Economia de piata

ECONOMIA DE PIATA

a)    Economia naturala si economia de schimb

In societatea umana, de-a lungul timpului, s-au manifestat diferite forme de organizare a activitatii economice, avand la bazǎ mecanisme proprii de alocare si utilizare a resurselor, in vederea satisfacerii trebuintelor (nevoilor). Au fost indentificate urmǎtoarele sisteme economice:

economia naturalǎ;

economie de schimb;

economia de piata (economia de piata concurentiala)

economia centralizatǎ (economia de comandǎ)

economia mixtǎ

Economia naturala reprezinta acea forma de organizare si functionare a activitatii economice in care nevoile de consum sunt satisfacute din rezultatele propriei activitati, fara a se apela la schimb.

Economia de schimb desemneaza acea forma de organizare si desfasurarea activitatii economice in care agentii economici produc in vederea vanzarii, obtinand in schimbul lor altele, necesare trebuintelor. Economia de schimb reprezinta forma universala de organizare si functionare a activitatii economice in lumea contemporana.

b) Trǎsǎturile generale ale economiei de schimb:

specializarea ag. ec. in obtinerea anumitor bunuri;

autonomia ,independenta economica a ag.ec.;

monetarizarea economiei;

legaturile economice dintre agenti se desfasoara sub forma tranzactiilor bilaterale;

bunurile produse imbraca forma de marfa.

1)Specializarea ag. ec. Spre deosebire de producatorul ,, universal'', caracteristic economiei naturale, economia de schimb are baza diviziunea sociala a muncii care genereaza agenti economici specializati: pe profesii, ramuri,subramuri, etc. Fiecare producator obtine anumite bunuri sau servicii, iar pentru satisfacerea tuturor trebuintelor sale este nevoit sa cedeze o parte din acestea pe piata, contra unui echivalent, altui producator ce creeaza alte bunuri si serivicii. Aceasta conditie duce la dezvoltarea si eficentizarea productiei.

2)Autonomia (independenta) producatorilor

Ca trasatura a economiei de schimb automonia presupune ca agentii economici sunt abilitati cu drept de decizie , iar instrainarea bunurilor are la baza criterii economice. Autonomia cea mai larga se realizeaza in conditiile proprietatii particulare cand agentul economic decide in mod direct -sau prin reprezentanti- in virtutea dreptului de proprietate.

c)Economia de piata

Economia de piata reprezinta acel mod de organizare si functionare a activitatii economice, in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in producerea diferitelor bunuri si servicii, precum si a metodelor de organizare si combinare a factorilor de productie.

Economia de piata se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

- este o economie bazata pe profit, profitul fiind mobilul pentru care intreprinzatorul isi asuma riscul concurential

- este o economic concurentiala, concurenta fiind regulatorul principal al activitatii economice

- este o economie de intreprindere, unitatea economica fiind spatiul economic fundamental de decizie si de actiune;

- este o economie bazata pe proprietatea privata si formarea libera a preturilor, dar fará excluderea interventiei indirecte si directe a statului.

In economiea de piata, modul in care se realizeaza raportul dintre nevoile umane si bunurile create si serviciile prestate, conduce la clasificarea bunurilor economice, in:

1) marfare;

2) nonmarfare

Un bun economic este considerat - marfa- daca indeplineste cumulativ trei conditii:

o  incorporeaza munca;

o  satisface o nevoie umana;

o  este destinat schimbului prin vanzare-cumparare.

Bunurile economice, pot fi clasificate dupa diverse criterii si anume:

a) Dupa forma de manifestare:

a.  obiecte, cu existenta autonoma fata de producator si consumator;

b. servicii, care se consuma concomitent cu producerea lor;

c.  informatii, detinute de specialisti in diferite domenii.

b) Dupa destinatia finala

- bunuri de consum personal (precum: hrana, imbracaminte, locuinta etc.)

