Contractele Comerciale Internaționale

Contractele Comerciale Internaționale

= principalul instrument juridic prin care se realizeaza activitatea de CI J

orice contract comercial internațional trebuie sa cuprinda anumite clauze generale: parțile, denumirea, obiectul contractului, etc. + clauze speciale intalnite mai ales in contractele comerciale internaționale incheiate pe termen mediu și lung

deoarece in ceea ce privește aceste contracte, exista un interval de timp intre momentul incheierii și desfașurarii, executarii lui, aceste tipuri de contracte (pe termen mediu și lung:) sunt supuse unor riscuri ce pot afecta echilibrul contractului

riscurile = evenimente posibil de a se produce dp incheierea contractelor independent de culpa vreunuia din parți și care, daca se realizeaza, pot face imposibila sau sensibil mai oneroasa prestația uneia sau ambelor parți contractante

riscurile sunt de 2 feluri:

comerciale, care sunt la randul lor:

valutare: variația cursului de schimb

nevalutare: evenimente economice (schimburi semnificative ale prețurilor materiilor prime, salariilor, materialelor, energiilor, tarifelor de transport, primele de asigurare, comisioanele, dobanzile bancare)

necomerciale:

politico-administrative, ce țin de ingerința autoritaților statale in  contractele comerciale internaționale, precum și de alte aspecte: conflicte armate, embargouri, interdicții de eliberare a unor autorizații/licențe, greve, etc.

evenimente naturale independente de voința omului

pentru ca parțile sa evite consecințele nefavorabile pe care aceste riscuri le pot avea asupra contractelor, ele trebuie sa insereze in contract clauze asiguratorii impotriva riscurilor

Clasificarea Clauzelor Asiguratorii:

dupa criteriul felului riscurilor la care se refera:

a) impotriva riscurilor valutare: clauza aur J, clauzele valutare sau clauzele de opțiune a monedei liberatorii

b)    impotriva riscurilor nevalutare:

clauza de revizuire a prețului

clauza de postcalculare a prețului

clauza ofertei concurente

clauza clientului celui mai favorizat

clauza de impreviziune

clauza de forța majora ce acopera riscurile politico-administrative și naturale

dupa obiectul lor:

a) clauze de menținere a valorii contractului (acest tip de clauza privește numai prețul, scopul clauzei fiind de a proteja contractele impotriva riscurilor valutare/nevalutare; ex. - clauza aur, clauzele valutare, clauza de revizuire a prețului, clauza de postcalculare a prețului)

b)    clauze de adoptare a contractelor: cu un obiect mai larg, ele privind și altceva decat prestația monetara, privind astfel intreaga economie contractuala; ex. - restul clauzelor

dupa modul in care opereaza:

a) clauzele ce au o acțiune automata: acele clauze care cuprind in conținutul lor un mecanism juridic care permite aplicarea acelei clauze imediat de catre parțile interesate fara a fi nevoie sa se intalneasca parțile și sa negocieze =˃ aceste clauze acționeaza prin ele insele

b)    clauzele ce nu acționeaza direct, ci pe baza renegocierii contractului: doar clauza de impreviziune, toate celelalte clauze fiind in functie de vinta partilor atat clauze automate cat si clauze neautomate (care sa implice negocierea contractului)

De ce sunt necesare clauzele de asigurare intr-un contract supus dreptului romanesc:

daca legea romana este lex cause (legea aplicabila in speța), parțile trebuie sa prevada clauze asiguratorii impotriva riscurilor pentru ca, de lege lata, nu este prevazuta teoria impreviziunii, C. Civ. roman punand ca principiu de baza - principiul forței obligatorii a contractului, art. 969 C. Civ.

daca legea aplicabila este legea romana, iar parțile nu ar prevedea in contract o clauza aiguratorie impotriva riscurilor, un judecator/arbitru nu va putea sa adapteze contractul chiar daca ar constata ca din cauza unor evenimente, riscuri, prestația uneia din parți devine evident ˃ oneroasa decat s-ar fi putut banui in momentul incheierii contractului

mai mult, nici Convenția de la Viena nu reglementeaza ca atare teoria impreviziunii

