Etica responsabilitatii in afaceri

ETICA RESPONSABILITATII IN AFACERI

Geneza si consacrarea economiei de piata constituie un proces complex ce presupune mecanisme si institutii purtatoare de valori, norme si principii adecvate competitiei.
Afirmarea pietii ca mecanism al valorizarii sociale este in esenta conditionata de fenomene specific economice cu un mare grad de obiectivitate. Functionarea optima a regulilor pietii este, la randul sau, determinata de calitatea mediului sociologic, de cultura si valorile morale propuse si exprimate. Cultura si ethosul unei comunitati sunt vector si surse din care se aprovizioneaza comportamentul. Ele definesc, in zona de maxima obiectivitate a economicului, limitele si permisibilitatile, acceptabilul si inacceptabilul, dezirabilul si indezirabilul. De aceea calitatea si functionalitatea normelor si valorilor care regleaza mediile comunitare sunt suporturile producerii si reproducerii unui anumit model de conduita si comportament in afaceri. Fireste, intr-o societate sunt create structuri si institutii, norme si reguli, in special de natura juridica, solicitate sa promoveze acele valori existentiale care sunt compatibile cu asteptarile oamenilor. Economia de piata este insa o concurenta deschisa. Finalitatea competitiei este profitul. Regulile de conduita sunt, la limita, conditionate de calcul.
Intr-o celebra lucrare intitulata 'ETICA PROTESTANTA SI SPIRITUL CAPITALISMULUI', sociologul german MAX WEBER, in secolul al XIX-lea, avertiza asupra riscurilor ca lumea capitalului sa divorteze iremediabil de valorile morale. Sesizand faptul ca este diferita compatibilizarea afacerii cu lumea valorilor morale, ca urmare a finalitatii diferite dar si a mecanismelor de exprimare, adesea opuse, Weber punea cele doua categorii de activitati umane sub semnul ' a doua precepte fundamentale diferite din punct de vedere etic si indiscutabil contrare'. Pe acestea el le numeste 'etica convingerilor' (morala) si 'etica responsabilitatii' (business-ul). Etica convingerii indica o atitudine autentic morala, in sensul unei morale pure, abstracte, pe baza caruia cel ce actioneaza se supune strict convingerilor sale, fara a se gandi la consecintele actiunii. Etica responsabilitatii este specifica omului de afaceri dator sa prevada nu doar consecintele imediate intentionate, ci si pe cele neintentionate.
Desi uneori conceptia lui Weber a fost interpretata ca afirmare a disjunctiei dintre afaceri si morala, in fond pledoaria sa era pentru osmoza business-morala, 'caci - spunea autorul - etica responsabilitatii si cea a convingerii (morala ca atare) nu se exclud reciproc, ci se completeaza', doar impreuna alcatuind omul adevarat, acel om care poate avea vocatia omului de afaceri, a intreprinzatorului sau antreprenorului autentic.
'Paradoxul etic' poate fi pus sub semnul unei grave interogatii pentru omul de afaceri: sa-si asume responsabilitatea si riscurile inerente actiunii sale economice sau sa ramana la judecata morala, abstracta, lipsita de angajare responsabila?
Aceasta dilema - responsabilitate/moralitate in sine angajeaza mutarea accentului discursului asupra codului de conduita a omului de afaceri de la 'moralism' la etica responsabilitatii.
Pentru ca in afaceri o serie de valori morale comune (mila, altruismul, dragostea fata de aproape, filantropia etc.) pot duce la prabusire, la faliment, cu toate consecintele a-morale ce deriva dintr-o catastrofa organizationala.
Filosofia afacerii trebuie sa compatibilizeze morala cu finalitatea specifica. Sintagma lui Niccolo Machiavelli 'scopul scuza mijloacele' este specifica afacerilor, in masura in care nu depaseste limitele unui model normativ propus de societate. In realitate, orice business este supus unor norme/reguli ce definesc 'jocul'. Respectarea 'regulilor jocului', atunci cand acestea sunt rationale si stimulative este suficienta pentru a defini responsabilitatea in coordonatele 'eticii afacerii'.
Depasirea limitelor fixate de normele economice si juridice conflictualizeaza comportamentul si pune in discutie responsabilitatea omului de afaceri. Desigur, constrangeri sociologice cum ar fi: excesul de fiscalitate, controlul excesiv al statului, slaba putere de cumparare, voluntarismul, coruptia, etc. pot conduce la denegarea responsabilitatii.
Stabilirea unui 'decalog managerial' inspirat de o filosofie a firmei ce reface unitatea dintre morala si business pare a fi un demers oportun.
Dealtfel, un asemenea 'decalog managerial' au elaborat japonezii. Filosofia companiei MATSUSHITA ELECTRIC codifica responsabilitatea firmei sub forma urmatoarelor cerinte:
1). sa contribuie la bunastarea societatii;
2). sa realizeze armonia si cooperarea in cadrul firmei;
3). sa-si imbunatateasca continuu activitatea;
4). sa manifeste curtoazie si umilinta;
5). sa realizeze un serviciu national;
6). sa manifeste onestitate in actiuni si comportament;
7). sa lupte pentru rezultate din ce in ce mai bune;
8). sa realizeze corectii si asimilari de noi elemente (inovare);
9). sa exprime gratitudinea ori de cate ori este cazul;
10). sa manifeste respect si loialitate pentru firma.
In filosofia managementului domina doua conceptii
a). conceptul acceptabilitatii (la americani);
b). conceptul dezirabilitatii (la japonezi).
Aceste doua modele definesc problematica responsabilitatii in virtutea unor principii si norme specifice inspirate de culturi relativ distincte in matricialitatea lor.
Astfel, sistemul american este unul plurietnic, con-vietuirea persoanelor de etnii diferite a impus dezvoltarea unui anumit respect si toleranta fata de valorile celorlalti. Pentru a preintampina insa haosul si situatii conflictuale datorate diferentelor in sistemele de valori, in decursul timpului s-au stabilit delimitari clare intre ceea ce este acceptat si respectiv cea ce nu se accepta.
Urmare a acestui fapt , majoritatea populatiei s-a obisnuit sa-si concentreze procurarea si eforturile pentru a se misca in 'zona acceptata'.