- bunuri de consum social (serviciile de educatie, sanatate, aparare etc

- prodfactori: bunuri de capital tehnic, resurse naturale, resurse de munca, active financiare etc.;

c) Dupa posibilitatile de multiplicare :

- reproductibile- cele care sunt realizate intr-un numar oricat de mare de exemplare, in rapon de existenta factorilor de productie

nereproductibile (unice), acestea indicand probleme deosebite in privinta corelatiei lor cu preferintele umane;

d) PIATA

Odata cu aparitia primelor forme ale economiei de schimb ce a condus la separarea comunitatilor, in   producatori si consumatori, piata a evidentiat, in special, totalitatea relatiilor de vanzare -cumparare ce au loc intre ag. ec., in cadru unui anumit spatiu economic.

Altfel spus piata reprezinta:

- spatiul economic si teritorial in care-si desfasoara activitatea agentii economici;

- locul de intalnire al agentilor economici in calitatea acestora de vanzatori si cumparatori;

- locul de intalnire al ofertei cu cererea de bunuri si servicii;

- locul de formare al preturilor la care se vand si se cumpara bunurile economice si se presteaza serviciile;

- regulatorul pietei il reprezinta concurenta dintre agentii economici prin care acestia isi realizeaza interesele.

Piata poate fi clasificata functie de anumite criterii, astfel

1)- dupa natura economica a bunurilor ce fac obiectui schimbului:

piata satisfactorilor (bunuri de consum personal si servicii de consum personal)

- piata prodfactorilor (piata muncii, a capitalului, a pamantului, a informatiilor, a serviciilor productive etc.).

dupa forma materiala a bunurilor ce fac obiectul schimbului:

- piata cerealelor, a cafelei, a bumbacului, a cauciucului, a petrolului, a aurului, a constructiilor de masini etc.

- 3)dupa aria de extindere

- piata locala

- nationala

- zonala

- mondiala

-4) dupa modul de realizare a schimburilor:

- piata geografica (hale, targuri, etc)

- ideala (totalitatea operatiunilor si contractelor incheiate prin posta, telefon, fax sau alte mijioace de comunicatie)

e.) BANII

Banii au aparut in procesul formarii economiei de piata, respectiv in periada trecerii de la economia naturala la cea de schimb, imbracand in timp diverse forme:

- banii-bunuri, adica acele bunuri care se gaseau cel mai des pe piata in zona respective, ca: vitele, blanurile, sarea, scoicile etc.

- banii-marfa (marfurile cu diferitele lor utilitati)

- banii-aur (o marfa speciala care joaca rolul de bani si se poate schimba cu orice marfa)

- banii-monede din metale pretioase (banii s-au restrans la metalele pretioase, ca urmare a unor calitati intrinseci ale lor si anume: valoare mare intr-un volum mic; divizibilitate perfecta; fractiunile acestora au valoare proportionala cu greutatea lor; omogenitate calitativa; usurinta min manipulat; nealterabilitatea)

- banii-bilete de banca (inscrisuri) ce atestau existenta aurului in depozitele unei banci. Banii de hartie nu au valoare intrinseca, circula pe increderea oamenilor, au un curs fortat, sunt neconvertibili in metal pretios si sunt emisi de stat, in special, cu scopul finantarii cheltuielilor sale neproductive si acoperirii deficitelor bugetare.

In concluzie, banii reprezinta expresia generica pentru bancnote, bani de hartie si moneda divizionara, ce se gasesc in posesia agentilor economici, sub forma de numerar sau in conturile acestora, ca banii scripturali si sunt folositi pentru mijiocirea directa sau indirecta a schimbului.

f)Rolul banilor in economie rezulta din functiile lor si anume:

1) Masura a cheltuielilor si rezultatelor, trecute, prezente si viitoare a activitatilor economice. Cu ajutorul banilor, bunurile economice neomegene ca gen si calitate, pot fi comensurate, evaluate si comparate.

