Investitiile si eficienta economica

Investitiile si eficienta economica

Aprecierea eficientei economice nu se poate face fara a tine cont de caracteristicile socio-economice ale mediului si obiectivele de ansamblu ale economiei, care genereaza criterii noi de analiza. De exemplu, dezvoltarea unei afaceri avantajoase din punct de vedere economic poate avea efecte ecologice negative sau poate genera probleme sociale pe plan local. Caracterizarea eficientei presupune analiza complexa multiciteriala, in viziune statica, a procesului la care se refera. Eficienta economica nu poate fi caracterizata printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori, fiecare dintre acestia reflectand anumite laturi ale acesteia. In cadrul sistemului de indicatori ai eficientei economice exista:

indicatori sintetici, cu rol determinant in aprecierea eficientei;

indicatori analitici, care reflectand anumite laturi ale activitatii, completeaza imaginea asupra variantelor comparate.

Retete general valabile nu pot fi date; sistemul are forme specifice, in functie de natura proceselor la care se refera.

Caracteristicile eficientei economice in domeniul investitiilor sunt sintetizate in cele ce urmeaza:

a.  eficienta economica a investitiei este masura fundamentala a intregii activitati productive. Ea depinde de actiunea comuna a tuturor factorilor si a fazelor procesului de reproductie. Deci, eficienta cheltuielilor de investitii oglindeste atat modul clei au fost concepute si realizate lucrarile de investitii, cat si factorii procesului de productie;

b. eficienta economica a investitiilor evalueaza diversele efecte scontate sau obtinute, la cheltuielile necesare obtinerii lor;

c.  nivelul admis al eficientei economice se stabileste pe baza de previziune, deoarece calculele respective se fac intr-o etapa care precede atat executia obiectivului, cat si functionarea acestuia. Previziunea se refera la: nevoia sociala pentru anumite produse sau servicii, modificari ale volumului si structurii productiei, ale cerintelor de consum, ale preturilor, ale tehnologiilor de fabricatie. Pe baza previziunilor se determina, in ultima instanta, dimensiunea efectelor economice si cea a eforturilor de cheltuieli;

d. raportul efect - efort se analizeaza in stransa corelatie cu factorul timp, datorita existentei decalajului dintre momentul cheltuirii resurselor de investitii si al obtinerii efectelor economice. Astfel, rezulta eficienta curenta, efectiva, care se exprima prin valoarea reala in momentul curent si care trebuie sa se incadreze in intervalul de variatie admis;

e.  eficienta economica a investitiilor imbraca o forma absoluta, dar se calculeaza si in forma relativa, pentru a face comparatii intre variantele de proiect. Nivelul eficientei economice absolute este in functie de parametrii de efort si efect ai fiecarei variante, iar nivelul eficientei economice relative este determinat de parametrii rezultati prin comparatii intre variante;

f.  determinarea eficientei economice a investitiei se bazeaza pe o abordare sistematica, datorita interdependetei dintre procesele economice si/sau dintre sisteme de productie. Aceasta este urmarea faptului ca efectele favorabile ale investitiilor privind modernizarea unui sistem de productie, de exemplu, nu se manifesta doar asupra activitatii acestuia, ci si asupra altor sisteme cu care acesta se afla in relatii de interactiune.

Investitiile isi ating obiectivele propuse in conditiile unei eficiente ridicate, nleiai atunci cand, la dirijarea si realizarea lor, se utilizeaza criterii si metode stiintifice de calcul, modele matematice etc.

Criteriile de eficienta economica a investitiilor exprima aspectele definitorii ale procesului, indeosebi rezultatele ce se obtin in urma realizarii acestora.

Prin extensie, eficienta economica este considerata drept criteriu de apreciere a oricarui proces sau activitate productiva. La nivelul unui sistem de productie, criteriile principale ale eficientei acestuia sunt rentabilitatea, marimea valorii adaugate nete, reducerea costurilor etc.

Indicatorul care sintetizeaza cel mai bine efectele proiectului pentru economia nationala este valoarea adaugata neta care ofera o masura a contributiei proiectului de investitii la sporirea venitului national. Valoarea adaugata neta se compune din doua elemente esentiale: costurile de prelucrare si venitul net (plus-produsul).

Valoarea adaugata bruta reprezinta diferenta dintre incasarile din vanzarea produselor finite si costul materialelor si serviciilor achizitionate de la terti, dupa scaderea amortizarii, din aceasta diferenta.

Precizia evaluarii eficientei economice depinde de metodele si modelele matematice. Aplicarea acestora permite determinarea tendintelor de dezvoltare, a dimensiunilor si structurilor optime de productie, luand in considerare interdependentele dintre factorii de crestere. In calculele si analiza eficientei economice a investitiilor isi regasesc aplicarea o multime de metode matematice, statistico-matematice, econometrice si modele de simulare, pe baza carora se stabilesc cele mai bune variante de repartizare a resurselor, alegerea tehnologiilor de fabricatie etc. Cele mai uzuale metode de calcul sunt:

metoda programarii liniare care permite ca, la un volum de investitii dat, sa se determine rezultatele economice maxime, sau la anumite rezultate propuse sa se determine cheltuielile de investitii minime necesare. In vederea gasirii solutiei celei mai favorabile, pentru interesele unui sistem de productie, este bine sa se elaboreze si sa se rezolve mai multe variante ale problemei de programare liniara, schimband, in mod deosebit, criteriul de eficienta, pentru ca, de regula, solutia optima difera de la un criteriu de eficienta la altul;

pentru previzionarea efectelor economice ale investitiilor se utilizeaza functiile de regresie si cele de corelatie, prin intermediul carora se prognozeaza modificarile ce vor avea loc in tehnologiile de fabricatie, in cererea produselor pe piata, in evolutia preturilor etc.;

pentru programarea stiintifica a lucrarilor de executie a unui obiectiv investitional se utilizeaza metoda drumului critic CPM sau metoda PERT;

cuantificarea fenomenului de risc se realizeaza cu ajutorul metodei probabilistice, a simularii variabilelor etc.;

calculele de actualizare se bazeaza pe aplicarea formulei dobanzii compuse sau pe tehnica discontarii, prin care factorul timp este corelat cu volumul efectelor si al eforturilor investitionale.