Clauza Aur J

are o importanța mai mult de ordin istoric, fiind aplicata cu precadere dupa WW2, odata cu punerea bazelor FMI =˃ atunci au fost stabilite 2 principii fundamentale:

principiul unei paritați fixe in aur a monedelor statelor membre ale FMI

principiul convertibilitații in aur a monedelor statelor membre

acest sistem a funcționat pana in 1968 cand s-au adoptat Acordurile de la Kingston, atunci cand a avut loc o demonetizare a aurului

clauza aur = clauza prin care se prevedea ca prețul contractual exprimat intr-o valuta cu prioritate oficiala in aur la momentul incheierii contractului, va crește sau va scadea in funcție de paritatea in aur din momentul executarii, efectuarii plații

in prezent, monedele nemaiavand o paritate in aur, clauza și-a pierdut din importanța, locul aurului fiind inlocuit cu alte etaloane, cu valute considerate ca fiind relativ stabile

Clauzele Valutare

specific clauzelor valutare = parțile stabilesc in contract 2 categorii de monede:

una de plata sau de facturare

una de referința sau de calcul sau de cont, fiind considerata de parți ca mult mai stabila

scopul clauzei valutare = evitarea riscului variației cursului de schimb al monedei de plata fața de moneda de cont, intre momentul incheierii contractului și momentul efectiv al plații prin includerea in prețul contractului a procentului de scadere a cursului sau prin deducerea din preț a procentului de creștere a ratei de creștere

Dreptul Comertului International (DCI) - Cursul nr. 7 - 17.11.2010

Clauzele Valutare

Categorii:

a) monovalutare

b) plurivalutare bazate pe un coș valutar stabilit de parți

c) plurivalente bazate pe un coș valutar instituționalizat

a. Clauzele Monovalutare

= clauzele prin care parțile prevad ca prețul marfii/serviciilor exprimat in moneda de cont se va plati in moneda de plata la cursul de la data plații

prin urmare, daca la momentul efectuarii plații, moneda de plata a suferit o devalorizare prin raportare la moneda de cont, prețul efectiv platit pentru marfa/serviciul respectiv va crește corespunzator devalorizarii sau daca moneda de plata va cunoaște o creștere prin raportare la moneda de cont, prețul efectiv va fi ˂ decat cel stabilit in momentul incheierii contractului

=˃ efectul clauzelor monovalutare = variațiile de curs ale monedei de plata nu vor afecta valoarea reala a prestației pecuniare obținuta de creditor pentru ca debitorul va plati de fiecare data cantitatea de unitați monetare corespunzatoare sumei exprimate in moneda de cont

astfel, riscul valutar al deprecierii monedei va fi inlaturat, pastrandu-se astfel raportul, echilibrul dintre cele 2 prestații marfa/preț, așa cum a fost stabilit raportul la momentul incheierii contractului

pentru ca ambele monede se pot deprecia, s-a apelat la clauzele plurivalutare

b. Clauzele Plurivalutare bazate pe un coș valutar stabilit de parți

cauzele care explica, justifica utilizarea acestor clauze plurivalutare sunt:

renunțarea la etalonul aur

relativa instabilitate a pieței valutare

in acest caz, parțile stabilesc o moneda de plata, dar ințeleg sa raporteze moneda de plata la mai multe monede de cont pe care ele le aleg considerandu-le mai stabile

de regula, acest coș valutar pe care parțile il stabilesc este format din 3-5 monede foarte puternice

parțile convin ca prețul exprimat moneda de plata sa fie facturat și platit in funcție de media cursurilor monedelor din coșul valutar

daca media cursurilor monedelor din coșul valutar fața de moneda de plata va crește pana la momentul plații, prețul marfii/serviciului va crește (și daca valoarea scade, scade și prețul)

c.  Clauzele Plurivalente bazate pe un coș valutar instituționalizat

diferența intre clauzele b) și c) este urmatoarea: coșul valutar stabilit de parți ca etalon, element de referința in relația cu moneda de plata, va fi unul instituționalizat, adica monedele din coșul valutar și modalitațile de calcul nu mai sunt stabilite de parți, ci de un organ specializat (DST = unitatea de cont a FMI)