b) Mijiocitor al schimbului -Schimbul de marfuri cu ajutorul banilor poarta numele de circulatia marfurilor, ce cuprinde doua procese distincte in timp si spatiu: vanzarea (M-B), adica cedarea unei cantitati de bunuri in schimbui unei sume de bani si cumpararea (B-M), adica obtinerea unei cantitati de bunuri in schimbul unei sume de bani.

c). Mijloc de plata- Banii folosesc pentru achitarea unor drepturi sal stingerea unor obligatii precum: salarii, renta, dobanda, taxe fiscale, chirii, imprumuturi, piata bunurilor vandute pe credit etc.

d) Instrument de rezerva si economisire pentru agentii economici cu scopul asigurarii surselor de viitor ale productiei si consumului, deci sunt um simbol al avutiei.

e) Bani universali - In schimburile internationale, stingerea diferitelor datorii se face prin aur, valuta convertibila sau printr-o moneda intemationala (EURO).

Spalarea banilor

Pentru indeplinirea acestor functii, banii trebuie sa existe in societate, as fie emisi si pusi in circulatie intr-o anumita cantitate.

Masa monetara (masa baneasca) reprezinta cantitatea de bani ce exista in circulatie la un moment dat intr-o economie si apartine diferitilor agenti economici.

Aceasta se compune din numerar, adica bancnote si moneda divizionara si bani scripturali, adica inscrisurile agentilor economici aflate in conturi bancare, case de economii, alte institutii fmanciar-bancare.

Masa monetara este direct proportionala cu pretul bunurilor si tarifele serviciilor aflate in circulatie (valoarea marfurilor) si invers proportionala cu viteza de rotatie a banilor.

M = Pv x Q / v

M = masa monetara;

Pv = pret de vanzare pentru marfurile tranzactionate pe piata intr-o anumita perioada de timp

Q= marfa vanduta pe piata

v = viteza de rotatie a banilor

Viteza de rotatie a banilor reprezinta numarul mediu de operatiuni de vanzare-cumparare si de plati efectuate cu o unitate monetara intr-o perioada de timp.

Cantitatea de bunuri economice si servicii ce se poate cumpara cu o unitate monetara la un moment dat reprezinta puterea de cumparare a monedei ('fiecare popor are moneda pe care o merita'.)

Aplicatii - MASA MONETARA

a) M = Pv x Q / v

M = masa monetara;

Pv = pret de vanzare pentru marfurile tranzactionate pe piata intr-o anumita perioada de timp

Q= marfa vanduta pe piata

v = viteza de rotatie a banilor

b)M= N+ S

M = masa monetara;

N= numerar

S (Bs)= moneda scripturala

Tema -FACTORII DE PRODUCTIE

1)Factorii de productie si evolutia lor

Procesul de productie presupune prezenta in interactiune a mai multor factori, care in starea lor potentiala se numesc resurse .

Resurse : -materiale;

-financiare;

- umane (de munca), etc

Factorii de productie (fp) se afla in proprietatea agentilor economici, locul si rolul lor schimbandu-se in permanenta in functie de evolutia in timp si spatiu.

Fiecare factor de productie reprezinta unitatea unor determinari cantitative si calitative, oamenii actionand:

. asupra cantitatii, utilizand un volum tot mai mare de factori de productie - dezvoltare extensiva;

. asupra calitatii acestora, ameliorand eficienta utilizarii lor - dezvoltare intensiva.

IN economia contemporana, preocuparea principala a agentilor economici este reprezentata de economisirea si ameliorarea calitatii factorilor de productie.

Economisirea fp este impusa de cauze obiective:

l a) cresterea si diversificarea nevoilor;

l b) tendinta de crestere a dificultatilor de acces la anumiti factori;

l c) sporirea exigentei pentru calitatea bunurilor;

l d) tendinta de scumpire a unor factori;

l e) necesitatea protectiei mediului natural.

Factorii de productie reprezinta resurse:

l atrase,

l alocate

l consumate, in procesul de producere a bunurilor economice.