Deci, pentru fundamentarea deciziei de investitie, trebuie sa se prelucreze, analizeze, compare corespunzator informatiile din domeniu, iar apoi sa se aleaga modalitatea investitionala optima, dintr-o multitudine de variante posibile.

Indiferent de tipul de finantare al proiectului de investitii, nivelul de eficienta impus de promotor, finantator sau chiar de domeniul de activitate este unul considerabil si aflat intr-o permanenta crestere. Din aceasta perspectiva, in procesul decizional de fundamentare si implementare a proiectelor de investitii, nivelul de eficienta propus constituie un criteriu relevant, in raport cu care nu se pot face concesii sau abateri.

Prin eficienta economica a proiectelor de investitii se intelege relatia care se stabileste intre cantitatea si structura efortului, pe de o parte, ca generatori de efecte, si nivelul rezultatelor economice obtinute in urma desfasurarii procesului investitional (in categoria eforturilor se includ eforturi care se refera la procesul investitional, dar si cele referitoare la procesul de productie). Eforturile pot fi identificate, pe de o parte, la nivelul unui singur an (eforturi anuale) sau la intreaga durata de activitate a proiectului de investitii (eforturi totale). Pe de alta parte eforturile se pot referi numai la activitatea de investitii pe durata de implementare, la activitatea de exploatare pe durata de functionare sau la ambele, pe intreaga durata de viata a obiectivului.

Aprecierea eficientei investitiilor este dependenta si de volumul si structura efectelor economice, care pot fi la randul lor directe si indirecte, respectiv efecte brute si efecte nete. Cele directe pot fi, de asemenea, efecte anuale sau efecte totale, insumate pe intreaga durata de viata a obiectivului economic. Daca evaluarea eficientei investitiilor se calculeaza prin intermediul raportului intre efectele brute si eforturi, rezultatul trebuie sa fie supraunitar, pentru a reflecta o activitate rentabila. Daca, insa la numaratorul raportului se cuantifica efectele nete, raportul poate avea si valori subunitare, dar este recomandabil ca acestea sa fie cat mai ridicate.

Indiferent de nivelul la care se determina eficienta unui proiect de investitii trebuie evidentiat caracterul previzionat al rezultatelor prin prisma orizontului de timp inclus intre momentul consumului de resurse, practic eforturile generate de proiect si momentul aparitiei efectelor (primele rezultate pozitive ca raspuns din partea mediului extern organizatiei). Asa clei precizam anterior, acuratetea si responsabilitatea evaluarii eficientei sunt decisive pentru continuare proiectului, avand in vedere faptul ca pe baza acestor previziuni ale nivelului de eficienta, organizatiile se angajeaza la consumuri semnificative de resurse.

Un alt aspect esential in aprecierea eficientei proiectelor de investitii este legat de existenta mai multor variante sau alternative de realizare a proiectului care sa permita decidentilor selectia variantei cu nivelul de eficienta cel mai ridicat in raport cu obiectivele proiectului. Identificarea variantelor de investitii este sarcina promotorului de proiect sau a consultantului, acest aspect fiind de importanta majora pentru succesul proiectului. Esecul multor proiecte s-a datorat acestei etape de identificarea a tuturor alternativelor de proiect, diferentiate din punct de vedere tehnic, economic social, ecologic etc., prin faptul ca eliminarea intentionata sau necunoasterea unor variante pot conduce la o selectie limitata si evident rezultate nu din cele mai bune. Fiecare varianta propusa se caracterizeaza prin efecte, eforturi si modalitati de alocare specifice.

Reprezentarea grafica a variantelor propuse pentru unu proiect de investitii intr-o abordare bidimensionala (beneficii / costuri si capacitate de productie, in cazul unui sistem tehnico-economic dat) este prezentata in figura 3.1. Costurile si beneficiile asociate variantelor sunt reprezentate prin functiile B_(Q) si C_(Q). Beneficiile proiectului cresc la valori mai mari ale dimensiunii proiectelor, dar numai intr-o mica masura, iar costurile proiectului cresc exponential. La dimensiuni relativ mici ale proiectelor si profiturile asociate sunt comparabile cu starea initiala, reprezentata prin capacitatea Q₀. Profitul maxim se inregistreaza la dimensiunea Q_p, dupa care aceasta inregistreaza o evolutie descrescatoare. Profiturile nete exista atat timp cat curba beneficiilor se afla deasupra curbei costurilor si sunt negative in momentul in care cele doua curbe se intersecteaza.

Fig. 3.1. Variante propuse pentru un proiect de investitii asociate cu eforturile si efectele specifice (sursa: Vasilescu, I., (coord.), Eficienta si evaluarea investitiilor, Editura Eficon Press, Bucuresti, 2004)

In acest sens, orice decizie de investitii trebuie insotita de o analiza riguroasa a tuturor variantelor propuse, in vederea identificarii acelor variante eficiente (la care efecte estimate sunt superioare eforturilor necesare pentru executie). Ulterior, aceasta se completeaza cu un studiu specific, cu scopul evidentierii variantei optime, din cele eficiente, varianta care sa fie convenabila din punctul de vedere al criteriilor promotorilor, la un anumit moment de timp.