Echilibrul financiar-monetar. balanta de plati externe

ECHILIBRUL FINANCIAR-MONETAR. BALANTA DE PLATI EXTERNE

1. Continutul si trasaturile echilibrului financiar-monetar

Avand in vedere faptul ca o cerinta fundamentala a asigurarii si mentinerii functionarii oricarei economii nationale o reprezinta existenta unui echilibru general intre fluxurile de incasari si plati, apare pe deplin justificata necesitatea gasirii mijloacelor si modalitatilor celor mai adecvate pentru a caracteriza din punct de vedere calitativ activitatea financiar-monetara internationala a fiecarui stat. Echilibrul economic general al economiei nationale este influentat prin primirea de fonduri financiare si de credit din exterior, in sensul majorarii resurselor interne, si acordarea de fonduri financiare si de credit, restituiri de credite, plati de dobanzi si dividende etc., in sensul diminuarii resurselor interne. In afara acestor influente vizibile, activitatea financiarmonetara influenteaza echilibrul economic general al tarii si prin aparitia unor efecte indirecte, care pot avea atat consecinte negative (atunci cand apar sub forma dobanzilor mari,a dividendelor si a comisioanelor ridicate la contractarea internationala de fonduri financiare),cat si pozitive (de exemplu puterea mare de cumparare a sumelor in valuta provenite din exterior care au o acoperire in bunuri si servicii de o mare fiabilitate).Astfel, pentru a nu se ajunge la pierderi de venit national, se pune problema existentei unui echilibru intre operatiunile care contribuie la majorarea venitului national si cele care determina o micsorare a acestuia. Prin urmare, echilibrul economic general al tarii reprezinta un obiectiv urmarit cu prioritate de orice guvern, avand in componenta sa trei laturi esentiale:echilibrul monetar, echilibrul financiar si echilibrul valutar.

Echilibrul valutar consta in existenta unui raport optim intre masa banilor aflati in circulatie si necesarul de bani cerut de efectuarea normala a tuturor operatiilor in cadrul echilibrului economic general. Cu alte cuvinte, echilibrul valutar reflecta acea stare a economiei in care cererea si oferta de moneda sunt egale.

Echilibrul financiar-valutar al fiecarei tari consta in corelatia dinamica dintre intrarile si iesirile de fonduri financiare si de credit si intre incasarile si platile in valuta in relatiile economice, financiare si monetare ale oricarei economii, cu piata internationala.In mod concret, echilibrul financiar consta in egalitatea dintre resursele financiare

necesare realizarii obiectivelor stabilite si posibilitatile reale sau efective de procurare a fondurilor.

Echilibrul valutar consta in realizarea unui echilibru intre incasarile si platile in valuta ale unei tari, determinate, de regula, de operatiunile de import-export, turism, prestari de servicii internationale, operatiuni necomerciale si financiare intre tari, credite acordate si primite etc., pe o perioada determinata de timp.

Echilibrul valutar isi are originea in echilibrul economic intern, fiind influentat de o serie de factori, cum sunt volumul si calitatea productiei, evolutia preturilor interne si externe,fluctuatia valutelor cu care se opereaza, volumul creditelor primite si al celor acordate etc.In general, echilibrul valutar poate fi realizat partial, adica doar la o anumita categorie de operatiuni ori implicand un grup format din doua sau mai multe tari, sau poate fi total,atunci cand se refera la egalitatea generala a incasarilor si p0latilor in valuta.

2. Lichiditatea si solvabilitatea internationala

In legatura directa cu echilibrul financiar - monetar se afla si categoriile de lichiditate si solvabilitate internationala. In unele perioade s-a pus semnul egalitatii intre aceste doua categorii desi, din punct de vedere al structurii si rolului lor, acestea difera atat pe plan extern,cat si pe plan intern.

Lichiditatea cunoaste in literatura de specialitate mai multe acceptiuni.

