a marfurilor aflate la bordul acestora.

Nu se acopera prin asigurare nici daunele produse navei de transportul materialelor radioactive si nici daunele produse marfurilor transportate de nave propulsate cu ajutorul energiei atomice.

O alta categorie de riscuri excluse din asigurarea maritima sunt riscurile de razboi.

Asigurarea protejeaza patrimoniul asiguratului, dar nu il elibereaza pe acesta de obligatia de a manifesta grija necesara pentru pastrarea bunului asigurat. Tocmai de aceea asiguratorul nu raspunde pentru daunele care au aparut ca urmare a actului intentionat sau a gravei imprudente a asiguratului.

Se poate spune ca din punct de vedere al conditiilor de asigurare, riscurile pot fi asigurabile si neasigurabile. La randul lor, riscurile asigurabile pot fi generale si speciale. Riscurile generale sunt acoperite prin conditii obisnuite de asigurare, in timp ce riscurile specifice se trateaza diferit de la caz la caz si in forme specifice de asigurare.

In urma producerii unui risc asigurat, se inregistreaza anumite pagube, denumite in practica asigurarilor maritime, avarii.

Avaria reprezinta o paguba materiala sau degradarea unui obiect indiferent de marimea sau de cauza acesteia. Pierderea obiectului asigurat poate fi totala (scufundarea navei) sau partiala (deteriorarea marfurilor transportate).

Din punct de vedere al asigurarilor se face distinctia intre avaria particulara si avaria comuna.

Avaria particulara se caracterizeaza prin faptul ca paguba materiala adusa unor bunuri este consecinta directa a fortei majore (furtuna, incendiu), a unei greseli de navigare (abordaj, coliziune, etc.) sau a viciilor proprii bunurilor respective. Pagubele rezultate din avaria particulara privesc interesul uneia din partile participante la expeditia maritima. Avaria particulara are un caracter accidental si este efectul unor riscuri produse in afara vointei oamenilor.

Avaria comuna reprezinta cheltuiala extraordinara sau sacrificiul realizat in mod intentionat si rational pentru salvarea de la pericolul care ameninta interesele tuturor celor care participa la expeditia maritima.

Pentru ca o paguba sa fie acceptata ca avarie comuna trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

a) sa fie intentionata si rationala,

b) actiunea sa aiba ca scop salvarea de la o primejdie comuna a navei, a incarcaturii acesteia, precum si a navlului; acest sacrificiu sa fie neaparat necesar,

c) sacrificiul sa fie real (sa nu fie aruncate peste bord obiecte considerate fara valoare),

d) actiunea sa aiba loc in conditii exceptionale si nu in conditii normale de navigabilitate,

e) sacrificarea voluntara a unei parti din averea aflata in pericol, cheltuieli de salvare, ca si toate cheltuielile ce intra in avaria comuna, se suporta atat din bunurile salvate, cat si de cele sacrificate in mod proportional cu valoare lor neta, la data si la locul unde expeditia maritima s-a incheiat.

In luarea masurilor ce determina avaria comuna trebuie sa se faca dovada ca acestea sunt in interesul navei, incarcaturii sau navlului. Daca s-au efectuat cheltuieli de avarie comuna inainte ca marfa sa fie incarcata pe nava, acestea vor fi decontate ca avarie particulara , deoarece ele nu au fost efectuate in interesul comun al participantilor la expeditia maritima, ci numai in interesul navei.

Stabilirea caracterului avariei este foarte important deoarece regimul de decontare a pagubelor difera in functie de natura avariei. In cazul avariilor particulare, paguba se suporta fie de nava, fie de incarcatura, in functie de bunul care a fost supus avariei sau pentru care s-au facut cheltuielile de salvare.

In cazul avariei comune, paguba suferita in urma masurilor luate in mod constient si rational se repartizeaza intre cele trei interese, adica intre nava incarcatura si navlu.