Multitudinea de factori de productie poate fi clasificata in trei mari categorii :

l munca,

l natura (pamantul),

l capitalul.

Activitatea economica de producere a unor bunuri sau prestarea anumitor servicii presupune utilizarea unor cantitati determinate de factori de productie: munca, natura si capital.

a) MUNCA

Munca este activitatea constienta, specific umana, indreptata spre un anumit scop prin care omul isi defineste interesul, isi cauta si isi construieste mijloacele adecvate atingerii scopului propus.

l Munca a fost si este:

- factorul activ - prin munca are loc combinarea, utilizarea si perfectionarea celorlalti factori;

- factorul determinant - fara munca nu se poate produce nimic, deci progresul este conditionat de munca.

l Munca este o imbinare de:

- efort fizic - cand acesta predomina, munca se numeste fizica;

- efort intelectual - cand este predominant, munca va fi intelectuala.

l Pornind de la compozitia fizica-intelectuala, munca poate fi privita sub doua aspecte:

- cantitativ - munca este masurata prin timp si numar de locuri de munca;

- calitativ - se masoara prin productivitate (randament) si insusirile tehnico-functionale si estetice ale produselor in care se materializeaza.

Ceea ce face cu putinta munca este forta de munca, intre cele doua neputandu-se pune semnul egalitatii.

l Forta de munca reprezinta totalitatea capacitatilor fizice si intelectuale ale unui om.

l Conditia esentiala ca forta de munca sa intre in actiune, o reprezinta existenta mijloacelor de productie.

l Numai unirea fortei de munca cu mijloacele de productie creeaza posibilitatea desfasurarii muncii

Munca este singura producatoare de avutie.Pretul fortei de munca il reprezinta salariul.

B)NATURA

Natura, este factor de productie originar si ea se prezinta sub mai multe forme:

pamantul - este spatiul in care se desfasoara activitatea economica si cuprinde:

A) in sens restrans: solul, subsolul, aerul, apa, fauna, flora etc.,

B )in sens larg: solul - fondul funciar.

-relieful;

-clima.

Rolul economic al pamantului decurge din:

l - constituie cadrul general, spatiul de desfasurare a tuturor activitatilor umane;

l - este sursa de elemente nutritive;

l - reprezinta principalul factor de productie in agricultura,

l - este singura sursa de producere a alimentelor si a materiilor prime de origine agrosilvica.

l Pamantul ca factor de productie are caracter limitat si este regenerabil

c) CAPITALUL

l Termenul de capital desemneaza in sens:

l - larg - avutia individului sau a societatii;

l - restrans - totalitatea bunurilor cu care se produc alte bunuri destinate vanzarii-cumpararii si nu satisfacerea nevoilor proprii.

Capitalul, poate fi definit, ca fiind ansamblul bunurilor produse prin munca si folosite pentru obtinerea altor bunuri si servicii destinate vanzarii.

Dupa natura sa, capitalul se imparte in doua categorii:

- capitalul real (tehnic) - este capitalul concretizat in mijloace de productie (cladiri, fabrici, utilaje, instalatii, materii prime etc;

- capital nominal - reprezinta un titlu de proprietate asupra unor valori reale ce confera dreptul de a insusi venitul adus de acestea.

Capitalul tehnic trebuie analizat pe cele doua componente ale sale:

- capitalul fix;

- capitalul circulant.

Componentele capitalului se comporta diferit in activitatea economica, indeplinind functii diverse si clasificandu-se dupa mai multe criterii, cel mai important fiind modul in care:

l - participa la activitate;

l - se consuma;

l - se inlocuiesc.

1. Capitalul fix este partea capitalului formata din bunuri ca: utilaje, cladiri, instalatii, materii prime etc., care:

l - participa la mai multe cicluri de productie;

l - se consuma treptat (se uzeaza);

l - se inlocuieste dupa mai multi ani.

