Dreptul Comertului International - introducere

Dreptul Comertului International - introducere

DCI = ramura de drept care are ca obiect de reglementare comertul international, adica ansamblul raporturilor juridice de drept privat care apar in cadrul comertului international.

este o ramura de drept privat

DCI ≠ CI (comert international)

CI are 2 acceptiuni:

stricto-sensu = sensul clasic (etimologic):

CI = totalitatea operatiunilor de import, respectiv de export de marfuri, servicii, lucrari care se desfasoara intre persoane fizice si juridice care-si au domiciliul, respectiv sediul in state diferite sau care privesc o marfa ce se afla in tranzit international.

dupa cum se poate observa, comertul international nu priveste doar operatiunile de import/export de marfuri, ci si pe cele de lucrari si servicii

DCI = o ramura a dreptului privat, in componenta obiectului sau intrand o anumita categorie de raporturi juridice de drept privat

vom studia raporturile juridice ce apar intre persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat

in raporturile in care intervine totusi statul, acesta actioneaza aflandu-se pe picior de egalitate cu cealalta parte a raportului juridic

DCI ≠ Drept International Public

ce particularizeaza DCI sunt 2 elemente:

comercialitatea

internationalitatea

comercialitatea nu este specifica DCI, fiind intalnita si in Dreptul Comercial intern

ceea ce particularizeaza cu adevarat disciplina este elementul de extraneitate (elementul international) ce apare in orice raport juridic ce intra sub incidenta de reglementare a acestei ramuri de drept

notiunea de internationalitate nu este de internationalitate din Dreptul International Public, nu este de internationalitate din DCI, cum nu este acelasi lucru cu notiunea de extraneitate cu care ne intalnim la Drept International Privat

in Drept International Privat, orice element de extraneitate face ca acel raport de drept privat sa devina un raport de drept international privat

in DCI spunem ca elementul de extraneitate este calificat

orice raport civil, din dreptul familiei etc. cu element de extraneitate se transforma intr-un raport de drept international privat, insa nu orice element de extraneitate din raportul comercial face ca acel raport sa devina de DCI

criteriul international din DCI se refera in principiu la 2 aspecte ale raportului civil:

subiectele raportului juridic (conditia este ca acestea sa-si aiba sediile/ domiciliul in state diferite) - acest criteriu este de natura subiectiva (tine de persoanele, subiectele raportului juridic) si este prevazut in toate conventiile internationale care intereseaza aceasta disciplina (spre exemplu, Conventia Natiunilor Unite privind contractul de vanzare internationala de marfuri de la Viena)

marfa, lucrarea sau serviciul, in drumul lor, trebuie sa parcurga cel putin o frontiera sau sa fie in tranzit international

aceste criterii pot fi alternative, oricare dintre ele fiind suficient pentru a conferi caracter de internationalitate raportului juridic respectiv

lato-sensu:

cooperarea economica internationala = un ansamblu de relatii de conlucrare (colaborare) intre subiectele de drept apartinand unor state diferite care pun in comun o valoare economica in vederea desfasurarii unei activitati lucrative, ce are drept scop producerea de profit, profit care se va imparti, la fel ca si activitatea, intre participantii la cooperare

aceasta forma de colaborare se concretizeaza de regula la nivelul relatiilor dintre persoanele fizice sau juridice din state diferite prin contractul de cooperare economica internationala atunci cand imbraca o forma exclusiv contractuala sau prin contractul de constituire a unei societati comerciale atunci cand forma juridica este contractuala, dar si institutionala