Etapele derularii tranzactiei pe pietele futures

Etapele derularii tranzactiei pe pietele futures

1 Initierea tranzactiei

2 Mentinerea pozitiei contractuale

3 Finalizarea tranzactiei

1. INITIEREA TRANZACTIEI

Initierea tranzactiei bursiere vizeaza stabilirea relatiei contractuale dintre client si broker, satisfacerea cerintelor impuse de regulamentul bursei pentru acceptarea ordinului de tranzactionare al clientului, plasarea si executarea acestuia. Etapele acestui demers sunt urmatoarele:

A. Alegerea brokerului

B. Incheierea contractului de brokeraj

C. Deschiderea de cont si alimentarea acestuia

D. Plasarea ordinului de tranzactionare

E. Executarea ordinului in piata

Sa detaliem in continuare continutul acestor pasi si metodologia de lucru pe piata romaneasca.

A. Alegerea brokerului

Clientul care doreste sa tranzactioneze contracte futures pe marfuri trebuie sa ia o prima decizie cruciala: alegerea unui broker. In trecut, daca ne referim la piata americana spre exemplu, alegerea unui broker era mai usoara decat in prezent.

Inainte de anii 60 nu existau multe firme de broker dintre care sa alegi si toate pareau sa ofere aproape aceleasi servicii

Apoi, in timpul anilor 60, firmele de brokeraj tindeau deja sa se specializeze. De exemplu, unele dintre ele erau considerate specializate in pietele metalelor, in timp ce altele se descurcau mai bine in domeniul fructelor tropicale. Clientii se asteptau ca brokerii lor sa detina informatii interne de pe piata produsului care ii interesa si de aceea aveau mare incredere in sfatul lor. De fapt, majoritatea investitorilor care speculau pe bursele de marfuri in acei ani o faceau pe baza recomandarilor brokerilor, crezand ca un broker bun este cheia realizarii de profituri pe aceste piete

Insa, in anii 70 au aparut doua noi evenimente care au modificat semnificativ relatia broker - client. In primul rand, a fost liberalizarea comisioanelor de tranzactionare care a dus la demararea unui brutal razboi al comisioanelor si la proliferarea firmelor de brokeraj cu discount. In al doilea rand, a fost scaderea volumului tranzactiilor futures pe pietele traditionale si cresterea corespunzatoare a volumului tranzactiilor futures pe pietele financiare si valutare. Firmele de brokeraj nu mai urmau o politica de specializare pe o anumita piata si astfel nu - si mai atrageau si nu - si mai mentineau o clientela fidela. Mai mult decat atat, tot mai multi speculatori se bazau pe propriile lor analize tehnice ale pietei, renuntand la sfaturile brokerilor. Pentru acesti investitori o rata a comisionului egala cu o jumatate sau o treime din comisionul perceput de la un broker cu servicii complete constituia o oferta foarte atractiva.

Brokerul cu servicii complete. Acesta este tipul traditional de firma de brokeraj care ofera, practic orice serviciu financiar in domeniul pietei actiunilor,obligatiunilor, contractelor futures, al fondurilor de piata monetara, al facilitatilor fiscale, optiunilor, publicatiilor de cercetare, iar lista ar putea continua. Unele firme de brokeraj din aceasta categorie sunt implicate atat pe bursele de valori cat si pe cele de marfuri, in timp ce altele ofera servicii numai in domeniul contractelor futures. Un astfel de broker, implicat pe piata contractelor futures, furnizeaza date obtinute in urma unor studii considerabile, ii comunica preturile de cotatie clientului, ofera recomandari in legatura cu tranzactiile, il ajuta pe client sa ia decizii de investitie, putand oferi programe atat pentru conturi discretionare cat si pentru conturi administrate.

Brokerul cu discont. Aceste firme nu furnizeaza clientului studii de pret si nici publicatii de analiza a pietei, nu ajuta clientul la dezvoltarea unei strategii de investitii, nici nu ofera consiliere in domeniul tranzactiilor. Ele, pur si simplu, executa ordinele si indeplinesc cerintele financiare si de raportare, adica dau clientului confirmarea tranzactiilor si extrasul de cont. In ultimii ani insa, unele firme de brokeraj cu discont au inceput sa ofere o scala de comisioane, in functie de unele servicii de tipul analizelor de piata si consilierii de tranzactionare pentru care opteaza clientul, de obicei aceste comisioane fiind mai mici decat cele percepute de firmele de brokeraj cu servicii complete. De asemenea, multe firme de brokeraj care ofera servicii complete percep comisioane reduse pentru clientii care nu doresc asistenta din partea brokerului si nu solicita informatii referitoare la cotatii si analize de piata.

Societatile de brokeraj din Romania urmeaza si ele aceasta tendinta de polarizare pe cele doua categorii de intermediari, mai sofisticati sau din contra, axati doar pe partea operativa a tranzactiilor. Acest proces de specializare se va adanci odata cu dezvoltarea pietei romanesti a derivatelor in urmatorii ani si va fi in beneficiul clientilor care vor putea alege pachetul de servicii necesar la costuri competitive.

B. Incheierea contractului de brokeraj

Incheierea unui contract intre client si broker (membru sau nemembru al bursei respective) reprezinta in toate tarile un imperativ juridic. Reglementarile din Romania , in speta Regulamentul nr4/2002 al CNVM, prevad expres ca membrii burselor de marfuri vor presta servicii de brokeraj in numele si pe contul clientilor, in baza unui contract in forma scrisa.

Acest contract trebuie sa contina cel putin urmatoarele:

a.) serviciile de brokeraj ce vor fi prestate;

b.) durata contractului, modul in care contractul poate fi reinnoit si / sau modificat;

c.) procedura si mijloacele prin care clientii vor transmite ordine si instructiuni;

d.) tipul, continutul si frecventa documentelor privind operatiunile desfasurate ce vor fi transmise clientilor

e.) consimtamantul expres al clientului pentru stocarea de catre membrii bursei a instructiunii / confirmarilor acestuia transmise telefonic, dupa caz;

f.) declaratia clientului prin care mentioneaza ca intelege termenii si isi asuma riscul ce decurge din tranzactiile cu instrumente financiare derivate;

g.) orice alte clauze privind prestarea serviciilor de brokeraj convenite de parti;

h.) comisionul pentru prestarea serviciilor de brokeraj si / sau consultanta acordate clientilor privind instrumentele financiare derivate;

i.) semnatura clientului, a persoanei autorizate din partea membrului bursei si stampila societatii.

In cazul in care clientul acorda autoritate discretionara membrului bursei de marfuri, informatiile prevazute se vor completa cu cel putin urmatoarele:

a.)  caracteristicile contului de portofoliu referitoare la instrumente financiare derivate in care se vor face investitii si eventualele limite impuse, tipul de tranzactii pe care membrul bursei de marfuri le poate efectua cu respectivele instrumente financiare derivate;

b.)  identificarea tranzactiilor pe care membrul bursei nu le poate efectua fara acordul expres al clientilor, daca este cazul; daca nu sunt impuse restrictii, acest aspect va fi mentionat in mod distinct;

c.)  posibilitatea clientilor de a revoca unilateral mandatului dat unui membru al bursei in baza contractului de administrare a portofoliului sau de a-si retrage in orice moment fondurile libere de sarcini, fara ca acest fapt sa induca plata unor despagubiri; clientul are obligatia de a acoperi eventualele pierderi rezultate din tranzactiile efectuate in contul sau;

d.)  numele si autorizatia CNVM a brokerului mandatat de membrul bursei de marfuri cu administrarea contului clientului.