Astfel, intr-o prima acceptiune, lichiditatea reprezinta indicatorul statistic care exprima pozitia economica a tarilor pe plan international prin disponibilitatile si rezervele de aur si devize care sa asigure satisfacerea obligatiilor de plata in strainatate si deci, gradul de lichiditate al unei tari este apreciat in functie de raportul dintre rezervele de aur si valuta, pe

de o parte, si valoarea importurilor pe de alta parte9.

O alta definitie data lichiditatii internationale este aceea de capacitate a unui stat de a transforma rapid si fara greutati activele sale in mijloace de plata in vederea stingerii unor obligatii monetare in context international10.

Intr-o alta acceptiune lichiditatea internationala este definita ca fiind totalitatea mijloacelor de plata de care dispune o tara, in strainatate, care pot fi usor si imediat transformabile in bani, indiferent daca aceste mijloace sunt detinute de banca centrala sau de alte banci ori de particulari din aceea tara.In aceasta acceptiune, structura lichiditatii

internationale este urmatoarea:

a) rezerva valutara internationala detinuta de autoritatea valutara centrala, care include: depozite de aur, rezervele valutare, (alcatuite din valute si devize convertibile), DST,pozitia creditoare fata de Fondul Monetar International, rezerva care se afla permanent la dispozitia tarii respective, neconditionat si nelimitat.Fiecare componenta a rezervei valutare internationale se formeaza prin operatiuni specifice.Astfel, aurul valutar provine din achizitionarile Bancii Nationale din productia interna a tarii sau de pe piata internationala a aurului, precum si din alte surse.

Rezerva valutara constituie partea cea mai importanta a rezervei valutare internationale, valutele si devizele convertibile rezultand in urma operatiunilor din balanta de plati (exporturi mai mari decat importurile, primiri de fonduri financiare si de credit, transferuri) si din operatiunile de cumparare de pe piata valutara.

In conceptia Fondului Monetar International, lichiditatea internationala este formata din orice stoc de valute convertibile sau neconvertibile folosite in relatiile de plati. Fondul Monetar International considera ca lichiditatea internationala este reprezentata de o suma ce se compune din stocul de aur valutar, stocul de devize, DST si creantele asupra Fondului Monetar International.Indiferent insa de diversele acceptiuni date, prin notiunea de lichiditate trebuie

inteleasa, in final, aptitudinea de a plati cu promptitudine; in practica, un activ este considerat lichid atunci cand poate fi schimbat imediat intr-un alt activ, motiv pentru care valuta este un element cu o lichiditate foarte mare.

Solvabilitatea sau capacitatea de plata a unui stat apare in situatia in care, alaturi de lichiditate, statul respectiv poate folosi si alte resurse pentru a face fata platilor exigibile intr-o anumita perioada de timp. In principiu, pentru a stabili capacitatea de plata a unui stat este necesar sa fie luate in considerare: activele din rezerva valutara internationala - aur, valute,DST, active detinute de banci si alte persoane juridice, depozite la vedere sau la termen, valori

mobiliare in valuta, facilitati de creditare publice sau private, starea interna a economiei precum si starea balantei de plati externe.

3. Balanta de plati externe - instrument de cuantificare a echilibrului valutar

Notiunea de balanta a fost lansata initial de mercantilisti in secolul al XVII-lea si reprezenta acel concept teoretic care asigura relatia intre analiza economica la scara nationala si schimburile cu strainatatea. In anul 1937, in Anglia, a fost introdusa insa notiunea de "marea balanta", care cuprindea, pe langa importuri si exporturi, si "incasari provenite din navluri, cheltuieli militare, venituri din pescuit si chiar fonduri provenite de la cetatenii catolici stabiliti la Roma; aceasta nu trebuie insa confundata cu masa platilor reciproce,respectiv simpla balanta de comert . "

