Organizatiile economice interstatale

ORGANIZATIILE ECONOMICE INTERSTATALE

Obiective operationale

Dupa parcurgerea acestui capitol, studentii vor putea sa:

- inteleaga procesul de institutionalizare a relatiilor internationale;

- cunoasca scopurile si principiile ONU;

- inteleaga procedura de functionare, structura si atributiile organelor principale din structura ONU;

- cunoasca cele mai importante organe subsidiare ale ONU, precum si cateva institutii specializate;

Cuvinte cheie: O.N.U., E.C.O.S.O.C.; U.N.C.T.A.D., P.N.U.D., U.N.I.C.E.F., U.N.E.S.C.O., O.I.M., F.A.O., F.M.I.

Introducere

Una dintre trasaturile noi, definitorii ale economiei mondiale postbelice este proliferarea organizatiilor economice internationale. Acestea au luat fiinta ca o incercare de raspuns la diferitele probleme cu care statele lumii sunt confruntate. Intai au aparut problemele si apoi aceste noi entitati si nu invers. Atunci cand statele lumii au inceput sa fie confruntate cu probleme globale, de interes general, a caror rezolvare impunea cooperarea intregii comunitati internationale (pacea, securitatea, subdezvoltarea, circulatia monetara, echilibrul ecologic etc.), au fost infiintate organizatii interstatale cu vocatie universala. Unele dintre aceste organizatii sunt specializate, concentrandu-si eforturile asupra unui anumit domeniu. Este vorba despre organizatii din cadrul sistemului Natiunilor Unite, prezentate in acest capitol.

Procesul de institutionalizare a relatiilor internationale inceput in secolul al XIX-lea a continuat inregistrand o tendinta de accelerare in secolul XX si mai ales dupa cel de al doilea razboi mondial.

La Conferinta de pace de la Paris in 1919 a fost creata Liga Natiunilor ca organizatie internationala de catre tarile invingatoare in primul razboi mondial.

Desi aceste state proclamau formal ca scop al Ligii promovarea colaborarii internationale si mentinerea pacii si securitatii internationale, in realitate urmareau pastrarea cuceririlor teritoriale si a raportului de forte existent la incheierea pacii.

In 1934 au parasit Liga Natiunilor Japonia si Germania iar URSS intra in Liga spre a folosi orice posibilitate de a frana agresiunea. Nicolae Titulescu, reprezentantul permanent al Romaniei intre 1928 si 1932, ales de doua ori (in 1930 si 1931) presedintele Adunarii Ligii Natiunilor, a luptat in vederea orientarii Ligii pe un fagas constructiv si luarii unor masuri eficace impotriva agresiunii.

Datorita politicii statelor imperialiste, Liga Natiunilor n-a constituit o piedica in calea agresorilor si a dezlantuirii celui de al doilea razboi mondial. Liga Natiunilor si-a incetat de fapt activitatea in 1940 si a fost dizolvata in 194

1. Sistemul Natiunilor Unite

Sistemul Natiunilor Unite reprezinta totalitatea structurilor organizatorice si functionale instituite conform Cartei Natiunilor Unite sau create pe baza acesteia. Se compune din Organizatia Natiunilor Unite (ONU) si institutiile specializate si subsidiare ale acesteia.

Istoric

In 14 august 1941 se da publicitatii Carta Atlanticului, declaratie comuna a SUA si Angliei ce se referea la stabilirea pacii in lume.

In 1942 reprezentantii guvernelor a 26 de natiuni adopta la Londra Declaratia Natiunilor Unite prin care ele se angajeaza sa lupte impotriva puterilor Axei si sa organizeze pacea si securitatea internationala dupa razboi.

In 1943 Conferinta de la Teheran la care participa reprezentanti ai URSS, SUA si Marea Britanie accentueaza necesitatea crearii unei organizatii mondiale.

In perioada 4-11 februarie 1945 Conferinta de la Ialta a sefilor de state si guverne ai URSS, SUA si Marii Britanii a dezbatut intre altele si probleme privind procedura de vot in principalele organe ale viitoarei organizatii mondiale.

Intre 25 aprilie - 26 iunie 1945 are loc Conferinta de la San Francisco cu participarea a 50 de state. La 26 iunie 1945 statele participante la Conferinta semneaza Carta ONU. La 24 octombrie 1945 odata cu ratificarea ei de statele participante, Carta ONU intra in vigoare, eveniment marcat in fiecare an prin Ziua Natiunilor Unite.