Pentru a dobandi autoritate discretionara asupra portofoliului de instrumente financiare al unui client, membrul bursei de marfuri are obligatia de a obtine acordul scris si declaratia acestuia cu privire la asumarea riscului ce decurge din administrarea discretionara a contului.

Membrul bursei de marfuri va inmana potentialului client un prospect anexat contractului incheiat, inaintea semnarii acestuia, cuprinzand informati generale despre societate, instrumentele financiare derivate ce pot fi tranzactionate si serviciile prestate, care va contine cel putin urmatoarele:

a.) datele de identificare a membrului bursei (adresa sediului social / sediilor secundare , telefon, fax, e-mail, etc.);

b.) numele si functia salariatului / brokerului cu care clientul va tine legatura;

c.) informatii cu privire la existenta compartimentului de control intern, a reprezentantului acestuia si a posibilitatii transmiterii eventualelor reclamatii;

d.) informatii cu privire la caracteristicile principale ale fiecarui instrument financiar derivat cu privire la riscul implicat de tranzactionarea acestora;

e.) elementele minime necesare derularii tranzactiilor cu instrumente financiare derivate (constituirea marjelor, fondurilor de garantare, etc.)

C. Deschiderea de cont si alimentarea acestuia

Contractul de brokeraj inaintat de broker clientului este insotit de o cerere de deschidere de cont care trebuie sa contina cel putin urmatoarele:

a.)   datele de identificare a clientului, persoana fizica sau juridica dupa caz;

b.)   estimarea valorii investitiei;

c.)   nivelul de risc, obiectivele investitionale;

d.)   valoarea tranzactiilor efectuate pe piata la disponibil si detineri de pozitii deschise prin intermediul altui intermediar, daca este cazul;

e.)   numele si decizia de autorizare ale brokerului care a deschis contul, eventual stampila acestuia.

Conturile deschise clientilor, dar si conturile deschise la toate nivelele de operare ale pietei futures sunt denumite conturi de marja deoarece pentru initierea unei pozitii, indiferent daca aceasta este de cumparare sau de vanzare, este obligatorie depunerea unei sume de bani (marja) care reprezinta garantia obligatiilor asumate de un participant la piata futures.

Termenul "marja", asa cum este el folosit in tranzactionarea contractelor futures, este in realitate o notiune care a fost preluata gresit din terminologia tranzactiilor cu actiuni. Cand un investitor cumpara actiuni, el poate sa imprumute jumatate din suma necesara de la firma de brokeraj si sa depuna cash cealalta jumatate. Aceasta este denumita "marja de 50%". Restul de 50% este limita in care brokerul poate credita pe investitor (in anii 20, brokerii tranzactionau actiuni cu o marja de 10%, despre care multi considera ca a contribuit la crahul din 1929). Pe piata futures, cand este realizata o tranzactie, trebuie depusa in contul deschis la firma de brokeraj o anumita suma, numita si "marja". Insa, cu aceasta suma nu se cumpara nimic. Acesti bani servesc doar ca garantie a indeplinirii obligatiilor contractuale (earnest money).

Acest principiu este reglementat si la BMFM Sibiu, unde in functie de pozitia detinuta pe lantul de intermediere, fiecare participant depune marja la intermediarul cu care lucreaza, astfel:

membrii bursei colecteaza marjele de la clienti pe baza bruta;

membrii bursei depun marjele in contul membrului compensator care ii reprezinta, pe baza neta;

membrul compensator, depune marjele in contul Casei Romane de Compensatie care le colecteaza pe baza neta.

Marja se constituie ca regula in numerar. In mod exceptional pot fi acceptate ca marja si scrisorile de garantie bancara, emise de banci agreate de bursa.

Nivelul marjei initiale este diferit de la un contract futures la altul. In general, el este stabilit direct proportional cu volatilitatea pretului activului de baza al contractului futures: cu cat volatilitatea pretului este mai mare cu atat si nivelul marjei initiale este mai mare. In mod obisnuit, bursele stabilesc nivelurile minime ale marjei initiale ca fiind egal cu

unde este media schimbarilor zilnice absolute ale valorii contractelor futures, iar este abaterea standard a acestor schimbari zilnice, inregistrate intr - o anumita perioada de timp din trecutul relativ recent.

Abaterea standard se calculeaza dupa formula:

σ =

unde "n" reprezinta numarul schimbarilor zilnice de pret observate, Xi sunt schimbarile zilnice absolute ale pretului, iar x este media schimbarilor zilnice absolute ale pretului, inregistrate in perioada de timp respectiva. De mentionat ca media si abaterea standard trebuie actualizate in mod continuu. Pentru aceasta, ele pot fi calculate in fiecare zi, utilizand ultimele 50 (sau 100 etc.) zile de tranzactii.

Daca distributia schimbarilor zilnice absolute ale pretului este aproximata printr - o distributie normala, atunci 99% din aceste schimbari nu vor depasi ca nivel media distributiei plus de trei ori abaterea standard

Pentru exemplificare, vom calcula nivelul minim al marjei initiale pentru contractul futures cu aur. Fiecare contract futures este stabilit pentru 100 uncii de aur. Sa presupunem ca: pretul curent al aurului este de 400 $/uncie, schimbarea medie zilnica a pretului este de 10$/uncie, iar abaterea standard a schimbarilor zilnice ale pretului (inregistrate relativ recent), fata de aceasta medie este de 3$/uncie. Astfel, nivelul marjei initiale necesar tranzactionarii unui contract futures cu aur va fi de 1900 $.

In stabilirea nivelului marjelor initiale se iau in considerare si alte aspecte. Astfel, deseori, bursele cer marje mai inalte pentru pozitiile din lunile imediat urmatoare, deoarece preturile futures ale contractelor pentru aceste luni sunt in general mai volatile decat pentru celelalte luni de tranzactii. Un alt factor il reprezinta scopul tranzactiei;daca tranzactia este initiata in scop de hedging, atunci marja initiala este considerabil mai scazuta decat cea impusa speculatorului. De asemenea, mai scazute sunt si marjele initiale pentru pozitiile spread, motivul fiind acelasi: probabilitatea scazuta pentru aceste pozitii de a inregistra pierderi nete.

Marjele din specificatiile contractelor de la BMFM Sibiu se stabilesc functie de :

volatilitatea activului suport pe o perioada de cel putin1 an;

conditiile de piata ale activului suport;

variatia maxima zilnica a activului inregistrata intr - o perioada de cel putin 6 luni.

Marjele sunt actualizate regulat, functie de evolutia factorilor de mai sus, ce influenteaza valoarea si gradul de risc al contractului.