Tot in anul 1937, Albert Aftaion propunea o balanta de conturi, definita ca un tablou al creantelor si al datoriilor rezultate din schimbul de marfuri si de servicii din cursul anului luat ca baza de referinta, dar si cele din trecut, care trebuiau inscrise in tabelul anului respectiv. Aceasta balanta era destul de complicata din punct de vedere metodologic si al structurii sale in ansamblu si, prin urmare, utilizarea sa ca instrument de analiza era destul de

greoaie. Tocmai din aceste motive, in cea de a doua jumatate a secolului al XX-lea s-a reusit crearea unui model de balanta care putea sa evidentieze fluxurile economice, financiare si monetare intre teritoriul national de referinta si restul lumii.Drept urmare, in prezent, balanta de plati a devenit un instrument care furnizeaza o multitudine de informatii indispensabile pentru analizarea situatiei economice din toate tarile lumii. In balanta de plati isi gaseste finalitatea in expresie valorica toate activitatile economice si tehnico-stiintifice, ca si alte relatii pe care un stat le poate avea cu alte state.Structura balantei de plati externe difera de la o tara la alte, insa, in principiu, in aceasta se regasesc posturile care exprima raporturile cu exteriorul urmarite de Fondul Monetar International care, periodic, solicita fiecarui stat fie un exemplar al balantei, fie anumiti indicatori financiari de analiza. Intrucat la Fondul Monetar International sunt afiliate

peste 150 de tari membre, in vederea coordonarii activitatii valutare si financiar-monetare s-a incercat elaborarea unei scheme unice de balanta. In acest sens, Fondul Monetar International a editat un manual13 pe baza caruia s-a stabilit o schema de principiu a balantei de plati externe, manual care a fost difuzat tuturor statelor si care se refera la activitatea comerciala,schimbarile de capitaluri si miscarile aurului valutar.

Potrivit manualului Fondului Monetar International, balanta de plati externe reprezinta documentul statistic, intocmit sub forma contabila, care inregistreaza sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare si valutare intervenite intre rezidentii unei economii si restul lumii, in cursul unei perioade de timp, de regula un an.In esenta, principalele modalitati de atragere a fondurilor catre sistemul valutarfinanciar se concretizeaza in: plasarea directa de capital, plasarea de titluri de plata in alta economie, cotizatii platite la institutii internationale, plata primelor de asigurare, plata

dividendelor, plati de dobanzi, retrageri de capital etc. Adaugand la acestea si fondurile provenite din activitatea de creditare internationala prin intermediul careia se pun in miscare fonduri si mijloace de plata pentru stimularea comertului international, dar si transferurile particulare prin intermediul carora au loc miscari de valute, fie pentru mijlocirea efectiva a schimburilor economice, fie in scop speculativ, vom obtine principalele elemente care se

reflecta in balanta de plati externe a fiecarui stat.

3.1. Terminologia utilizata in cadrul balantei de plati externe

Balanta de plati externe opereaza cu o serie de notiuni specifice, elaborarea sa bazandu-se pe un set de reguli care definesc agentii, natura tranzactiilor, modalitatea de inregistrare a acestora etc.

Tranzactia este un concept generalizator utilizat indeosebi pentru a desemna fluxul economic care reflecta crearea, transformarea, schimbul, transferul sau stingerea unei valori economice si care presupune schimbarea de proprietate asupra bunurilor si/sau drepturilor financiare, prestarea de servicii sau migrarea fortei de munca si a capitalurilor.

Prin urmare, balanta de plati externe nu utilizeaza notiunea de plati, in acceptiunea generala a acesteia, ci pe aceea de tranzactie, o parte a acestora putand implica si plati, iar alta parte nu.

Balanta de plati externe cuprinde tranzactiile care se deruleaza intre rezidenti si nerezidenti, distinctia dintre cele doua categorii neavand la baza nationalitatea sau alte criterii legale, ci acceptiunea economica data acestora. Prin urmare, rezidentii unei economii sunt:

persoane fizice care isi creeaza o gospodarie in tara;

persoane juridice (intreprinderi, corporatii si cvasicorporatii - sucursale ale investitorilor straini directi) autorizate sa desfasoare activitati in tara;

institutii non-profit;

guvernul si administratia publica locala. In randul nerezidentilor se numara:

persoanele fizice si juridice straine, care isi desfasoara activitatea in afara teritoriului romanesc;

persoanele fizice si juridice romane care si-au mutat centrul de activitate in strainatate;

filialele si sucursalele intreprinderilor romanesti stabilite in strainatate;

turistii, oamenii de afaceri, functionarii diplomatici straini aflati in Romania.

