Caracterul de impozite indirecte al taxelor vamale

Caracterul de impozite indirecte al taxelor vamale

Sistemul fiscal se delimiteaza ca un sistem de percepere si de incasare a impozitelor si taxelor printr-un aparat specializat, precum si ca un ansamblu coerent de surse de drept care reglementeaza impunerea contribuabililor si fundamenteaza juridic impozitele si taxele. Impozitele si taxele constituie componente tot mai importante ale vietii economice prin intermediul carora se acumuleaza resursele financiare la dispozitia statului, reprezentand de fapt fundamentul pe care este construita fiscalitatea.

Impozitele, ce se utilizeaza pentru procurarea resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice, se impart in impozite directe si impozite indirecte.

O sursa importanta de venituri a statului o constituie impozitele indirecte, ce se incaseaza prin adaugarea la pretul marfurilor si la tarifele lucrarilor si serviciilor, o data cu vanzarea acestora, a unor cote de impozit. Principalele forme ale impozitelor indirecte sunt: taxele de consumatie, monopolurile fiscale, taxele vamale, taxele de inregistrare si de timbru.

Taxele vamale reprezinta deci un impozit indirect, impozit perceput de catre stat asupra marfurilor in momentul in care trec granitele vamale ale tarii respective, in scopul importului, exportului sau tranzitului acestor marfuri.[1]

Din aceasta definitie rezulta caracterul fiscal al taxelor vamale, ca parghie de politica economica prin perceperea de impozite in vederea obtinerii de venituri bugetare, precum si functia de orientare a schimburilor comerciale externe ale unui stat, prin mecanismul de formare a preturilor externe.

Pe teritoriul Romaniei, taxele vamale sunt cunoscute inca din oranduirea sclavagista, acestea avand un aport ridicat in cadrul veniturilor statului. In Imperiul roman, teritoriul era divizat in regiuni vamale, regiuni care cuprindeau mai multe provincii, fiecare regiune avand tariful ei vamal special. Taxele vamale erau incasate pentru produse si calatori, atat la trecerea frontierei cat si la intrarea in orase. Intr-o anumita perioada de timp, taxele vamale au constituit sursa principala de venituri in bani si marfuri a domnilor, deoarece se aplicau pentru toate marfurile importate, exportate si in tranzit. Veniturile aduse de vami au crescut pe masura dezvoltarii comertului intern si extern, dreptul de a fixa si incasa taxe vamale fiind un atribut domnesc.

Aparitia taxelor vamale alaturi de un complex sistem de impozite se justifica initial printr-un scop pur fiscal, ele aparand ca o sursa de venituri ale aparatului de stat, destinate acoperirii cheltuielilor bugetare determinate de exercitiul functiilor statului.

In conditiile actuale ale economiei romanesti, taxele vamale sunt venituri ale bugetului de stat, dar si mijloc de stimulare a exportului, de largire a cooperarii economice cu alte tari.[2]

In calitate de impozit indirect, taxele vamale sunt suportate in final de catre consumatori deoarece fixarea unui anumit nivel al acestora produce modificari ale pretului produselor ce fac obiectul tranzactiei comerciale. Prin cresterea preturilor bunurilor importate, ca urmare a aplicarii taxelor vamale, scade puterea de cumparare a consumatorilor interni, ea redistribuindu-se intre stat si producatorii autohtoni. Raportul dintre povara vamala si pretul pe care il va plati in final consumatorul este influentat de pozitia pe care o detine pe piata exportatorul, respectiv importatorul.

Din punct de vedere juridic, taxele vamale sunt obligatii financiar-bugetare, ele fiind prevazute de normele juridice in vigoare. Forma de realizare a acestei obligatii este cea baneasca si se individualizeaza printr-un titlu de creanta financiar-bugetara, act juridic prin care se subliniaza obligatia baneasca a fiecarui subiect taxabil.

Din punct de vedere al platitorilor legali, taxele vamale prevazute in tariful vamal, au fost stabilite diferentiat pentru persoane juridice si respectiv pentru persoane fizice.

In Romania, persoanele juridice platesc taxe vamale numai pentru marfurile importate, care se calculeaza prin aplicarea cotei procentuale asupra valorii in vama a marfurilor. Persoanele fizice datoreaza taxe vamale pentru bunurile introduse sau scoase din Romania, dar numai daca acestea nu se incadreaza in limitele cantitative si valorice stabilite prin hotarare a Guvernului.[3]

Liberalizarea preturilor si dezvoltarea schimburilor comerciale, alaturi de reforma cursului de schimb, a necesitat reforma structurii diversificate a taxelor vamale.

In tara noastra, taxe vamale se percep exclusiv la import. Marfurile care tranziteaza teritoriul Romaniei sunt scutite de taxe vamale, prin aceasta urmarindu-se sporirea incasarilor valutare realizate pe seama lucrarilor si serviciilor aferente acestora, si cresterea indirecta a altor fluxuri fiscale. Prin exceptarea de la plata taxelor vamale a marfurilor produse in tara, s-a urmarit stimularea exportului, cresterea incasarilor valutare si reducerea soldurilor deficitare balantei de plati si ale balantei comerciale.

Taxele vamale, ca impozite indirecte, sunt integrate in sistemele fiscale in contextul dezvoltarii schimburilor economice internationale, pentru ca in societatea moderna ele opereaza numai asupra marfurilor care tranziteaza granitele tarii.[4]

Pe parcursul evolutiei lor, taxele vamale devin dintr-un instrument fiscal unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru protejarea economiei nationale, astfel ca politica vamala contribuie la stimularea si diversificarea productiei interne si a exportului, la satisfacerea cerintelor economiei nationale cu materii prime, la largirea cooperarii economice internationale.

Se poate spune ca taxele vamale indeplinesc in mod selectiv urmatoarele functii:[5]

contribuie la sporirea veniturilor bugetare;

provoaca redistribuirea veniturilor intre diferitele categorii de participanti la activitatea economica;

influenteaza raportul de schimb ca indicator al eficientei macroeconomice a comertului exterior;

influenteaza competitivitatea produselor importate si, indirect pe a celor indigene;

au consecinte asupra balantei de plati externe.

Taxele vamale constituie si un instrument de negociere politica in relatiile internationale, cuantumul acestora putand fi influentat fie de relatiile economice si diplomatice cu alte tari, fie de comert, fie de starea economiei nationale.

Masurile de ordin fiscal sunt folosite in orice tara ca unul dintre cele mai importante instrumente de influentare a activitatii economice, in special prin stimularea dezvoltarii unor domenii de activitate, servicii, produse, prin acordarea de facilitati fiscale.