D. Plasarea ordinului de tranzactionare

Odata ce contul clientului a fost alimentat cu suma ce reprezinta marja initiala, acesta poate plasa la broker un ordin concret de tranzactionare. Indiferent de calitatea in care o face, de comerciant pe piata fizica, de hedger, speculator sau arbitrajist, plasarea ordinului poate deveni un factor critic in determinarea succesului tranzactiei futures. Doua aspecte devin esentiale:

stabilirea momentului propriu de realizare a tranzactiilor deoarece pe multe piete futures volatilitatea pretului este semnificativa chiar pe parcursul aceleiasi zile;

precizarea corecta si adecvata a ordinului de pret, aspect ce isi pune amprenta in mod deosebit asupra operatiunilor de investitii in contracte futures. Devine importanta cunoasterea modului in care se poate obtine executarea unui ordin la un pret rezonabil de avantajos. In plus, posibilitatea de eroare fiind foarte mare in afacerile cu evolutie rapida, cum sunt investitiile in contracte futures, respectarea procedurii corecte de plasare a ordinelor este una dintre caile de a evita greseli costisitoare. Toate conversatiile telefonice de plasare a ordinelor sunt inregistrate, astfel incat in cazul unei erori sau aparitiei unei dispute pe tema unui ordin, se poate asculta banda pentru a se stabili exact ce s-a discutat. Daca investitorul a facut o greseala, atunci el este pasibil de a suporta pierderile rezultate, oricat de mari ar fi acestea. Daca brokerul sau angajatul firmei de brokeraj a gresit, se vor lua masuri de corectare a greselii. Totusi, nimeni nu poate compensa oportunitatile pierdute sau executarile dezavantajoase care apar datorita ignorantei sau neglijentei investitorului. In orice caz, investitorul trebuie sa insiste ca persoana care preia ordinul sa repete, inainte de a incheia convorbirea telefonica, datele ordinului. Plasarea unui ordin este o procedura simpla, de apelare telefonica a brokerului si de transmitere a instructiunilor. Transmiterea corecta a instructiunilor catre broker este insa cruciala.

Ordinul de tranzactionare transmis de client brokerului trebuie sa contina urmatoarele indicatii:

sensul operatiunii (vanzare sau cumparare);

tipul de contract (futures, optiune);

marimea tranzactiei (numar de contracte);

scadenta tranzactiei;

natura tranzactiei (hedging sau speculative);

indicatii de pret.

Deoarece elementele contractului derivat sunt standardizate, le vom comenta in capitolul dedicat contractelor futures, respectiv optionale. Pretul este elementul negociabil al contractelor si rolul clientilor devine activ in acest sens prin selectarea celui mai adecvat procedeu de determinare in ringul bursei a acestui pret. Acest procedeu este sintetizat in tipul de ordin de pret.

Pe pietele bursiere mature si cu lichiditate, lista ordinelor de pret prevazute prin regulament este mai consistenta si include urmatoarele tipuri de ordine.

1. Ordin la piata (Market order). Cel mai simplu tip de ordin, este ordinul la piata. Acesta este o instructiune de cumparare sau vanzare care trebuie executata, oricare ar fi pretul cerut sau oferit in ring in momentul in care ordinul ajunge acolo. Brokerul de ring va executa un astfel de ordin la cel mai bun pret posibil, imediat dupa primirea lui. Pe o piata activa, un ordin la piata este relativ sigur si este destul de frecvent utilizat. Insa, pe o piata mai putin activa, acest ordin ar trebui utilizat numai cand este vital ca tranzactia sa fie executata imediat, deoarece este posibil ca pretul de realizare a tranzactiei sa devina mult mai mare sau mai mic decat cel dorit initial.

Daca, de exemplu, ordinul este la piata de cumparare, dar in ring nu exista oferte cu un pret apropiat de cel al ultimei tranzactii, brokerul de ring va licita din ce in ce mai mult, pana cand apare posibilitatea executarii. Pretul la care este executat ordinul investitorului poate fi diferit de pretul asteptat.

2. Ordin la piata indiferent de cotatie (Market - not - held - order). Acest ordin poate fi denumit si indiferent de cotatie (Disregard Tape - DRT). Este o instructiune care ii da brokerului de ring libertatea de a lua decizii pentru executarea ordinului, astfel incat sa obtina cel mai bun pret. In general, este utilizat pentru ordinele mari, pe o piata inactiva. Clauza DRT permite brokerului sa lucreze asupra ordinului in loc sa - l arunce pur si simplu in ring, ceea ce ar putea produce o modificare semnificativa a pretului.

3. Ordin la piata la inchidere (Market - on close (MOC) order). Un ordin la piata la inchidere instruieste brokerul sa - l execute in timpul ultimului minut de la sfarsitul sesiunii de tranzactionare. Intr-o piata activa, un astfel de ordin poate avea ca rezultat un pret de executare bun, dar nu este ceva neobisnuit ca un ordin MOC sa fie executat la cativa pasi de cotatie fata de pretul de inchidere.

4. Ordin la piata la deschidere (Market - on - the - open - order). Acest tip de ordin transmite instructiunea de a executa tranzactia la piata imediat dupa deschidere. Ordinul, desigur ajunge la brokerul de ring inainte de semnalul de deschidere al clopotelului. Multi investitori considera ca pretul de deschidere nu este o reflectare buna a activitatii pietei si incearca sa evite plasarea unor ordine de acest tip.

Ordin la piata daca este atins (Market - if - touched (MIT) order). Un astfel de ordin transmite brokerului instructiunea de a executa tranzactia la piata, dar numai daca este atins un pret specificat. De exemplu, daca ordinul este de cumparare soia la 6,25$ MIT, ordinul va fi activat numai dupa ce apare o oferta 6,25$. Apoi brokerul va incerca sa obtina cel mai bun pret de la piata, ceea ce inseamna ca pretul de executare a ordinului poate fi semnificativ mai mare de 6,25 $ in functie de piata.

Ordinul MIT este intotdeauna plasat deasupra pietei daca este un ordin de vanzare si sub nivelul pietei, daca este un ordin de cumparare. Aceasta situatie este singura rezonabila. Un investitor doreste sa vanda la un pret mai mare decat cererea, sau sa cumpere la un pret mai mic decat oferta. Acesta este scopul ordinului MIT. Retineti totusi ca ordinul MIT nu garanteaza ca tranzactia va fi executata la pretul precizat. Odata ce pretul specificat este atins, un ordin MIT devine ordin la piata si prin urmare, poate fi executat la un pret mai putin convenabil decat pretul specificat, mai ales pe o piata inactiva.

6. Ordin limita (Limit order) sau Ordin cu pret (Price order). Daca un investitor doreste sa intre pe piata la un anumit pret, ca si in cazul ordinului MIT, dar nu accepta un pret mai putin convenabil decat pretul specificat, atunci trebuie sa foloseasca un ordin limita. Acest tip de ordin ii spune brokerului sa-l execute la pretul precizat sau la un pret mai bun. Daca ordinul este de cumparare soia 6,25$ , brokerul trebuie s execute ordinul la 6,25$ sau la un pret mai mic. Invers, daca ordinul este de vanzare soia la 6,25$, brokerul trebuie sa execute ordinul la 6,25$ sau la un pret mai mare.

La plasarea unui ordin limita, investitorul nu este obligat sa foloseasca cuvantul "limita". Este suficient ca acesta sa specifice pretul. Brokerul intelege ca ordinul este limita si ca pretul precizat este pretul limita pe care investitorul este dispus sa -l ofere sau sa il ceara.