Clauzele Nevalutare

urmaresc pastrarea prețului contractual in cazul in care ar exista fluctuații la nivelul unor elemente nevalutare considerate de parți drept elemente de referința: prețul materiilor prime, tariful energiei, tariful de transport, prețul forței de munca, prime de asigurare

de regula, clauzele nevalutare se includ in contractele incheiate pe termen mediu și lung

in funcție de etalonul utilizat, clauzele nevalutare se subclasifica in:

clauze cu indexare unica (speciala)

clauze cu indexare cumulativa (complexa)

clauze cu indexare generala

clauze cu indexare unica (speciala):

in acest caz, prețul contractual va fi raportat la o unitate de masura uzuala a unui produs determinat (prețul țițeiului, al energiei electrice, al carbunelui, al graului)

clauze cu indexare cumulativa (complexa):

caz in care, prețul contractual este raportat la mai multe elemente de referința (raportat la valoarea energiei electrice și la forța de munca, spre exemplu)

clauze cu indexare generala:

prețul contractual se va raporta la valoarea intregului ansamblu de bunuri și servicii ce pot fi procurate cu cantitatea de moneda in care este exprimat prețul intr-o anumita zona geografica determinata

atunci, elementele de referința constituie de fapt un indice sintetic privind evoluția prețului la nivelul unei țari, unui oraș, unei anumite zone geografice (ex. - rata inflației)

Clauza Ofertei Concurente (face parte din clauzele nevalutare:)

= clauzele prin care o parte contractanta (beneficiarul clauzei) dobandește dreptul ca in cazul in care, pe parcursul executarii contractului un terț ii face o oferta de a contracta in condiții mai favorabile decat cele din contractul in curs de derulare, sa obțina adaptarea contractului in spiritul ofertei terțului, sau daca cealalta parte (promitentul) nu accepta, readaptarea contractului, contractul sa se suspende sau sa fie reziliat direct, in temeiul unei hotarari judecatorești/arbitrale

este posibil ca ambele parți sa se angajeze una fața de cealalta (sunt beneficiari aman2)

scopul clauzei: de obicei, pentru a-și pastra relațiile cu partea contractanta

elementul esențial al clauzei este reprezentat de oferta adusa beneficiarului de catre un terț concurent

condiția definitorie: caracterul mai favorabil al ofertei terțului

aprecierea caracterului mai favorabil presupune realizarea unei comparații intre oferta terțului și elementele corespunzatoare din contractul aflat in curs de derulare

astfel, putem intalni 2 situații:

unicul element diferit sa fie prețul =˃ comparația va fi evident foarte ușor de realizat

condițiile mai favorabile ce privesc și alte elemente ale contractului decat prețul, precum: cantitatea marfii, termenul de livrare, modalitațile in care se efectueaza plata prețului (in aceste situații, comparația va trebui sa vizeze intreaga economie a contractului)

dpdv al obiectului clauzei, clauza ofertei concurente este o clauza de adaptare a contractului, spre deosebire de clauza aur, clauzele valutare sau clauzele de indexare a prețului, ce sunt clauze de menținere a valorii contractului

efectele clauzei: se vor produce automat, sau prin acordul promitentului, așa cum parțile au stabilit prin contract

daca se produc automat, vechea obligație devine caduca, iar beneficiarul clauzei poate sa procedeze la adaptarea contractului conform ofertei mai favorabile primite de la terț

un asemenea mod de operare este riscant pentru promitent, aprecierea condițiilor și a seriozitații ofertei scapand controlului promitentului

daca clauza opereaza prin acordul promitentului, va fi prevazuta in contract posibilitatea lui de a refuza/accepta adaptarea contractului =˃ vom avea mai ˃ variante:

promitentul accepta ca atare condițiile din oferta concurenta, situație in care contractul se va modifica in mod corespunzator

promitentul accepta sa renegocieze contractul, fapt ce va duce la readaptarea acestuia, dar nu neaparat in termenii ofertei, dar pornind de la condițiile mai favorabile ale ofertei, se va ajunge la condiții mai avantajoase pentru beneficiar

promitentul poate accepta sa suspende contractul astfel incat beneficiarul va putea incheia un contract cu terțul in condițiile oferite de el pe perioada de suspendare a contractului principal

promitentul fie refuza adaptarea contractului, fie nu-și manifesta punctul de vedere intr-un termen rezonabil

pentru aceste situații singura soluție = rezilierea contractului

daca parțile nu se ințeleg sa se intalneasca in vederea adaptarii contractului, ele pot sa recurga la o procedura de judecata sau de arbitraj (in acest ultim caz, parțile trebuind sa includa o clauza compromisorie)