Gruparile de societati comerciale

Gruparile de societati comerciale

Societatile comerciale se pot grupa, alcatuind ansambluri de societati care-si pastreaza independenta din punct de vedere juridic, dar care sunt unite prin legaturi in temeiul carora unele pot dobandi o pozitie dominanta exercitand o influenta cer­ta, uneori avand chiar directia si controlul grupului, facand astfel sa prevaleze vointa lor in luarea deciziei de ansamblu.

Ceea ce reprezinta trasatura comuna a acestor grupari de societati este an­samblul, cu grad mai mare sau mai mic de coerenta, aflat sub influenta sau con­ducerea unei societati mama care asigura unitatea de vointa a grupului.

Grupul de societati comerciale reprezinta o realitate de fapt, el neavand per­sonalitate juridica. Totusi, unitatea sa este cladita pe interesele comune ale compo­nentilor grupului care constituie un adevarat "affectio societatis' (afectarea de bu­nuri si activitati in vederea realizarii unui scop comun). Este, asadar, de remarcat uni­tatea unei contradictii intre situatia de drept a componentilor grupului (indepen­denta juridica) si situatia de fapt a grupului care implica convergenta de obiective si, intr-o buna masura, centralizarea puterii de decizie, impusa de comunitatea de strategii si comportamente.

Configuratia componentelor grupului de societati (structura sa) este determi­nata de legaturile dintre societatile comerciale respective care pot fi de tipuri diferite: radiale, piramidale si circulare.

In cadrul structurii radiale sunt cuprinde unitati de acelasi fel. Dar care sunt dispersate in teritoriu, si controlate de societatea mama. O astfel de alcatuire este dictata de interesul dobandirii unei pozitii dominante pe un segment de piata (de exemplu, vanzarea tricotajelor sau ustensilelor de sport, service-uri in domeniul fri-gotehnicii etc.).

Cand este vorba de societati care desfasoara acelasi gen de operatiuni sau operatiuni asemanatoare, dar si operatiuni diferite (dar cu acelasi specific) si cand alcatuirea grupului are la baza criterii tehnologice, cel mai adesea se recurge la structura pe verticala (piramidala), grupul reunind societati specializate in fabricarea de componente a unor produse complexe.

In structura circulara se constituie societati care au realizat participatii una la cealalta, astfel incat ultima societate din lant participa la capitalul social al primei societati.

Gruparile de societati se pot prezenta si in alte forme cum sunt: societatile transnationale, holdingurile etc.

Modul de functionare a grupurilor de societati este, si el, divers. Uneori, pen­tru a putea sa detina pozitia de componenta dominanta, societatea mama isi asuma atat un rol productiv, cat si unul financiar, in aceasta ipoteza, se grupeaza, in cadrul concernelor sau conglomeratelor, societati comerciale care exercita activitati eco­nomice identice, asemanatoare sau complementare, iar activele sunt incredintate unei societati mandatare. Cand societatea mama se rezuma doar la a exercita un rol financiar, grupul va purta numele de holding, societatea mama supraveghind socie­tatile pe care le-a creat, precum si diversele societati filiale, ceea ce impiedica exercitarea directiei si controlul asupra gestiunii lor.

Societatile componente actioneaza in cadrul grupului atat pentru realizarea obiectului lor de activitate, cat si pentru realizarea interesului comun. Pozitia dominanta pe care o ocupa societatea mama in cadrul grupului nu afecteaza indepen­denta patrimoniala si juridica a societatilor componente (filiale). Dar, este cert ca exista un anumit grad (mai mic sau mai mare) de ingradire a acestei independente, la care societatile componente consimt in schimbul avantajelor pe care asocierea o presupune prin ipoteza. Se semnaleaza si situatii cand se manifesta tendinte de a se impune societatii mama sa suporte datoriile unei societati filiale din cadrul grupului pentru ca asa o impune strategia de ansamblu. Aceasta extensie a raspunderii so­cietatii mama pentru pasivul unei societati filiale a fost fondata pe teoria aparte­nentei de drept nascuta din unitatea, din punct de vedere economic, a grupului de societati. Sunt si alte situatii pe care literatura juridica le-a identificat in viata grupurilor de societati, cum ar fi, de exemplu: interdictia societatilor filiale de a cum­para actiuni sau parti sociale de la societatea mama, oprirea operatiunilor de tre­zorerie (fuzionarea conturilor bancare a diferitelor societati) intre societatile ce alca­tuiesc un grup si altele.

Modul de alcatuire si functionare a grupurilor de societati comerciale pot im­braca cele mai variate forme, una dintre ele fiind si aceea a constituirii de filiale comune sau de servicii comune ale societatilor comerciale ce alcatuiesc grupul respectiv (aceste filiale sau servicii comune constituindu-se cu capital realizat prin aportul comun al unor firme sau chiar grupuri de societati).

Grupurile de societati comerciale avand filiale sau servicii comune se pot ocupa cu gestionarea unui intreg sector industrial de care, anterior, se ocupau so­cietatile mama. in felul acesta se realizeaza o reducere a' concurentei existente intre societatile fondatoare, in S.U.A. aceasta varianta de asociere prin intermediul filialei comune constituie, de obicei, o etapa a fuziunii societatilor participante, determi­nata, de cele mai multe ori, de considerente legate de reducerea presiunii con­curentei.

Societatea de servicii comune are drept obiect furnizarea de servicii diver­selor societati care participa la constituirea capitalului sau (in Franta astfel de aso­cieri poarta denumirea de "grupuri de interese economice').

Societatile comerciale se pot asocia intr-un grup (sau, asociate fiind, intr-un grup societar) pentru a realiza un obiectiv determinat (de exemplu, crearea unor intreprinderi pilot sau crearea unor societati cu participatie, ori desfasurarea unor operatiuni de cooperare).