Uzura fizica - reprezinta pierderea treptata a proprietatilor tehnice a mijloacelor de munca ca urmare a folosirii lor productive si a actiunii agentilor naturali fizici, chimici, biologici.

Recuperarea sub forma baneasca a valorii capitalului fix consumat se numeste amortizare (A), a carei marime se determina ca raport intre valoarea capitalului fix (Kf, KF) si durata de functionare (T,t) exprimata in ani.

A = Kf (KF) / T (t),

detaliata formula va deveni:

l A = (V - r + d) / t (T),

unde:

l A = suma anuala a amortizarii;

l V = valoarea initiala a capitalului fix;

l r = valoarea reziduala a capitalului fix, adica valoarea recuperata dupa scoaterea sa din functiune;

l d = cheltuieli facute pentru scoaterea din uz a capitalului fix;

l t = timpul de functionare a capitalului (in ani).

Raportul procentual dintre amortizare si capitalul fix reprezinta rata amortizarii, care se calculeaza astfel:

l   Ra = (A / Kf (Vi) x 100

Uzura morala consta in deprecierea valorica sau tehnica a capitalului fix inainte de a se produce uzura fizica completa. Apare datorita progresului tehnic si conditiilor pietei care asigura bunuri similare noi, cu:

l - preturi mai scazute;

l - performante tehnice superioare;

l - preturi mai mici si performante superioare.

2. Capitalul circulant este partea capitalului formata din bunuri (materii prime, materiale, combustibil, energie etc.) care:

l - participa la un singur ciclu de productie;

l - se consuma dintr-o data;

l - se inlocuieste dupa fiecare ciclu de productie.

APLICATII -

Tema -PRODUCTIVITATEA FACTORILOR DE PRODUCTIE-

Conceptul si tipurile de productivitate

W sau randamentul factorilor de productie este data de eficienta combinarii acestora pentru obtinerea maximului de efecte utile cu minimum de resurse (costuri cat mai mici). W fizica masoara randamentele in natura ale utilizarii factorilor de productie, W masurata valoric, permite masurarea eficientei in termeni financiari-monetari.

Productivitatea 'W' stabileste legatura cantitativa intre productia obtinuta 'Q' intr-o perioada de timp si factorii de productie folositi 'Fp' pentru obtinerea acesteia, deci

W =Q/Fp

Modificarea in timp a nivelurilor productivitatii arata progresul calitativ al factorilor de productie, precum si mai buna combinare si utilizare a lor. Acest fapt reprezinta dinamica productivitatii si se masoara prin indicele acesteia.

Indicele productivitatii 'Iw' este raportul procentual intre nivelul productivitatii din anul curent 'W,' si cel din anul de baza:

Iw= W₁/W₀ x 100

Productivitatea se prezinta sub diferite forme (tipuri) si se poate exprima prin diversi factori, in raport de diferite criterii. Astfel:

- in functie de nivelul activitatii, distingem: productivitatea locului de munca, al sectiei, al intreprinderii, al ramurii, al economiei nationale;

- in functie de forma de exprimare, distingem: productivitatea fizica, exprimata in unitati materiale (m, l, kg, buc, etc.), in unitati natural conventionale, (UVM- unitate vita mare, etc.) si productivitatea valorica, exprimata in unitati banesti (leu, $, euro, etc.)

- in functie de factorii de productie participanti distingem:

a)productivitatea partiala a unui factor (productivitatea muncii, a capitalului, a pamantului). Productivitatea partiala reprezinta rodnicia, eficienta cu care este utilizat un factor de productie, la un moment dat.