Aceste concepte sunt necesare deoarece operatiunile valutare luate in considerare la intocmirea balantei de plati externe sunt numai acelea care au loc intre un rezident si nerezident.

Teritoriul economic al unei tari in care au loc tranzactiile este teritoriul geografic administrat de guvernul acelei tari, care poate sa nu coincida exact cu teritoriul din interiorul granitelor statului (pot exista portiuni de teritoriu economic in afara granitelor, dupa cum pot exista enclave economice straine in interiorul lor), teritoriu in care persoanele, bunurile si

capitalul circula liber. In mod concret teritoriul economic al unui stat cuprinde spatiul aerian,apele teritoriale, teritorii din apele internationale asupra carora tara are drepturi exclusive,enclavele teritoriale din restul lumii aflate in interiorul statului.

Evaluarea tranzactiei se face la pretul pietei, care este definit ca fiind suma de bani pe care un potential cumparator o plateste pentru a achizitiona ceva de la un potential vanzator,ambii parteneri fiind parti independente care efectueaza tranzactia respectiva din interese pur comerciale.

Momentul de inregistrare al tranzactiilor este momentul schimbului de proprietate si nu cel al efectuarii platii. In mod concret, momentul inregistrarii s-a convenit a fi data la care operatiunile valutare sunt inscrise in evidentele contabile ale societatilor bancare.

Sistemul dublei inregistrari, utilizat la elaborarea balantei presupune compensarea unei furnizari de resurse reale sau financiare de catre un rezident unui nerezident prin incasari si, respectiv, compensarea unei achizitii de resurse reale sau financiare printr-o plata. Daca aceasta compensare nu se produce sub forma de resurse reale sau financiare, operatiunea este considerata a fi un transfer.In principiu, balanta de plati externe cuprinde toate tranzactiile de natura financiara

sau comerciala, fiind un bilant anual al acelor schimburi care comporta un activ (credit) si un pasiv (debit), fiecare operatie care da nastere unei intrari de devize fiind inscrisa in activul balantei, iar fiecare operatie care genereaza o iesire de devize fiind inscrisa in pasivul balantei. Totusi, asa cum s-a mentionat si mai sus, unele operatiuni se fac fara contraprestatie, fiind considerate transferuri unilaterale (donatii, ajutoare, burse, premii etc.).

Prin urmare, in intocmirea balantei de plati externe, fiecare tranzactie este evidentiata prin doua intrari de sens contrar care au aceeasi valoare, pe aceasta cale suma tuturor intrarilor fiind egala cu suma tuturor iesirilor, soldul net al balantei fiind intotdeauna zero.

3.2. Structura balantei de plati externe

Asa cum s-a mai mentionat, desi nu se poate vorbi de un model unanim acceptat de catre tarile lumii, balanta de plati externe poate fi structurata pe doua capitole sau conturi: contul curent sau balanta de plati externe curenta; contul de capital sau financiar sau balanta miscarilor de capital.

Pornind de la aceasta schema, fiecare tara realizeaza propria detaliere pe capitole si posturi in functie de specializarea sa internationala, dar si de interesele economice si financiare pe care la promoveaza.In vederea alinierii tarii noastre la recomandarile Fondului Monetar International,Banca Nationala a Romaniei intocmeste balanta de plati externe sub urmatoarea forma:

1. Contul curent (A+B+C):

A. Bunuri si servicii:

a. bunuri f.o.b. (export/import)

b. servicii:

- transport

- turism

- alte servicii

B. Venituri

- din munca

- din investitii directe

- din investitii de portofoliu

- din alte investitii (dobanzi)

C. Transferuri curente

- administratia publica

- alte sectoare

2. Contul de capital si financiar (A+B):

A .Contul de capital

- transferuri de capital

- achizitionare/vanzare de active

B. Contul financiar:

a. investitii directe

b. investitii de portofoliu

c. alte investitii de capital

d. conturi de tranzit

e. conturi de clearing/barter

f. active de rezerva (alte tranzactii).