Cheltuielile extraordinare pe care le-ar ocaziona armatorul in legatura cu avaria comuna pot fi asigurate. Printre aceste cheltuieli se numara:

a) cheltuieli portuare efectuate in portul de refugiu

b) reparatiile la nava efectuate in portul de refugiu

c) salariile si retributia aferenta orelor suplimentare cuvenite echipajului navei

d) intretinerea echipajului si combustibilul consumat

e) remorcarea pana la al doilea port de refugiu sau pana la destinatie

f)  inchirierea pompelor pentru voiaj

g) cheltuieli de dispasa

h) costul asigurarii

Nu pot fi asigurate cu titlu de cheltuieli ce intra in avaria comuna:

a) pretentiile pentru sacrificii si daune la cargo si navlul aferent

b) orice alta cheltuiala suportata la destinatie

c) intretinerea echipajului si combustibilul consumat care nu a fost inlocuit in timpul voiajului

d) comisioane si dobanzi

Pagubele si cheltuielile ocazionate de avaria comuna sunt estimate si repartizate de catre specialisti denumiti dispasori. Documentul de lichidare al avariei comune poarta numele de dispasa.

In asigurarea maritima, pierderea vizeaza atat nava cat si incarcatura si poate sa fie totala sau partiala.

Dauna partiala reprezinta o paguba produsa de un risc asigurat la nava sau la incarcatura, care nu este atat de mare incat bunul asigurat sa fie considerat pierdere totala. Pierderea totala poate sa fie reala sau prezumata. O nava este considerata pierdere totala reala atunci cand este total avariata sau atat de avariata incat nu mai poate fi reparata sau cand costul reparatiei necesare ar depasi valoarea comerciala a navei. Pierderea totala reala a unei nave poate fi provocata de scufundarea, distrugerea sau disparitia fara urme in mare.

In ceea ce priveste incarcatura, se considera pierdere totala reala a acesteia, disparitia marfii in urma scufundarii navei ori a incendiului, deteriorarea completa a acesteia sau intr-o asemenea masura incat din punct de vedere comercial ea nu mai poate fi valorificata, nefiind reconditionabila.

Pierderea totala prezumata se caracterizeaza prin aceea ca nava exista si poate fi salvata si reparata, dar ea este atat de grav avariata incat operatiile de salvare si reparare, daca s-ar efectua, ar reclama cheltuieli extrem de mari care ar depasi valoarea asigurata a navei.

In practica asigurarilor pierderea totala prezumata este determinata in functie de urmatoarele criterii:

a)      cand nava este abandonata in mod deliberat din cauza ca pierderea ei totala reala apare ca inevitabila,

b)      cand nava nu poate fi salvata de la o pierdere totala reala fara o cheltuiala care ar depasi valoarea ei comerciala,

c)      cand nava este atat de avariata incat costul reparatiilor ar depasi valoarea pe care ar avea-o dupa reparatie sau valoarea asigurata.

In practica, se foloseste o clauza care prevede dreptul asiguratului de a considera nava pierdere totala prezumata, atunci cand valoarea reparatiilor depaseste trei patrimi din valoarea reala sau din valoarea de asigurare a navei.

Asiguratul are posibilitatea sa opteze pentru una din urmatoarele solutii:

a)       sa considere paguba drept avarie partiala si sa pastreze nava, primind de la asigurator cu titlu de despagubire, o suma egala cu valoarea estimata a pagubei,

b)       sa abandoneze nava asiguratorului, ca si cum ea ar fi o pierdere totala reala si sa primeasca, drept despagubire, valoarea asigurata.

2. Asigurarea navelor maritime si fluviale

Obiectul asigurarii. In practica asigurarea navelor maritime si fluviale este denumita asigurare casco si cuprinde navele comerciale, navele de pescuit si alte ambarcatiuni, instalatii si utilaje plutitoare asimilate navelor, salupele, slepurile, etc.

Asigurarea cargo se poate incheia in una din urmatoarele conditii:

a)         pierdere totala,avarii si raspundere pentru coliziuni - ofera cea mai larga protectie asiguratului, acoperind pierderea totala, pierderile si avariile la nava, contributia la avaria comuna, raspunderea pentru coliziunea navei asigurate cu alte nave, obiecte plutitoare si alte obiecte fixe ori plutitoare si cheltuielile decurgand din acestea,

b)         pierdere totala, avarie comuna si raspundere pentru coliziuni-ofera o acoperire mai limitata decat clauza anterioara, nefiind acoperite pierderile si avariile la nava;

c)         pierdere totala-acopera pierderea totala a navei, cheltuielile de salvare si alte cheltuieli ce decurg din acestea;

d)         pierdere totala si avarii- acopera pierderea totala, pierderile si avariile la nava, precum si contributia la avaria comuna;

e)         pierdere totala si avarie comuna - acopera pierdere totala a navei,precum si contributia la avaria comuna si cheltuielile de salvare;

f)          asigurarea navelor aflate in constructie in santierele navale.

