Combinarea si substituirea factorilor de productie

Combinarea si substituirea factorilor de productie

Activitatea de productie poate fi privita, ca un ansamblu de operatii de utilizare si / sau transformare a factorilor de productie in vederea atingerii functiei obiectiv a producatorului: maximizarea profitului in conditiile minimizarii eforturilor.

Combinarea factorilor de productie reprezinta un mod specific de unire a factorilor de productie privit atat sub aspect cantitativ cat si din perspectiva structural - calitativa.

Combinarea factorilor de productie este expresia a doua laturi, una tehnica si alta economica.

Din punct de vedere tehnic, combinarea factorilor de productie este specifica fiecarui proces de productie, insemnand o anumita structura si calificare a fortei de munca, elemente de capital tehnic (masini, instalatii, materii prime, materiale).

Din punct de vedere economic, combinarea factorilor de productie inseamna, in conditiile economiei de schimb, concretizarea ei in obiectivele minimizarii costurilor de productie si respectiv, al maximizarii profitului.

Combinarea este posibila ca urmare a proprietatilor de divizibilitate si adaptabilitate ale factorilor de productie.

Divizibilitatea unui factor de productie reflecta posibilitatea acestuia de a se imparti in unitati simple, in subunitati omogene fara a fi afectata calitatea factorului respectiv.

Adaptabilitatea reprezinta capacitatea de asociere a unei unitati dintr-un factor de productie cu mai multe unitati dintr-un al factor de productie.

Daca factorii de productie se caracterizeaza prin divizibilitate si adaptabilitate, au loc doua procese organic legate intre ele: complementaritatea si substituibilitatea.

Complementaritatea reprezinta procesul prin care se stabilesc raporturile cantitative ale factorilor de productie care participa la producerea unui anumit bun economic.

Complementaritatea se afla sub influenta permanenta a progresului stiintific si tehnic, care determina modificari profunde in calitatea factorilor de productie, in procesul combinarii lor.

Substituibilitatea este definita ca posibilitatea de a inlocui o cantitate data dintr-un factor de productie printr-o cantitate data dintr-un alt factor de productie, in conditiile mentinerii aceluiasi nivel al productiei.

Pe baza de calcule economice, se alege alternativa de combinare de la care se asteapta cea mai mare eficienta in conditiile date. Pentru aprecierea alegerii facute se vor folosi:

nivelul productivitatii marginale a muncii si a capitalului;

rata marginala de substituire;

elasticitatea substituirii.

Elasticitatea substituirii exprima masura in care poate fi mentinuta productia cand un factor este inlocuit cu altul sau cresterea (descresterea) utilizarii unui factor in comparatie cu altul.

Elasticitatea substituirii este pozitiva pentru toate combinatiile normale ale factorilor de productie si variaza de la zero la infinit, in functie de usurinta cu care unul dintre factori poate fi inlocuit cu altul.

Elasticitatea substituirii se masoara cu ajutorul coeficientului elasticitatii substituirii unui factor A cu un factor B.

Acesta arata cu cate procente trebuie sa creasca valoarea raportului dintre nivelul factorului A si cel al factorului B (X_A/X_B) atunci cand raportul dintre productivitatea marginala a factorului B (W_mB) si cea a factorului A (W_mA) creste cu un procent, astfel incat productia sa ramana constanta.

Daca:

- e_s = 0, factorii sunt perfect complementari si nu este posibila substituirea factorilor, factorii trebuind da fie utilizati in proportii egale;

- e_s , substitutia este perfecta;

- e_s = 1, variatia relativa a raportului factorilor este proportionala cu variatia relativa a raportului productivitatilor marginale.

Isocuanta (izoprodusul) si rata marginala de substituire a factorilor prezinta importanta pentru intelegerea combinarii factorilor de productie.

Curbele de isoproductie vizeaza diverse combinari de factori de productie care conduc la obtinerea aceluiasi nivel de productie.

Analiza limitei pana la care substitutia factorilor este eficienta se face cu ajutorul indicatorului rata marginala de substitutie, data de formula:

Ea reprezinta practic panta izocuantei si poate fi exprimata, pentru intervale foarte mici prin RMS = - dy / dx (semnul minus arata ca unul dintre factori creste iar celalalt scade).

Rata marginala de substitutie a factorilor de productie este raportul invers al productivitatilor marginale ale celor doi factori de productie. Combinarea optima depinde de pretul factorilor. Putem spune ca, punctul optimal va fi cel pentru care rata de substituire intre capital si munca va fi egala cu raportul pretului factorilor.

Activitatea F:

1. La baza combinarii factorilor de productie sta:

a) adaptabilitatea;

b) diviziunea muncii;

c) divizibilitatea;

d) complementaritatea;

e) specializarea;

f)  substituibilitatea;

g) toate cele de mai sus.

2. Combinarea factorilor de productie se prezinta grafic prin:

a) isocost;

b) curba posibilitatilor de productie;

c) curba de indiferenta;

d) isocuanta.

3. Isocuanta reprezinta:

a) curba unei combinatii posibile a doi factori de productie, care sunt egale in costul total;

b) curba care reprezinta ansamblul combinatiilor posibile intre doi sau mai multi factori de productie, care pot fi folositi pentru obtinerea aceluiasi volum al productiei;

c) volumul unei productii, posibil de a fi obtinut cu un volum dat de resurse.

4. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a)  eficienta economica este o conditie necesara pentru eficienta tehnologica;

b)  eficienta tehnologica este o conditie necesara pentru maximizarea profitului;

c)  eficienta economica este o conditie necesara pentru maximizarea profiturilor.