3. Erori si omisiuni

4. Reflectarea activitatii financiar-valutare a Romaniei prin intermediul

balantei de plati externe

Asa cum s-a mai precizat, analiza situatiei balantei de plati externe reflecta capacitatea unei tari de a obtine valuta necesara acoperirii datoriei externe, dar si vulnerabilitatea tarii respective la socurile regionale si mondiale. Pe de alta parte, prin analiza balantei de plati externe, dar si a datoriei externe pot fi evidentiate si o serie de cauze care conduc la materializarea riscului de tara, cum sunt: reducerea brusca a exporturilor, cresterea excesiva a importurilor, migrarea capitalului peste granitele tarii coroborata cu reducerea sau incetarea intrarilor de capital, cresterea serviciului datoriei externe datorata cresterii dobanzilor sau a structurii neadecvate a scadentei etc.

Contul curent al Romaniei, care este una dintre componentele cele mai importante ale balantei de plati, a cunoscut dupa anul 1989 deteriorari semnificative. "Fractura" s-a produs in anul 1990, cand, de la un excedent de peste 2,5 miliarde dolari (in valute convertibile si neconvertibile), inregistrat in anul anterior, s-a ajuns la un deficit de 3337 milioane U.S.D. De atunci, deficitele in conturile curente ale balantelor de plati externe s-au perpetuat, deosebirile

constand doar in nivelul acestora - cel mai scazut, de 428 milioane U.S.D., inregistrandu-se in anul 1994, iar cel mai ridicat de dupa 1990, in anul 1998: aproape 2970 milioane dolari S.U.A.Au urmat doi ani cu solduri debitoare ale conturilor curente sensibil micsorate,comparativ cu 1998 (un calcul simplu si neprofesionist, dar "publicistic", arata ca deficitele din anii 1999 si 2000, insumate, se situau cu 136 milioane dolari sub nivelul celui din 1998),

ca la sfarsitul anului 2001, contul curent sa se incheie, din nou, cu un deficit accentuat - de 2317 milioane dolari SUA, conform datelor provizorii14 -, totusi in cu totul alte conditii decat in anii anteriori. "Si in anul 2001 - consemneaza Raportul anual al B.N.R. -, deteriorarea contului curent s-a produs pe fondul majorarii deficitului balantei comerciale, a carui pondere in P.I.B. a crescut de la 4,6 la suta la 7,5 la suta, la care s-a adaugat majorarea deficitului balantei veniturilor. Comparativ cu anul precedent, structura deficitului contului curent s-a modificat, in sensul majorarii ponderii deficitului balantei comerciale si al diminuarii ponderii deficitelor serviciilor si veniturilor; desi fluxurile inregistrate de pozitia transferurilor curente s-au majorat, comparativ cu anul 2000, adancirea deficitului comercial

a atenuat influenta pozitiva a acestora asupra contului curent".

Cauza principala a "lantului" de solduri negative ale contului curent, care a marcat intreaga perioada de dupa 1989, sta deci in deficitul cronic al balantei comerciale (bunuri),acesta atingand in 2001 cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani: 2969 milioane dolari!Datorita multitudinii de factori care intervin in desfasurarea comertului exterior

(uneori, chiar in interiorul anului de exercitiu), orice incercare de analiza exhaustiva a balantei comerciale nu poate fi decat hazardata. Pe de alta parte, experienta demonstreaza ca, in temeiul acelorasi considerente, nici concluziile analizelor sumare pe perioade relativ restranse nu pot fi absolutizate, ci trebuie sa fie revizuite cu atentie - atat in privinta "punctelor forte",cat si a vulnerabilitatilor Romaniei in operatiunile de comert exterior.