7. Ordin stop (Stop order). Un ordin stop este un ordin de cumparare daca pretul este la un nivel specificat deasupra pietei, sau un ordin de vanzare daca pretul este la un nivel specificat sub cel al pietei. Ordinele stop sunt folosite cu doua scopuri. Unul este de a limita riscul unei anumite investitii prin precizarea pretului la care pozitia va fi lichidata daca piata are o evolutie nefavorabila (stop - pierdere). Al doilea scop este patrunderea pe piata dupa ce piata a depasit nivelul pretului specificat.

Ordin cumpara - stop (Buy - stop - order). Acesta este un ordin de cumparare la un anumit pret deasupra nivelului pietei. In momentul cand este atins pretul indicat, el devine ordin la piata. Adica un ordin cumpara -stop devine ordin de cumparare la piata, daca pretul de tranzactionare este egal sau mai mare decat pretul stop, sau daca pretul cererii (bid) este egal sau mai mare decat pretul stop. Nu este necesar ca pe piata sa se incheie efectiv o tranzactie care sa activeze ordinul stop. Este suficient sa apara o cerere de cumparare la un pret egal sau mai mare decat pretul stop si ordinul stop se va activa, transformandu-se in ordin la piata.

Un ordin cumparare - stop poate fi utilizat pentru luarea unei pozitii long intr-o perioada de crestere a pietei. De exemplu, daca aurul se tranzactioneaza la preturi intre 520$ si 525$ per uncie si investitorul considera ca, odata ce trece de 525$ - un punct de rezistenta - pretul, probabil, va urca mai sus, el va putea plasa un ordin cumpara - stop la un pret aflat imediat peste 525$, poate la 525,50$. Astfel, investitorul va fi in masura sa prinda miscarea pietei, daca aceasta apare.

Ordin vinde - stop (Sell stop order). Un ordin vinde - stop este unul de vanzare la un pret sub nivelul pietei. Ca si in cazul ordinului cumpara - stop, el devine ordin la piata daca pretul de tranzactionare este egal sau mai mic decat pretul stop sau daca pretul ofertei pe piata este egal sau mai mic decat pretul stop. Odata atins pretul stop, ordinul este executat la cel mai bun pret posibil. Ca si in cazul ordinului cumpara - stop , nu este obligatoriu ca pe piata sa fie realizata efectiv o tranzactie la un pret egal sau mai mic decat pretul stop, ci este suficient sa apara o oferta de vanzare la un pret egal sau mai mic decat pretul stop, pentru ca ordinul stop sa fie activat. Un astfel de ordin este folosit pentru a angaja o pozitie short intr - un moment cand piata este in scadere.

Ordin stop - pierdere (Stop - loss order). Termenul "stop pierdere" este unul generic, aplicat ordinelor stop care au scopul de a limita pierderea. Un astfel de ordin poate fi ori cumpara - stop, ori vinde - stop. Ordinul stop - pierdere este introdus pe piata pentru a compensa o pozitie existenta. Daca investitor este long pe cinci contracte soia 7,83$ dar doreste sa limiteze pierderea potentiala la 100$ per contract, el va plasa un ordin stop de vanzare la 7,81$ (o variatie de un cent pe soia valoreaza 50$). Daca piata are o evolutie ascendenta, ordinul stop - pierdere nu va fi executat. Daca pretul pietei scade, ordinul va fi executat, iar investitorul va iesi de pe piata cu o pierdere de 500$ (100$ x cinci contracte). Termenul "stop - pierdere" nu apare pe ordin, ci doar cuvantul "stop".

Ordin stop limita (Stop - limit - order). Este o combinatie a unui ordin stop cu un ordin limita. In timp ce un ordin stop normal se transforma ordin la piata cand pretul specificat este atins, un ordin - stop - limita se transforma in ordin limita. In cazul ordinelor stop - limita, sunt precizate doua preturi: pretul stop care activeaza ordinul si pretul limita care constituie limita de pret pe care investitorul este dispus sa o accepte. Ordinul va arata astfel: "cumpara cinci soia la 6,75 $ stop 6,74$ limita".

Ordinul stop - limita nu trebuie folosit ca ordin stop - pierdere,deoarece exista posibilitatea ca el sa nu poata fi executat. Avantajul acestui tip de ordin este ca el nu va fi executat la un pret mai putin avantajos decat pretul limita. Dezavantajul il constituie faptul ca este posibil ca ordinul sa nu fie executat deloc daca pretul pietei trece dincolo de valoarea limita inainte ca brokerul de ring sa poata executa ordinul.

Ordin stop - la - inchidere (Stop - close - only - order). Acest ordin este o instructiune de vanzare / cumparare in ultimul minut de tranzactionare. Un ordin stop la inchidere de vanzare va fi executat in timpul ultimului minut de tranzactionare la un pret egal sau mai mic decat pretul specificat, in timp ce un ordin stop la inchidere de cumparare va fi executat la un pret egal sau mai mare decat pretul specificat. Adesea, pretul de executare difera de pretul de inchidere din cauza intervalului de timp in care ordinul stop - la - inchidere poate fi executat.

8. Ordin sau - mai -bine (Or - better order). Sunt momente cand un investitor doreste sa introduca un ordin limita de cumparare peste piata sau un ordin limita de vanzare sub piata In mod normal, un astfel de ordin este plasat la numai cativa pasi de cotatie fata de piata si este introdus cu scopul de a prinde o miscare puternica a pietei (strong breakout). Daca, de exemplu, argintul este tranzactionat in jur de 6,79 S si investitorul doreste sa prinda ceea ce pare a fi o crestere puternica, el nu este dispus sa riste sa plaseze un ordin la piata sau un ordin stop (care devine ordin la piata daca este atins pretul stop) datorita riscului de a fi executat la un pret mai mare. Pretul maxim pe care acest investitor este dispus sa l plateasca este 6,81 S. Ordinul va fi transmis: "cumpara un argint la 6,81 S sau mai bine (OB)". Fara specificatia OB, brokerul sau operatorul care transmite acestuia ordinele va trimite probabil ordinul inapoi, ca ordin incorect (ordinele limita de cumparare sunt intotdeauna plasate la un pret sub piata). Insa, daca ordinul poarta specificatia OB, brokerul si operatorul vor sti care este intentia investitorului.

Adesea, investitorii fac greseala de a adauga specificatia OB unui ordin limita normal. Acesta este un indiciu pentru broker ca investitorul este incepator si adesea il contrariaza pe broker deoarece el considera ca oricum incearca sa obtina cel mai bun pret pentru clienti, fara a avea nevoie de precizarea "sau - mai - bine".

9. Ordin dintr - o data - sau - deloc (Fill - or - kill (FOK) order). Acest tip de ordin nu este folosit foarte frecvent. Ordinul transmite brokerul de ring o instructiune de a-l executa imediat si integral, sau de a-l anula. Daca brokerul nu are posibilitatea de a executa ordinul, el raporteaza "imposibil" (unable) si ordinul este anulat (Killed).

Un astfel de ordin este utilizat cand un investitor doreste sa angajeze sau sa lichideze rapid o pozitie, fara a-si asuma riscul asociat unui ordin la piata. Ordinele FOK pot fi folosite pe pietele inactive sau pe pietele care au fluctuat in jurul unui anumit nivel al pretului, dar dintr-un motiv oarecare, nu au atins nivelul dorit de investitor.