Ea se calculeaza ca un raport intre productia obtinuta 'Q' exprimata in unitati fizice, natural conventionale sau valorice si cantitatea factorului de productie luat in considerate, Fp (munca, pamantul sau capitalul) exprimat in unitati fizice si natural conventionale (ore de munca, numar de masini, suprafata de teren).

b) productivitatea globala a tuturor factorilor de productie care au contribuit la obtinerea productiei respective. Productivitatea globala reprezinta rodnicia, eficienta cu care sunt utilizati toti factorii de productie, cei fizici, financiari, proprii si imprumutati

- in functie de modul de calcul al indicatorilor, distingem:

a) productivitatea medie (unitara) reprezinta rodnicia, eficienta cu care este folosita o unitate dintr-un factor de productie, intr-un timp dat. Ea se calculeaza ca un raport intre productia obtinuta si cantitatea dintr-un factor de productie, deci Wm = Q/Fp. Tipul FP determina urmatorii indicatori:

- productivitatea medie a muncii (L-munca exprimata in numar de salariati, de muncitori, de ore-om)

W =Q/L (T)

- productivitatea medie a capitalului (K-capital)

W =Q/K

- productivitatea medie a pamantului(P-pamant)

W =Q/P (Ha)

b)productivitatea marginala reprezinta surplusul de productie obtinut prin cresterea cu o unitate dintr-un factor de productie, ceilalti factori ramanand constanti,

Wmg = ∆Q/∆Fp

-∆Q reprezinta productia suplimentara obtinuta,

-∆Q =Q₁-Q₀

-∆Fp reprezinta cresterea cu o unitate a factorului de productie luat in calcul

∆Fp= Fp1 - Fp0

Wmg reprezinta productivitatea marginala.

Tipul FP determina urmatorii indicatori:

- productivitatea marginala a muncii (L-munca exprimata in numar de salariati, de muncitori, de ore-om)

- productivitatea marginala a capitalului (K-capital)

- productivitatea marginala a muncii (P-pamant)

c) productivitatea bruta apreciaza ansamblul productiei in raport cu factorii de productie care sunt utilizati. In acest caz productia este privita ca o productie finala deci ca suma a valorilor adaugate de diferitele activitati de productie;

d) productivitatea neta care are in vedere eliminarea din productia finala a valorii achizitiilor exterioare si a costului utilizarii capitalului instalat (amortismentele) pentru a incerca sa autonomizeze ceea ce este direct dependent de efortul productiv al firmei analizate.

Variatia productivitatii si factorii ce o influenteaza

Productivitatea exprima rodnicia, eficienta utilizarii factorilor de productie intr-o activitate economica.

Legea cresterii productivitatii presupune fie sporirea volumului de productie prin utilizarea aceluiasi volum de factori de productie, fie obtinerea aceluiasi volum de productie pe baza unui volum mai mic de factori de productie. Aceasta lege de crestere a productivitatii are in general urmatoarele efecte:

- la producatori - reducerea costurilor de productie, economisirea factorilor de productie, cresterea competitivitatii bunurilor oferite, etc.

- la consumatori - cresterea salariilor nominale si a celor reale, economisirea timpului de munca, cresterea timpului liber si folosirea mai eficienta a lui, etc.

Variatia insa a productivitatii, in special a celei a muncii are efecte economice si sociale diverse:

- economisirea factorilor de productie consumati;

- reducerea costului productie;

- cresterea productiei, a competitivitatii bunurilor obtinute;

- cresterea profitului, a salariului nominal si a celui real;

- economisirea timpului de munca si cresterea timpului liber.

Respectarea acestei legi permite alegerea variantei optime privind maximizarea profitului printr-o combinare eficienta a factorilor de productie capabila sa asigure maximizarea efectelor in conditiile minimizarii eforturilor (costurilor).

In acest proces de variatie, W este influentata de:

- factori naturali: conditiile de clima, de fertilitate, adancimea sau bogatia unui zacamant, etc.

- factori tehnici: nivelul atins de stiinta si tehnica la un moment dat, de tehnologie etc.