In baza conditiilor de mai sus asiguratorul acorda despagubiri pentru:

A)    Riscuri care produc pagube navelor

pericole ale marilor, fluviilor, lacurilor sau altor cai navigabile;

incandiu, explozie;

furt comis de catre persoane din afara navei;

aruncare peste bord si luare de valuri;

piraterie;

coliziune cu nava, avion sau alte obiecte care cad din acestea, mijloc de transport, echipamente sau instalatii de doc sau portuare;

coliziune cu cheu, doc uscat sau de alt fel, cala de constructie, cala de lansare, suport de carenaj, ponton, mol, dig, platforma, geamandura, cablu telegrafic sau orice alt obiect fix sau plutitor, inclusic gheata plutitoare;

cutremur de pamant, eruptie vulcanica sau traznet;

accidente la incarcarea, descarcarea sau miscarea incarcaturii ori a combustibilului;

spargerea caldarilor sau a instalatiilor si orice avarie provocata de un defect la masini sau la corpul navei;

masuri de salvare a navei,

masuri luate de autoritati pentru prevenirea si micsorarea pericolului de poluare sau al amenintarii cu poluarea rezultand direct din avaria la nava;

eroare de navigatie;

neglijenta comandantului, a ofiterilor, a echipajului sau a pilotilor;

neglijenta reparatorilor sau a navlositorilor, cu conditia sa nu fie asiguratul;

barateria comandantului, a ofiterilor sau a echipajului cu conditia ca paguba sa nu fie rezultatul lipsei de diligenta a asiguratului, a armatorului sau a administratorului navei;

B)  Cheltuielile necesare si economicoase pentru prevenirea pagubei, micsorarea pagubei produse, stabilirea imprejurarilor, cauzelor, efectelor, realitatii daunei si intinderea acesteia,

C)  Retributiile de salvare sau asistenta acordata navei, inclusiv cheltuielile cu expertii, avocatii de judecata sau de arbitraj si altele asemanatoare pentru stabilirea acesteia;

D)  Cheltuieli reprezentand contributia la avaria comuna, inclusiv cele cu expertii, avocatii de judecata sau de arbitraj pentru stabilirea contributiei la avaria comuna, inclusiv cele cu expertii, avocatii de judecata sau de arbitraj pentru stabilirea contributiei;

E)   Sumele care cad in sarcina asiguratului cand, ca urmare a coliziunii navei asigurate cu alte nave, instalatii portuare, alte obiecte fixe sau plutitoare, acesta este raspunzator pentru:

pierdere sau avariere la alta nava sau bun de pe aceasta, instalatie portuara sau orice obiect fix sau plutitor;

intarzierea sau pierderea de folosinta aaltei nave sau bun de pe acesta instalatie portuara sau orice obiect fix sau plutitor;

avarie comuna, remorcaj sau salvare in baza unui contract, a altei nave sau bun de pe aceasta instalatie portuara sau orice obiect fix sau plutitor.

In cazul asigurarii   incheiate in conditia Pierdere totala asiguratorul nu despagubeste cheltuielile de la literele D si E.

Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru:

a) uzura normala, deteriorarea treptata si defectele ascunse ale corpului navei, ale masinilor sau ale celorlalte parti componente ale navei, precum si defectarea sau incetarea functionarii partilor electrice sau mecanice ale acesteia;

b) pagubele produse de fortarea ghetii, cu exceptia navelor care au destinatia de spargatoare de gheata;

c) scoaterea si indepartarea epavei;

d) pierderi si avarii la incarcatura transportata in baza unui contract sa la bunuri personale, cu exceptia celor de pe alta nava, cu care nava asigurata intra in coliziune;

e) salariile, retributiile si intretinerea comandantului, a ofiterilor si a echipajului, cu exceptia cazurilor de avarie comuna;

f)  pierderi de vieti omenesti, daune corporale sau imbolnaviri;

g) pagube indirecte ca: pierderea venitului, despagubiri datorate pentru intarzierea transportului, chiar daca sunt ca urmare a unui risc cuprins in asigurare;

h) pierderi si avarii la inventarul mijloacelor fixe si al mijloacelor circulante materiale aflate la bordul navei, inclusiv buncarul, lubrifianti si plasele de pescuit;

i)  pierderi si avarii la incarcatura aflata la bordul navei, proprietatea asiguratului, inclusiv productia de peste;

j)  pagube produse navei de riscurile de razboi;

k) neancasarea navlului, a contributiei la avaria comuna si a altor sume in legatura cu exploatarea navei.

Suma asigurata - Nava se asigura pentru suma declarata de asigurat si agreata de asigurator si nu trebuie sa fie inferioara valorii de inlocuire sau sa depaseasca valoarea din nou a unei nave similare la data incheierii asigurarii.

Suplimentar, la suma asigurata a navei se poate asigura pana la 25% din valoarea navei pentru:

a) cazul de pierdere totala;

b) acoperirea diferentelor ce ar putea rezulta din aplicarea raportului dintre suma asigurata si valoarea navei, stabilita pentru cazurile de salvare sau contributia la avaria comuna.

In baza acestei asigurari suplimentare si tinand cont ca asigurarea se incheie pe principiul proportionalitatii, daca in momentul producerii daunei valoarea navei depaseste suma asigurata, nu se va aplica proportia le stabilirea contributiei la avaria comuna si la cheltuielile de salvare, in limita sumei asigurate; de asemenea, se va plati valoarea majorata a navei, in limita asigurarii suplimentare, in caz de pierdere totala.

Durata asigurarii. Asigurarea casco se poate incheia pentru o singura calatorie sau pentru calatoriile pe care nava urmeaza sa le efectueze intr-o anumita perioada de timp.

Raspunderea asiguratorului. Raspunderea asiguratorului pentru orice dauna la nava se limiteaza la suma asigurata.

In caz de pierdere totala se plateste suma asigurata si suma asigurata suplimentar. Este considerata pierdere totala constructiva a navei atunci cand costul repunerii sale in folosinta depaseste ¾ din suma asigurata. Nava se considera disparuta, in situatia in care timp de 180 de zile de la data ultimei stiri primite de la aceasta, nu s-a mai reusit a se obtine o informatie cu privire la existenta ei.

In caz de avarie, asiguratorul plateste cuantumul pagubei, fara scaderea uzurii. Cuantumul despagubirii este egal cu costul reparatiilor partilor sau al pieselor avariate ori cu costul de inlocuire al acestora, din care se scade valoarea eventualelor piese recuperate.

Avariile provocate de uzura normala, deteriorarea treptata si defectele ascunse ale corpului navei, ale masinilor sau ale celorlalte componente ale navei ori de defectarea sau incetarea functionarii partii electrice sau mecanice se despagubesc, cu exceptia valorii de inlocuire sau a cheltuielilor de reparare a pieselor sau a altor parti componente, defecte sau uzate, care au provocat avaria.

Fransiza nu se aplica in cazurile de avarie comuna si de coliziune cu alte nave, instalatii portuare ori alte obiecte fixe sau plutitoare.

Pentru pagubele produse de nava asigurata altor nave, instalatii portuare ori alte obiecte fixe sau plutitoare, raspunderea asiguratorului se limiteaza la ¾ din suma asigurata pe eveniment.

3. Asigurarea de protectie si indemnizare

In asigurarile maritime exista doua forme distincte de asigurare:

forma contractuala, care are la baza contractul de asigurare incheiat intre asigurat si asigurator, reprezentat prin polita de asigurare;

forma asigurarii reciproce sau mutuale, prin care asiguratii(armatorii) constituie un fond comun din cotizatiile pe care le platesc in calitate de membrii ai unei asociatii de asigurare mutuala, numita pe scurt Club P&I,  fond din care se acopera daunele suferite de membrii asociatiei respective.