Tot ce se afla in interiorul cercului este acceptat; tot ce este situat in exteriorul cercului este inacceptabil iar pragul (limita) de acceptabilitate fixeaza 'granita' permisivitatii si responsabilitatii.
Conceptul acceptabilitatii este prezent (activ si mental) si in domeniul managerial, fiind caracteristic normativitatii si responsabilitatii in managementul american.
La japonezi omogenitatea etnica se reflecta intr-un sistem de valori sociale relativ stabil si care se bucura de o larga acceptare si utilizare.
Consecinta psihologica a acestei stari de fapt o reprezinta inexistenta unor anumite delimitari precise in sistemul de valori intre ceea ce se accepta si ce nu se accepta si in tendinta tuturor de a se incadra in situatia cea mai dorita (desirability).
De la asumarea responsabilitatii in zona acceptabilitatii la exprimarea responsabilitatii ca dezirabilitate este o cale ce marcheaza inclusiv etica manageriala.

Etica afacerilor defineste un sistem de principii, valori, norme si coduri de perceptie si conduita, in baza unei filosofii a firmei, care se impun ca imperative morale inducand obligativitatea exprimarii lor. In buna masura codurile cognitive si de comportament isi integreaza valorile morale ca atare, desi, acestea devin functionale si credibile numai in masura in care sunt asociate obiectivelor socialmente valide ale afacerii. Specificul si particularitatile exprimarii valorilor morale in afaceri deriva tocmai din asumarea, ca principiu si practica, a responsabilitatii fata de succesul firmei. Intr-o afacere care esueaza nu poate fi vorba de responsabilitate, exceptand situatii limita, cu totul independente de patronat si management. Refuzul responsabilitatii evacueaza orice referentialitate la principiile si valorile morale. In alti termeni, in domeniul afacerii normativitatea morala presupune axiologia afacerii, adica, definirea valorilor desirabile si a modului/masurii exprimarii lor. In acest plan, responsabilitatea - ca nucleu dur al eticii afacerii - prezinta o tripla deschidere/raportare: spre sine, spre subalterni, spre societate/comunitate. Din aceasta perspectiva, determinarea sociologica a responsabilitatii este un functor fundamental al eticii afacerii. Neindoielnic, de-sacralizarea afacerii, in sensul unei slabe prezente in campul gandirii si actiunii a moralei crestine, nu presupune, in mod conditionat, evacuarea oricarei referinte la normele moralei ca atare. Dar, asimilarea acestora, inclusiv din perspectiva decalogului crestin, se produce tinand seama de finalitatea oricarei afaceri - profitul.
Fara indoiala, societatea romaneasca, aflata intr-o tranzitie ce a depasit deja pragul limita, evolueaza spre economia de piata, in centrul careia actorul principal este afacerea. Din pacate mediul sociologic si mecanismele promovate contin multiple disfunctii a-tipice pentru economia de piata. Efectele perverse si indezirabile generate de precaritatea mediului socio-economic sunt datorate esecurilor succesive si repetate ale puterii politice in edificarea economiei concurentiale. Puterea politica de pana acum a esuat in asumarea eficienta a responsabilitatii, abandonand dubla obligatie: obligatia cetatenilor de a se supune si obligatia guvernantilor de a satisface cerintele cetatenilor.
Incapacitatea sau lipsa vointei politice in asumarea responsabilitatii genereaza multiple efecte ce pun in situatie critica etica afacerii. Pentru ca un mediu ostil afacerii va naste comportamente a-tipice, tulburand sistemul de valori etice. Birocratia, coruptia, fiscalitatea excesiva, penuria de politici sectoriale stimulative etc., sunt inamici ai economiei libere. In efortul de supravietuire actantii business-ului sunt determinati sa abandoneze codurile de conduita ale deontologiei specifice. Relatia dintre etica afacerii si etica politicii este fundamentala.
Asa cum arata un stralucit sociolog francez-Raymond Pollin, in Etique et politique (1968):
'Guvernul bun ale carui realizari sunt bune, cel care asigura infaptuirea efectiva a dreptatii si binelui comun este singurul guvern legitim'.
Criza de legimitate a puterii are efecte profunde si de durata asupra crizei eticii in afaceri. De aceea, sanatatea morala si calitatea valorilor etice ale unei comunitati conditioneaza calitatea eticii afacerii.

B I B L I O G R A F I E

1. Max Weber Etica protestanta si spiritul capitalismului, Editura Anima, Bucuresti, 1996;
2. Raymond Polin Etique et politique, Paris, P.U.F., 1968;
3. D.Bollinger, G.Hofstede Les differences culturelle dans les management, Les Éditions d`organis, Paris, 1987;
4. F.Greenwood, B.Kobu Management Modificantions, in Sam Advance Management Journal, vol.55, nr.4/1990.