De exemplu, nu de putine ori, printre avantaje, a fost subliniata ponderea relativ micaa materiilor prime in totalul exporturilor, ceea ce este adevarat. Privind insa problema dintrun unghi mai realist (si critic), trebuie remarcat faptul ca, de foarte multi ani, Romania a incetat sa mai fie un exportator semnificativ de materii prime. Realmente - si dincolo de

frumusetea jocului de cuvinte -, tara noastra a fost dintotdeauna "bogata in resurse sarace";asadar, nu a fost un mare exportator de materii prime - iar cand s-a vrut sa fie asa, acesta s-a comis cu pretul jertfirii celor mai importante bogatii, petrolul si padurile. Cand, in perioada interbelica, exportul Romaniei era compus in proportie de 90-92 la suta din petrol, cereale,lemn, animale vii si seminte, valoarea acestuia abia daca atingea 95-98 milioane dolari, la

cursul din acea vreme. Acum, cand exportul tinde sa se aseze constant la peste 12 miliarde U.S.D. (11385 milioane dolari, in 2001 - cel mai ridicat nivel de dupa anul 1988), chestiunea ponderilor trebuie privita altfel, chiar daca se procedeaza la corectia cuvenita a puterii de cumparare a dolarului american. De fapt, principalul "punct forte" al comertului exterior romanesc consta in tendinta de crestere a ponderii produselor prelucrate, iar in cadrul acestora, a celor care inglobeaza, din ce in ce mai pregnant, tehnologia performanta.

A existat si o inclinare spre prognozarea, cu certitudine, a reducerii ponderii facturii energetice in deficitul balantei comerciale. Baza a constituit-o cifra din anul 1998, cand soldul negativ al balantei energetice a reprezentat 35,3 la suta din deficitul total, ceea ce insemna mai putin de jumatate din cat fusese in anul precedent. Numai ca, in anul urmator, factura energetica avea sa urce iarasi, pana la 50,9 la suta din deficitul balantei comerciale, ponderea

acesteia reducandu-se in anii 2000 si 2001, la 42,7 si respectiv 37,4 procente, iar pe primele trei trimestre din anul 2002, la 30,1 la suta (evident, aceasta din urma cifra urmand a fi modificata in trimestrul IV si pe intregul an, datorita influentei sezonului rece). S-ar putea ca in anii urmatori sa asistam la o sporire, in valoare absoluta, a importurilor de energie - ca urmare a relansarii activitatii in industrie -, dupa cum ar fi posibila (si de dorit) si o reducere a

ponderii facturii energetice in soldul balantei comerciale - deziderat realizabil doar printr-o crestere in termeni reali a eficientei utilizarii energiei.In ceea ce priveste vulnerabilitatile Romaniei, reflectand in principal ritmul lent al

restructurarii economice - ceea ce iarasi, a fost adevarat - multa vreme s-a vanturat marota incapacitatii intreprinderilor - societati comerciale de stat, "generatoare de pierderi si plati restante", de a face exporturi cu produse noi, cerute de piata. De unde si concluzia ca sectorul de stat din industrie ar fi fost si principalul vinovat de cronicizarea deficitelor de balanta comerciala. Adevar valabil numai in parte, caci nu acest aspect caracteriza fundamental sectorul in cauza. Dupa cum se stie, dezindustrializarea fortata - denumita pompos "contractia programata a industriei" - s-a manifestat cu precadere in sectorul de stat, implicit in compartimentele de cercetare stiintifica aferente, acesta fiind lipsit din start de mijloacele financiare necesare continuarii procesului de retehnologizare. Lasand istoria sa-si urmeze cursul, vom constata ca, in activitatea de comert exterior, nici sectorul privat nu ofera,deocamdata, prea multe elemente care sa confirme pana la capat teza expusa mai sus.

5 Eficienta macroeconomica a operatiunilor de comert exterior

La nivel macroeconomic, in aprecierea eficientei activitatii de comert exterior se opereaza cu anumite instrumente si metode specifice, la care se adauga si o serie de indicatori prin intermediul carora se apreciaza efectele pe care activitatea de comert exterior le are asupra economiei nationale. Aceasta deoarece, orice analiza economica trebuie sa cuprinda, pe langa exprimarea teoretica, si o serie de exprimari matematice concrete care au rolul de a cuantifica cu o cat mai mare exactitate efectele oricarei activitati.