Constrangerea Rentabilitatii

Constrangerea Rentabilitatii

1 Definitie

Rentabilitatea se defineste ca aptitudinea companiei de a realiza un beneficiu.

Rentabilitatea acopera multe aspecte iar cuantificarea ei este relativ delicata. Se exprima prin raportul: Rezultate/ Mijloace utilizate; este o masura monetara a eficientei.

Se poate aplica unui bun sau unui ansamblu de bunuri. Poate fi luata in considerare pe termen scurt sau pe termen lung.

Nu trebuie facuta in nici un caz o confuzie intre:  marja si rentabilitate: marja este raportul unui rezultat la cifra de afaceri (sau la productie).

La nivelul companiei, rentabilitatea asa-zisa globala este cea care rezulta din ansamblul de active fizice si financiare detinute de companie, respectiv capitalul economic.

Rentabilitatea activelor, trebuind in acelasi timp, sa permita acumularea unei cantitati de lichiditati suficiente pentru a asigura mentinerea capitalului de productie al companiei, sa asigure rambursarea imprumuturilor, sa contribuie la creearea de capital si sa genereze o renumerare pentru capitalul investit de asociati.

In acelasi timp, obiectivul rentabilitatii nu reprezinta acelasi lucru intr-o I.M.M (Intreprinderi Mici si Mijlocii)  si intr-o companie mare.

Pe de o parte fiindca in intreprinderile mijloci, remunerarea personalului joaca un rol important in comparatie cu marile intreprinderi.

Pe de alta parte fiindca la nivelul marilor intreprinderi, se gandeste in termeni de rentabilitate pe termen lung, in timp ce in I.M.M-uri, problema se pune in cele mai multe cazuri problema unei rentabilitati pe termen scurt.

Putem, din acest punct de vedere, sa subliniem rolul important pe care il au cheltueile fixe, regia  fata de rentabilitate.

Rentabilitatea afacerii si corolarul sau, pragul de rentabilitate, dirijeaza preocuparile strict spre rentabilitatea financiara.

Aceasta din urma domina total in evaluarea rentabilitatii la nivelul investitiilor.

Aceasta rentabilitate asa-zisa partiala sau a operatiei, este cea care rezulta din generarea de catre investitia respectiva de fluxuri de trezorerie care permit nu numai acoperirea cheltuielilor initiale, ci si alocarea de fonduri altor activitati ale companiei.

Masura rentabilitatii economice a unei investitii se paote face in functie de masura in care se bazeaza sau nu pe tehnica de actualizare (modernizare ). (cf. politicii de investitii).

1 Analiza rentabilitatii globale.

Rentabilitatea de care trebuie tinut cont in acest caz este rentabilitatea financiara sau rentabilitatea propiului capital care se exprima prin raportul: rezultat net/capital propiu.

Aceasta poate fi de asemenea rentabilitatea economica care este cea a ansamblului de capital investit (capital propiu si datorii financiare) si care se apreciaza prin raportul dintre rezultatul economic si activul economic.

Rentabilitatea economica r_e se poate explica prin combinarea marjei si a unei rate de rotatie.

In esenta:

Rezultatul economic = rezultatul curent (dupa impozitul teoretic) + cheltueile financiare nete (dupa economisirea impozitului teoretic)

Primul raport: Rezultatul economic / Cifra de afaceri,  reprezinta marja economica obtinuta de companie, in timp ce al doile raport: Cifra de afaceri/Activ economic, este un raport de rotatie (este inversul intensitatii capitalizarii) care indica valoarea capitalui angajat ( activ economic) pentru o cifra de afaceri data.

Este o masura a rotatiei investitiilor.

Rentabilitatea economica poate fi deci obtinuta prin doua tipuri de politica comerciala diferite:

politica de calitate, care are o marja ridicata, dar o rotatie redusa a investitilor;

politica pretului scazut cu o marja redusa dar cu o cifra de afaceri mai ridicata.

Atunci cand comparam rentabilitatea financiara si rentabilitatea economica (dupa impozitari, pentru a fi o comparatie omogena) ne dam seama ca ele nu sunt separate decat de impactul structurii financiare, fara a se tine cont de elementele de ordin patrimonial.

Prin definitie, numim diferenta intre rentabilitatea financiara si rentabilitatea economica, efectul de parghie datorat indatoririlor sau pur si simplu: efect de parghie.

Efectul de parghie explica modul in care este posibila realizarea unei rentabilitati financiare superioara rentabilitatii economice. Poate fi pus in evidenta cu ajutoril unei ecuatii duble:

Ecuatia (1)

rentabilitate financiara = rentabilitate economica + (rentabilitate economica - costul net al datoriilor) x Indatoriri/Capital propiu

respectiv: r = r_e + (r_e - i) x

unde:  

raportul Indatoriri/ Capital propiu = este denumit parghie financiara;

diferenta (r_e - i), este denumita rentabilitate diferentiala;

Ecuatia (2)

rentabilitate financiara = rentabilitate economica x Activ/Capital propiu

sau : r = r_e x (1+