- factori economici: nivelul de organizare a productiei si a muncii, calificarea salariatilor, cointeresarea materiala;

- factori sociali: conditiile de munca si de viata, responsabilitatea, nivelul de cunostinte, justitie, legile civile, politica;

- factori psihologici: motivatia in munca si satisfactia pe care le ofera aceasta, climatul relatiilor de munca, a vietii de familie, gradul si modul in care sunt satisfacute unele nevoi sociale, etc.;

- factori structurali: influenta W muncii prin modificarile ce au loc in structura productiei, a economiei nationale;

- factori care decurg din gradul de integrare a economiei nationale in economia mondiala: tipuri de specializare tehnica si economica, capacitatea de performanta si competitivitatea productiei pe piata mondiala.

. PROBLEME PRODUCTIVITATE

Tema -COSTUL SI RENTABILITATEA-

A) COSTUL DE PRODUCTIE: STRUCTURA SI TIPOLOGIE

Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate si suportate de catre firma pentru producerea si desfacerea de bunuri materiale si servicii.

a)Delimitari conceptuale:

Costul contabil reflecta, in bani, cheltuielile efectiv suportate de catre firma, care rezulta din evidenta contabila a acesteia;

Costul economic este un concept mai larg decat costul contabil; pe langa acesta el cuprinde si acel consum de resurse care nu presupune plati efective evidentiate sub forma de cheltuieli (ex: consumul de munca al proprietarului firmei);

Costul de oportunitate reprezinta valoarea sansei sacrificate, costul sacrificiului sau costul renuntarii in procesul de alegere a variantei optime de alocare a resurselor. Costul de oportunitate are aplicabilitate in procesul de alocare a resurselor umane, materiale, banesti, in specializarea productiei.

IMPORTANTA COSTULUI

In economia de piata, costul reprezinta un instrument economic extrem de util in fundamentarea si adoptarea deciziilor privind alocarea resurselor, volumul si structura productiei.

Calcului economic, functionarea si dezvoltarea activitatii pe principiul eficientei iau in considerare relatia dintre cost si pretul de vanzare pentru fiecare bun economic, relatie de la parte la intreg.

Costul reprezinta numai o parte a pretului de vanzare (pv), si anume cheltuielile suportate de catre agentii economici, iar excedentul (peste costul de productie) reprezinta profitul sau beneficiul.

Pv = Cu + pr

Pv= pret de vanzare;

Cu= cost(cost unitar);

pr = marja de profit.

B)MARIMEA SI TIPOLOGIA COSTULUI

Marimea costului este determinata de totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea si desfacerea de bunuri economice la un moment dat.

Marimea costului poate fi calculata

pe unitatea de produs;

pe intreaga productie omogena pe care o realizeaza o firma sau alta;

la unul si acelasi producator, insa de la o perioada sau alta, in dependenta de modificarile in dotarea tehnica.

TIPURI DE COST:

Costul global reprezinta ansamblul cheltuielilor necesare obtinerii unui volum de productie dat, dintr-un bun.

El poate fi privit:

structural, pe termen scurt, divizat in cost fix si cost variabil;

pe ansamblu, adica drept cost global total, ca suma a tuturor cheltuielilor suportate de catre intreprindere.

a1) COSTUL FIX (CF)- reflecta acele cheltuieli ale firmei care, pe termen scurt sunt independnte de volumul productiei obtinute(ex: amortizarea capitalului fix, chiria, salariile personalului administrativ, cheltuieli de intretinere, iluminat, dobanzi, etc ). Aceste cheltuieli nu sunt afectate de variatia volumului productiei.

a2) Costul variabil (CV) - exprima acele cheltuieli ale firmei care se modifica in functie de volumul productiei CV = f(Q).

In structura costului variabil se inscriu urmatoarele :cheltuielile cu materiile prime, materiale, combustibil, energie , salarii directe etc.

Costul variabil este o functie crescatoare fata de productie:

1. atunci cand randamentul este crescator, costul variabil se mareste o data cu productia, insa mai putin decat proportional;

2. daca randamentul este descrescator, costul variabil creste o data cu productia, insa mai mult decat proportional .

3.Costul variabil este nul la un nivel de productie nul.