10. Ordin valabil - pana - la - anulare (Good - till - cancelled (GTC) order). Acest ordin, cunoscut de asemenea ca ordin deschis (open order), ramane activ pana cand este executat sau pana cand investitorul il anuleaza. Majoritatea firmelor de brokeraj anuleaza la sfarsitul zilei de tranzactionare toate ordinele neexecutate, cu exceptia celor desemnate ca ordine deschise sau valabile - pana . la - anulare. Nu este o situatie neobisnuita ca un ordin deschis sa ramana in ring timp de mai multe zile, chiar saptamani, desi este foarte important ca investitorul sa retina ca a plasat un ordin deschis; in caz contrar, acesta ar putea avea la un moment dat surpriza ca i-a fost executat un ordin la care nu se mai astepta

11. Ordin unul - il - anuleaza - pe - celalalt (One cancels - the other (OCO) order). Uneori, un investitor vrea sa plaseze un ordin astfel incat sa surprinda o miscare brusca (break) a pretului, indiferent de directia in care evolueaza piata. In acest scop pot fi plasate doua ordine, unul deasupra pietei si unul sub nivelul pietei, cu precizarea ca atunci cand unul dintre ordine este executat, celalalt sa fie anulat.

2. MENTINEREA POZITIEI CONTRACTUALE

Suntem in faza in care clientii firmei de brokeraj au depus in contul deschis la aceasta, marja initiala specificata in contractul futures si ordinul de tranzactionare a fost executat, fiecare dobandind o pozitie contractuala cumparatoare (long futures) sau vanzatoare (short futures) de o anumita marime (numar de contracte) si cu o anumita maturitate (luna scadentei).

Totodata si firma de brokeraj membra a bursei si totodata membru compensator a depus la casa de compensatie o marja aferenta pozitiei nete (long sau short) de la sfarsitul zilei de lucru.

Valoarea contractelor futures se modifica insa odata cu evolutia cotatiilor futures pe piata. Mecanismul bursei prevede actualizarea zilnica a pozitiilor contractuale, proces denumit marcare la piata. Regula este ca daca valoarea pozitiei contractuale creste, clientul primeste in contul sau in marja o suma echivalenta cu diferenta dintre pretul de regularizare al zilei curente si cel al zilei precedente multiplicata cu marimea contractului (numar unitati de activ) si cu numarul de contracte. Daca valoarea pozitiei contractuale scade , se deduce din contul sau in marja o valoare calculata pe acelasi principiu.

unde:   = variatie zilnica a contului in marja

FR_i = pretul futures de regularizare din ziua i

Q = cantitatea standardizata a contractului

N = numarul de contracte al pozitiei

Acest proces se deruleaza la doua nivele:

casa de compensatie realizeaza marcarea la piata a pozitiilor nete a membrilor sai - firmele de brokeraj (unele burse mai conservatoare au mentinut mai mult timp sistemul marjelor pe baza bruta la nivelul de compensatie deoarece in aceasta varianta grosul marjelor colectate de la clienti de catre societatile de brokeraj ajung la casa de compensatie, in timp ce in sistemul marjelor pe baza neta, cea mai mare parte a fondurilor raman la dispozitia brokerilor care pot castiga dobanda aferenta depozitarii)

firmele de brokeraj fac marcarea la piata a pozitiilor clientilor pe baza bruta (pe fiecare pozitie deschisa).

Daca pretul furures evolueaza in mod nefavorabil pentru brokeri astfel incat marja acestora se reduce sub nivelul marjei de mentinere (2/3 sau ¾ din marja initiala) casa de compensatie va solicita o marja suplimentara (marja de variatie) pe care brokerul va trebui sa o depuna in cel mai scurt timp (de regula o ora).

La randul sau brokerul va face un apel in marja clientului sau, solicitand depunerea unei garantii banesti suplimentare care sa aduca disponibilul in cont la nivelul marjei initiale specifice contractului. Casa de compensatie stabileste nivelul marjei pentru membrii compensatori si acest nivel va fi unul minim pe relatia broker - client, fiind in general permis brokerului sa solicite si marje initiale mai mari (si chiar diferentiate pe categorii de clienti, functie de statutul si bonitatea lor financiara).

Pentru a intelege procedeul marcarii la piata si efectul sau asupra contului in marja, sa consideram un caz ipotetic simplificat in care un client depune la broker 1000 $ ca marja initiala pentru cumpararea unui contract futures pe cacao la New York Board of Trade unde cantitatea standardizata a contractului este de 10 tone, iar marja de mentinere e fixata la 750 $

Tabel 1.

Exemplificarea contului in marja pentru o tranzactie cu un contract futures pe cacao in perioada 1 - 5 aprilie 2004

Se constata ca in ziua 3 datorita scaderii cotatiei la cacao pana la nivelul de regularizare de 1960 $/t deficitul fata de marja initiala (- 400 S) a depasit nivelul admis de - 250 $ (750 - 1000) si clientul a fost chemat in marja cu 400 $ pentru a readuce disponibilul din cont la nivelul marjei initiale de 1000 $.

Evolutia marjei curente din contul de disponibilitati al clientului poate fi sintetizata astfel (facand abstractie de costurile tranzactionale):

Mc = Mi ± daca Mc < Mm atunci Am = Mi - Mc

Unde : Mc - marja curenta

Mi - marja initiala

Mm - marja de mentinere

- Variatia din marcarea la piata a pozitiei

Am - Apel in marja

Si in reglementarile romanesti se prevede ca:

Suma depusa initial va fi ajustata periodic si fiecare cont in marja va fi debitat sau creditat cu pierderea din tranzactii, diferenta nefavorabila din marcarea la piata, comisionul datorat institutiei pietei, respectiv cu profitul din tranzactii si/sau cu diferenta favorabila rezultata in urma marcarii la piata.

Suma rezultata in urma operatiunilor prevazute mai sus, nu trebuie sa fie mai mica decat minimul acceptat de casa de compensatie/membrul compensator general.

Profitul final de 300 $ este rezultanta celor 5 variatii zilnice din contul clientului, respectiv:

Pr = [(FR - F ) + (FR - FR ) + (FR - FR ) + (FR - FR ) + (F - FR )]Q x N =

= (F - F )Q x N

unde: F - pretul futures al pozitiei contractuale initiale (din ziua 1);

F - pretul futures de compensare a pozitiei initale (din ziua 5);

FR - pretul futures de regularizare al zilei 1.

Marcarea la piata a pozitiilor nete ale membrilor casei de compensatie este ceva mai complexa, obiectivul urmarit fiind acela de a evita situatiile de insolvabilitate ce ar putea aparea datorita puseurilor de volatilitate ale preturilor futures.

3. FINALIZAREA TRANZACTIEI

Finalizarea unei tranzactii bursiere pe piata contractelor futures pe marfa se poate realiza functie de scopul urmarit pe doua cai:

lichidarea pozitiei contractuale

livrarea fizica a marfii

Sa facem in continuare precizarile necesare.

