Creditul documentar

Creditul documentar

Reprezinta aranjamentul prin care o banca se obliga fata de un tert beneficiar, la cererea si in conformitate cu instructiunile unui client. La aceasta participa: importatorul (debitorul-client al bancii care este ordonatorul); exportatorul (creditorul sau tertul beneficiar); banca emitenta (ordonatoare); banca corespondenta (intermediara).

Creditul documentar se aproba pe baza unor documente care dovedesc ex­pedierea marfii, motiv pentru care el se realizeaza in doua faze: verificarea de banca a documentelor de expeditie si plata, acceptarea sau negocierea documentelor prezentate ori a cambiilor trase de beneficiar.

Deschiderea creditului documentar implica doua operatii: un acord intre im­portator si expeditor (prin contractul de import-export partile stabilesc modalitatea de plata - creditul documentar - importatorul obligandu-se sa deschida un credit documentar in favoarea exportatorului), in caz de neindeplinire a acestei obligatii esentiale, exportatorul are dreptul sa rezilieze contractul cu daune-interese; o con­ventie intre importator si banca (intre importator si banca se incheie un contract "intuitu personae', prin care banca se obliga sa puna la dispozitia clientului un cre­dit, acesta, adica importatorul, platind dobanda si comisionul).

Dupa deschiderea creditului, banca ordonatoare avizeaza banca exportatoru­lui, prin notificare precizandu-se care sunt obligatiile bancii si drepturile exporta­torului.

Creditele documentare au la baza contactele de import-export incheiate intre parti, dar ele insele reprezinta rezultatul unor tranzactii comerciale separate care se concretizeaza in alte conventii, distincte de primele. S-a incercat a se determina na­tura juridica a rapoartelor dintre persoanele (fizice sau juridice) participante la rea­lizarea aranjamentului de plata prin mijlocirea creditului documentar apelandu-se la institutiile mandatului, cautiunii, stipulatiei pentru altul, delegatiei imperfecte sau cambiei, in realitate insa, creditul documentar nu poate fi explicat in mod satisfaca­tor prin intermediul altor institutii juridice, dreptul beneficiarului fiind direct si inde­pendent de celelalte relatii dintre parti, iar banca neputand opune exportatorului exceptiile ce ar rezulta din raportul fundamental sau de deschidere a creditului. Deci, creditul documentar este o institutie juridica distincta, proprie dreptului co­mertului international.