B_Costul total (CT) reprezinta suma costurilor fixe si variabile

CT = CF+CV

c)Costul mediu (CTM) sau costul unitar exprima costurile globale pe unitatea de produs.

CTM = CT / Q;

Q= reprezinta cantitatea de produse

c) Costul marginal (Cmg)- exprima sporul de cost total (∆CT) necesar pentru obtinerea unei unitati suplimentare de productie .

Cmg = ∆CT / ∆ Q

∆ Q = sporul de productie ( productia suplimentara obtinuta)

O problema importanta este reprezentata de minimizarea costului pe unitatea de produs.

Obtinerea de profit depinde de capaciatea producatorului de a fabrica bunuri de calitate superioara la un cost mai redus, pe care sa le vanda la preturi competitive. Din aceasta cauza, in conditiile concurentei producatorii trebuie sa micsoreze costul, ei trebuie sa aiba avantaj de cost, asigurandu-si capacitatea concurentiala.

Comprimarea costului pe unitatea de produs in interiorul tarii reprezinta unul din factorii principali de care depinde competitivitatea produselor si realizarea unor schimburi eficiente pe piata internationala.

RENTABILITATEA FIRMEI

Eficienta este o caracteristica a activitatii umane care arata viabilitatea unei activitati, din punct de vedere al intreprinzatorului ,cat si al beneficiarului.

Eficienta economica reprezinta o relatie intre rezultatele obtinute (efectul util) si cheltuielile efectuete (efortul depus).Ea poate fi interpretata ca randamentul utilizarii si combinarii factorilor de productie, cat si sub forma necesarului acestora .

Ee = Vr / Cfp

Ee- eficienta economica ;

Vr - veniturile obtinute;

Cfp- cheltuilile ocazionate cu factorii de productie.

Eficienta poate fi clasificata dupa diferite criterii si anume:

in functie de rezultatele obtinute : eficienta economica , : eficienta sociala, eficienta ecologica;

in functie de diviziunea muncii: eficienta activitatii industriale, agricole, din constructii, din stiinta, etc.;

in functie de sferele reproductiei sociale: eficienta productiei, a repartitiei, a schimbului si a consumului;

in functie de verigile economiei nationale: eficienta locului de munca, a intreprinderii, a corporatiei, etc.;

in functie de nivelurile de decizie: eficienta microeconomica, macroeconomica si mondoeconomica.

O forma importanta a eficientei economice o reprezinta rentabilitatea activitatii economice.

O firma este considerata rentabila atunci cand obtine profit (P).

P = CA - CT;

CA = cifra de afaceri

CT = costul total

Rentabilitatea poate fi masurata:

in mod absolut prin masa profitului;

in mod relativ prin rata rentabilitatii sau rata profitului .

Rentabilitatea calculata in mod absolut, ca masa a profitului, este direct proportionala cu pretul de vanzare a bunului economic creat si invers proportionala cu costul de productie.

Calculata in mod relativ, ca rata a profitului, mai depinde si de volumul capitalului fix, in mod invers proportional, precum si de viteza de rotatie a capitalului, in mod proportional.

PRAGUL DE RENTABILITATE

In cautarea nivelului de productie care maximizeaza profitut, , este utila cunoasterea unui caz particular, si anume- pragul de rentabilitate.

Pragul de rentabilitate indica volumul de productie sau cifra de afaceri de la care pornind producatorul poate sa obtina profit.

In acest ,, punct '' incasarile totale ale firmei , obtinute prin vanzarea bunurilor respective sunt egale cu costul total(CT), iar profitul este nul.

Pragul de rentabilitate poate sa fie exprimat prin relatia :

VT (CA) = CT;

VT= venituri totale; CT = cost total.

Pragul de rentabilitate nu se poate mentine pe termen lung fara ca intreprinderea respectiva sa nu fie nevoita sa iasa din afaceri.

Pragul de rentabilitate este un concept pe termen scurt.