A. Lichidarea pozitiei contractuale

Varianta lichidarii pozitiei contractuale dobandite pe piata futures este cea mai utilizata cale de finalizare a unei tranzactii futures (in circa 98% din numarul contractelor, cu unele variatii functie de contract). Lichidarea pozitiei futures imbraca in practica doua forme: compensarea si plata in numerar.

a) Compensarea

Compensarea este varianta cea mai larg raspandita si consta in reversul tranzactiei initiale care a deschis pozitia futures. Ea poate fi efectuata oricand intre momentul initierii tranzactiei si scadenta contractului.

Cel care a initiat o pozitie cumparatoare (long) isi lichideaza pozitia printr - o noua tranzactie in bursa, pe acelasi activ, de sens contrar, deci vanzatoare (short), de aceeasi marime (acelasi numar de contracte) si cu aceeasi scadenta (luna de livrare).

In mod similar vanzatorul initial de futures (short futures) isi compenseaza pozitia prin cumpararea de contracte futures identice (long futures).

Dupa executarea acestor tranzactii si raportarea lor la casa de compensatie, obligatiile comerciantilor (in sensul de vanzatori si cumparatori de contracte futures) sunt anulate din evidentele bursei. In contul lor apar insa rezultatele financiare finale ale acestei operatiuni:

- sume de bani ce reprezinta profit si pot fi retrase imediat ce s - au dedus ultimele costuri tranzactionale. Suma finala este rezultatul ajustarilor zilnice ale contului prin procedeul marcarii la piata.

- sume de bani ce reprezinta pierdere si care vor fi si in aceasta zi de compensare , ca de altfel si in orice alta zi in care s-au inregistrat pierderi prin marcarea la piata a contului, retrase din disponibilul acestuia pentru a fi platiti cei ce au castigat in ziua respectiva.

Nu trebuie uitat faptul ca prin sistemul lichidarii tranzactiilor futures bursa transpune in practica principiul jocului cu suma nula. Bursa, ca institutie nu pierde si nu castiga nimic (cu exceptia contravalorii serviciilor prestate), ea face doar oficiul de a transfera sumele corespunzatoare de la cei care au pierdut la cei care au castigat.

b) Plata in numerar

O tehnica relativ noua, utilizata pentru lichidarea pozitiilor futures este plata in numerar. Aceasta tehnica se substituie livrarii fizice, eliminand in mod complet, efectuarea si acceptarea livrarii. Utilizarea acestei tehnici este posibila numai pentru contractele futures care precizeaza, in mod special,plata in numerar ca modalitate de stingere a obligatiilor contractuale. In prezent, diverse contracte futures, de la contractele cu animale vii, pana la contractele cu indici bursieri, prevad plata in numerar ca modalitate de stingere a obligatiilor contractuale.

Mecanismul de efectuare a platii in numerar este simplu: pretul contractului futures respectiv la inchiderea tranzactiilor pentru acest contract, este egalizat cu pretul cash, din momentul respectiv, al activului de baza al contractului. Orice suma cuvenita fie pozitiei short, fie pozitiei long, este transferata - via casa de compensatie si firmele de brokeraj - de la pozitia ce datoreaza suma respectiva, catre pozitia indreptatita sa o primeasca. In mod evident, aceasta tehnica este mult mai simpla decat livrarea fizica; totusi, un cumparator nu poate utiliza un astfel de contract futures in scopul achizitionarii efective a activului respectiv.

Bursele au adoptat plata in numerar ca alternativa a livrarii fizice din doua motive. In primul rand, natura activului de baza a contractului futures poate determina lipsa de fezabilitate a livrarii fizice. De exemplu, livrarea fizica in cazul contractelor futures cu indici bursieri ar presupune livrarea a sute sau mii de actiuni, in proportii elaborat calculate, ceea ce ar determina costuri extrem de ridicate pentru realizarea acesteia. In al doilea rand, plata in numerar evita dificultatile pe care comerciantii le pot intampina in achizitionarea marfii la momentul livrarii, dificultati datorate unei oferte scazute pe piata respectiva. Impiedicand astfel crearea unei crize artificiale pe pietele fizice ale acestor marfuri, plata in numerar face dificila manipularea sau influentarea pietelor futures de catre un grup restrans de comercianti. Datorita acestor motive, popularitatea lichidarii contractelor futures prin plata in numerar a crescut considerabil in ultimii ani.

B. Livrarea fizica a marfii

Finalizarea contractelor futures pe marfa prin efectuarea sau acceptarea livrarii fizice este cea mai putin utilizata dintre modalitatile de actiune specifice acestor contracte. Livrarea fizica este un proces greoi si in plus impune o serie de cheltuieli suplimentare asupra comerciantilor precum:

Cheltuieli de transport la depozitele agreate de bursa de marfuri

Cheltuieli de depozitare si asigurare a marfurilor

Comisioanele de brokeraj

Exista totodata si alte posibile inconveniente:

Pretul de facturare, care este pretul futures de regularizare al ultimei zile de tranzactii, e posibil sa absoarba din volatilitatea crescuta a cotatiilor din zilele premergatoare scadentei (datorata intensificarii activitatilor de lichidare a pozitiilor). Pot sa apara pe aceasta baza anumite discrepante fata de unele preturi spot considerate reprezentative.

Incertitudinea momentului livrarii fizice. Fiecare contract futures prevede o perioada de mai multe zile in cadrul lunii de livrare in care se poate realiza transferul catre cumparator a titlului asupra marfii. Este insa optiunea vanzatorului sa initieze procesul de livrare si atributul casei de compensatie sa respecte regulile de precedenta in alocarea notificarilor pe cumparatori. Drept urmare cumparatorul de marfa fizica este cel care asteapta notificarea de livrare fara a putea determina in vreun fel data exacta a livrarii.

Livrarea fizica nu este absolut certa. Intr - o piata cu lichiditate crescuta majoritatea covarsitoare a tranzactiilor de livrare fizica isi vor gasi contrapartea. Intr - o piata cu lichiditate scazuta, procentul celor care ar putea sa nu aiba contraparte fizica este mai ridicat. Se pot introduce aici notiunile de lichiditate virtuala si lichiditate fizica, iar nivelul indicatorilor aferenti acestora ne pot furniza informatii despre maturitatea pietei sau importanta ei pentru operatiunile comerciale, respectiv financiare, bazate pe contracte futures.

Incertitudinea calitatii produsului obtenabil. Este la prima vedere paradoxal ca in baza unor contracte standardizate, inclusiv pe aspectul calitatii, cumparatorul nu este sigur de calitate. Acest lucru este posibil deoarece regulamentul bursei poate sa prevada dreptul vanzatorului de a livra fie calitatea standard, fie calitati alternative specificate care totusi nu se indeparteaza mult de nivelul standard. De exemplu, contractul futures pe grau tranzactionat la CBOT prevede patru variante "par grad" (standard) si alte 7 alternative, sau contractul pe aur de la COMEX care prevede livrarea de lingouri cu greutate cuprinsa intre 95 si 100 de uncii si o puritate de cel putin 99,5%.

Uneori diferentele calitative , chiar daca sunt minore, pot sa nu satisfaca exigentele tehnologice ale cumparatorilor. Alteori ajustarea in sus a preturilor poate crea neplaceri, deoarece bursa stipuleaza exact modul de facturare pentru calitatile nestandard. De exemplu la grau CBOT:

Pretul de facturare = pretul de regularizare + factorul de ajustare

Factorul de ajustare este de obicei +_1 cent/ bushel la pretul par grad.

La contractul futures pe aur de la COMEX

Pretul de facturare = pretul de regularizare x greutatea x puritatea

Pentru ilustrarea mecanismului livrarii fizice, vom prezenta efectuarea acesteia in cadrul unui anumit contract futures: argint tranzactionat la Commodity Exchange, Inc. (COMEX). Un comerciant care detine o pozitie short pentru un contract futures pe argint are obligatia de a efectua livrarea a 5000 uncii (cu o toleranta de plus sau minus 6%) de argint pur prelucrat in lingouri, cantarind fiecare intre 1000 si 1100 uncii. Argintul trebuie sa aiba o puritate dovedita in urma unei analize de laborator, de cel putin 0,999 si trebuie sa poarte stampila firmei care l-a prelucrat, firma ce trebuie aprobata si listata de COMEX. In plus, argintul trebuie livrat la unul dintre depozitele acceptate de bursa, aflate in zona New York - ului. Toate aceste conditii reprezinta clauze standardizate ale contractului futures. La inceputul lunii de livrare (delivery month), de exemplu decembrie, in zilele desemnate ca zile de avizare (notice day), regulamentul bursier prevede ca toti comerciantii cu pozitii deschise pentru contracte decembrie, sa informeze firmele lor de brokeraj ca au intentia de a efectua livrarea fizica in cursul acestei luni, cand anume si in ce cantitati sunt dorite aceste livrari. La randul lor, firmele de brokeraj trebuie sa comunice casei de compensatie intentiile clientilor lor. Dupa ce acest proces (nomination process) este incheiat, casa de compensatie imperecheaza pozitiile long cu pozitiile short, de obicei celei mai vechi pozitii short opunandu-i cea mai veche pozitie long, astfel incat, toate cantitatile short vor avea un corespondent long. Avizarea privind livrarea este apoi transmisa, via firma de brokeraj respectiva, tuturor partilor, indicand fiecareia cui anume, cand, unde si in ce cantitati trebuie efectuata livrarea. In cazul in care o anumita parte nu-si indeplineste obligatiile contractuale, regulamentul bursei prevede plata de penalitati substantiale de catre aceasta. Dupa ce procesul de livrare este realizat in mod satisfacator, este anuntata casa de compensatie, care stinge obligatiile membrilor clearing respectivi. La randul lor, acestia sting obligatiile clientilor respectivi.

In Romania desi nu putem vorbi deocamdata de o piata futures functionala pe active de marfa, premizele organizatorice exista, iar Regulamentul nr.6 de tranzactionare a contractelor cu livrare fizica la scadenta la BMFMS ofera urmatorul scenariu al derularii livrarii fizice.

Activul suport al pietei futures cu livrare este constituit de titlul de proprietate asupra marfii - certificatul de depozit.

Membrii BMFMS ce tranzactioneaza asemenea contracte sunt obligati sa comunice casei de compensatie datele de identificare a clientilor persoane fizice si juridice ce tranzactioneaza contracte futures si optiuni cu livrare, pentru a permite derularea usoara si transparenta a operatiunilor legate de livrarea marfii.

Obligatiile asumate de clientii membrului bursei sunt garantate de aceasta. In caz de nerespectare a obligatiilor asumate prin tranzactii de catre clienti, membrii BMFMS vor indeplini aceste obligatii in relatia cu casa de compensatie.

Membrii BMFMS vor verifica la depozit daca marfa clientilor este in cantitatea si cu caracteristicile inscrise in certificatul de depozit tranzactionat.

Ultima zi de tranzactionare este a treia miercuri din luna scadenta, cu exceptia lunii decembrie, cand ultima zi de tranzactionare va fi a doua miercuri din luna.

Pozitiile ramase deschise dupa aceasta zi vor fi inchise prin livrare. Procesul de livrare va avea loc in zilele lucratoare ramase pana la sfarsitul lunii, cu exceptia lunii decembrie, cand procesul de livrare va avea loc pana la 24 decembrie.

Traderilor le este interzisa participarea la procesul de livrare. Pozitiile lor deschise vor fi lichidate obligatoriu pana la, inclusiv ultima zi de tranzactionare. In caz contrar, aceste pozitii vor fi inchise fortat de catre casa de compensatie, la preturile disponibile in piata in ultimele doua ore de tranzactionare.

Tranzactiile cu livrare efectuate la BMFMS si garantate de casa de compensatie se incheie cu pret valabil pentru livrarea EXW (ExWorks la poarta depozitului) din depozitele agreate de BMFM Sibiu.

Certificatul de depozit reprezinta un act emis de un depozitar agreat de BMFMS, in care sunt inscrise cantitatea si caracteristicile marfii depozitate. Acest act are valabilitate numai in piata organizata de BMFMS, folosirea lui in orice alt scop nefiind posibila.

Depozitul care a eliberat certificatul de depozit va elibera marfa inscrisa intr-un certificat numai in schimbul respectivului certificat.

Toate livrarile de marfuri conform contractelor tranzactionate se executa numai prin casa de compensatie.

Certificatele de depozit ale vanzatorilor se depun de catre membrii BMFMS care ii reprezinta, la sediul casei de compensatie, in urmatoarele 2 zile dupa ultima zi de tranzactionare sau inainte de aceasta, daca intentia de livrare exista inainte de ultima zi de tranzactionare, insotite de o intentie de livrare.

In acelasi termen, cumparatorii vor depune prin intermediul membrilor BMFMS care ii reprezinta, la sediul casei de compensatie, acceptul de livrare.

Daca un membru al BMFMS detine in registrele sale atat vanzatori cat si cumparatori cu pozitii deschise va trimite obligatoriu la casa de compensatie certificatul de depozit, intentia de livrare si acceptul de livrare a acestora.

Neincadrarea in termenele de depunere a acestor documente duce la o penalizare de 1 milion lei/zi de intarziere. Dupa trecerea a inca 3 zile, marjele depuse de partea in culpa vor fi pierdute de aceasta si folosite pentru despagubirea partii afectate.

In urma primirii certificatului de depozit, a intentiei de livrare si a acordului de livrare, casa de compensatie va efectua urmatoarele operatiuni:

va repartiza marfa intre vanzatori si cumparatori

va notifica vanzatorii, cumparatorii si depozitul agreat despre contrapartile cu care vor efectua livrarile, precum si cantitatile de livrat si respectiv de primit de fiecare parte.

Operatiunile de mai sus vor fi efectuate de catre casa de compensatie in termen de 2 zile de la primirea documentelor specificate.

In urma notificarilor, vanzatorii vor emite facturile fiscale pentru cantitatile respective, la pretul de cotare al ultimei zile de tranzactionare si le vor trimite cumparatorilor in termen de 3 zile de la primirea notificarii. Pretul graului cu caracteristici superioare celor minime acceptate va fi bonificat conform Manualului National de Gradare aprobat de Ministerul Agriculturii, Apelor si Padurilor.

Cumparatorii vor efectua plata facturilor catre vanzatori pana la ultima zi lucratoare a lunii scadente si vor trimite casei de compensatie dovada platii.

In urma primirii acesteia, in aceeasi zi, casa de compensatie va trimite cumparatorilor certificatul de depozit, cu care vor ridica marfa de la depozitul care a eliberat acest certificat.

In pietele futures dezvoltate functioneaza totodata o serie de alternative ale livrarii fizice standard, asa cum a fost ea descrisa mai sus. Este vorba in principiu de urmatoarele doua variante:

a.) Schimbul de contracte futures contra marfii fizice

a.)   Procedura alternativa de livrare

a.) Schimbul de contracte futures pentru marfuri fizice (Exchange of Futures for Physicals - EFP) este o varianta a livrarii fizice standard. Aceasta forma se poate realiza inainte de momentul in care livrarea fizica este anuntata conform regulamentului bursei. De exemplu, daca un comerciant short poate identifica un alt comerciant cu o pozitie long corespunzatoare, il poate aborda pe acesta in scopul indeplinirii obligatiilor contractuale. Daca comerciantul long este de acord sa accepte livrarea, atunci cel ce detine pozitia short poate efectua livrarea fizica imediat in loc sa astepte expirarea contractului. Astfel, o tranzactie EFP presupune vanzarea unei marfi in afara bursei, de catre cel ce detine pozitia short catre detinatorul pozitiei long, in conditii si la un pret reciproc agreate.

Forma de livrare EFP constituie o exceptie de la regula generala ca toate tranzactiile futures sa se desfasoare prin executarea ordinelor in conditii de concurenta, in incinta unei burse. Totusi, atat detinatorul pozitiei short cat si detinatorul pozitiei long intr-o tranzactie EFP, au obligatia de a anunta bursa respectiva si casa de compensatie afiliata, despre incheierea tranzactiei, astfel incat obligatiile respectivilor sa fie stinse din evidenta casei de cliring.

Motivul incheierii acestui tip de tranzactii rezida in mai marea flexibilitate pe care acestea o permit in comparatie cu regulile impuse de burse asupra unei livrari fizice standard. Cele doua parti ale tranzactiei pot stabili de comun acord, ca livrarea marfii sa se realizeze intr - un loc diferit si la un moment diferit fata de clauzele standard. Mai mult, daca cele doua parti sunt de acord, chiar marfa livrata poate fi total diferita fata de cea specificata in contractul futures. In practica, deseori aceasta substituire are loc cu o marfa similara, dar nepermisa de regulile stricte ale bursei privind livrarea fizica standard. De exemplu, un comerciant cu o pozitie long in contractul futures pe argint poate permite comerciantului cu pozitie short in acelasi contract, livrarea de monede de argint in loc de lingouri de argint.

Deoarece EFP constituie o modalitate de a acorda o mai mare flexibilitate in indeplinirea obligatiilor contractuale ale comerciantilor futures, conferind astfel o mai mare atractivitate livrarii fizice, aceste tranzactii au devenit, ca alternativa la livrarea standard, din ce in ce mai utilizate.

b.) O alta varianta a livrarii fizice standard este asa numita procedura alternativa de livrare (Alternative Delivery Procedure ADP). O tranzactie ADP se desfasoara dupa expirarea unui contract futures si dupa ce casa de cliring a echilibrat pozitiile short cu pozitiile long, in scopul efectuarii livrarii fizice. Cele doua parti - long si short - ale acestui tip de tranzactie stabilesc de comun acord sa efectueze si sa accepte livrarea in alte conditii decat cele inscrise in regulamentul bursei. De asemenea, cele doua parti au obligatia de a anunta casa de compensatie despre incheierea acestei tranzactii, astfel incat obligatiile lor sa fie stinse din evidenta casei de cliring.

In concluzie, in timp ce livrarile fizice reprezinta doar un mic procent (sub2%) fata de volumul total tranzactionat, in cadrul lor, tranzactiile de tip EFP constituie cea mai utilizata varianta a acestora.

Bernstein Jacob-"Piata Contractelor Futures" Buc. Ed. Heremia 2000

Chace M. Don -"Options And Futures " Buc. Ed. Drydeb Press, 1989.

Dardac Nicolae, Basno Cezar -"Bursele De Valori - Dimensiuni Si Rezonante Istorice" Ed. Economica, 1997

Dardac Nicolae, Basno Cezar "Tranzactii Bursiere Cu Produse Derivate" Ed. Didactica Si Pedagogica, Bucuresti 1999

Dufleux Claude -"Piete Financiare" Ed. Economica, 2002

Fink R.E. Feduniak R.B. - "Futures Trading: Concepts And Strategies" Nzif Prentice Hall, 1988

Fota Constantin, Rosu Ion, Ilinca Gheorghe, Margean N. - "Bursa La Dispozitia Intreprinzatorului" Mondo - Ec, 1992

Francu Marin "Piata De Capital" Tribuna Economica, 1998

Gradu Mihaela - "Tranzactii Bursiere" Ed. Economica, 1995

Margulescu Serghei - "Riscul In Afaceri Si Hadgingul Bursier" Ed. Millenium, Bucuresti, 2000

Nitu Adrian - "Burse De Marfuri Si Valori" Ed.Tribuna Economica, 2002

Olteanu Alexandru, Olteanu Madalina - "Piete De Capital" Ed. Dareco, 2003

Olteanu Alexandru, Olteanu Florin - "Managementul Portofoliului Si Al Riscului Pe Piata Titlurilor Financiare" - Ed. Dareco, 2003

Popa Ioan - "Bursa -Vol.I.,Ii Ed. Adevarul, 1994

Popa Ioan - "Tranzactii Comerciale Internationale" Ed. Economica 1997

Radcliff R.C. - "Investment" - Scott, Foresman &Co .Usa, 1990

Reuters - "Introducere In Studiul Pietelor De Marfuri, Energetice Si De Transporturi" Ed. Economica, 2002

Ritchken Peter - "Options, Theory, Strategy And Applications" Scott, Foresman & Co, 1987

Smith C.W., Smithson C.W. Wilford D.S. - "Managing Financial Risk" Harper Bussines, Usa

Smith M. - "Financial Engineering" - University Of Reading U.K., 1997

Stockman A.C., Vlaar P.J. - "Volatility, International Trade And Capital Flows" - Nederlandsche Bank Amsterdam, 1995

Stroe Radu, Arsene Catalin, Focsaneanu Grigore - "Active Financiare Derivate. Determinari Cantitative" Ed. Economica, 2001

Swiss Bank Corporation - "Economic And Financial Prospects : Understanding Derivates", 1994

Wunnicke, Wilson D. - "Corporate Financial Risk Managemnet" - John Wilery & Sons Inc.Ny, 1992

X X X - "The Power Of Options Work Book" - Minneapolis Grain Exchange, 1995

X X X - Lege Paentru Aprobarea Ordonantei De Urgenta A Guvernului Nr. 27/ 2002 Privind Pietele Reglementate De Marfuri Si Instrumente Financiare Derivate M.O. Partea I. Nr. 576/5 August 2002

X X X - Lege Pentru Aprobarea Ordonantei De Urgenta A Guvernului Nr. 25/2002 Privind Aprobarea Atatutului Comisiei Nationale A Valorilor Mobiliare M.O.Nr.539/24 Iunie 2002