ONU este unica organizatie cu vocatie universala, cea mai reprezentativa, unde statele se pot intalni si dezbate problemele mondiale.

Scopuri si principii

Potrivit Cartei, scopurile ONU sunt:

mentinerea pacii si securitatii internationale;

dezvoltarea de relatii prietenesti intre natiuni, bazate pe respectarea principiilor egalitatii in drepturi si dreptul popoarelor de a dispune de ele insele;

realizarea cooperarii internationale in vederea rezolvarii problemelor de ordin economic, social, cultural si umanitar, promovand si incurajand respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale;

sa fie un centru de armonizare a eforturilor natiunilor spre obiective comune.

ONU isi desfasoara activitatea potrivit urmatoarelor principii:

principiul egalitatii suverane a tuturor membrilor;

indeplinirea cu buna credinta a obligatiilor asumate potrivit Cartei;

reglementarea diferendelor internationale prin mijloace pasnice, astfel ca pacea si securitatea internationala, precum si justitia sa nu fie amenintate;

abtinerea de la recurgerea la amenintarea cu forta sau de la folosirea ei;nici o dispozitie a Cartei nu autorizeaza ONU sa intervina in treburile interne ale statelor.

Toate statele din lume care accepta obligatiile Cartei si sunt capabile sa le indeplineasca pot deveni membre ONU. La a cincizecea aniversare (1995) bilantul ONU era urmatorul:

- 186 de state membre;

- 52.000 de angajati;

- cheltuieli anuale de 11 miliarde de dolari (din care 4,1 miliarde pentru mentinerea pacii);

- principalele tari finantatoare ale bugetului ONU sunt: SUA (25%), Japonia (12,45%), Germania (8,93%), Franta (6%);

Limbile oficiale ale ONU sunt: engleza, araba, chineza, spaniola, franceza si rusa. ONU are sediul principal la New York si doua sedii europene la Geneva si Viena. Nu sunt membri ONU: Vatican, Monaco, Andora, Eritreea, Tongo, Kiribati, Tuvalu.

Romania este membra din 14 decembrie 1955.

STRUCTURA ONU

I. ORGANE PRINCIPALE

1. Adunarea Generala. Este principalul organ de deliberare si recomandare. El are un caracter reprezentativ, fiind compus din toate statele membre.

Functii. Adunarea Generala poate discuta in cadrul sesiunilor sale orice probleme care sunt prevazute in Carta sau care se refera la functiile unuia din organele sale. De exemplu principiile generale de cooperare pentru mentinerea pacii si securitatii internationale; realizarea unor studii si formularea unor recomandari pentru dezvoltarea cooperarii internationale in domeniul politic, economic, social, cultural, educatiei si sanatatii publice; dezvoltarea dreptului international; facilitarea aplicarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Alte functii ale Adunarii Generale se refera la structura si functionarea ei avand un caracter general: discutarea problemelor privind Carta si functionarea organelor O.N.U.; primeste si studiaza rapoartele Consiliului de Securitate si ale altor organe ale O.N.U.; examineaza si aproba bugetul organizatiei si al institutiilor specializate; repartizeaza contributiile intre statele membre; participa impreuna cu Consiliul de Securitate la alegerea membrilor Curtii Internationale de Justitie; numeste secretarul general la recomandarea Consiliului de Securitate.

Procedura de functionare

a) Adunarea Generala se convoaca in sesiuni ordinare si/sau in sesiuni extraordinare, la cererea Consiliului de Securitate, sau a majoritatii membrilor.

b) Fiecare stat membru in Adunarea Generala dispune de un singur vot. Hotararile importante se iau cu o majoritate de 2/3.

c) La fiecare sesiune, prin vot secret, Adunarea Generala alege un presedinte si 17 vicepresedinti in functie de calitatile personale si de principiul repartitiei geografice.

Structura Adunarii Generale:

1. Mari comisii, in care toti membrii O.N.U. sunt reprezentati. Acestea sunt constituite pe probleme politice, de securitate, economice si financiare, probleme sociale, culturale, administrative si bugetare, juridice.

2. Biroul compus din presedinte, din vicepresedinti ai Adunarii Generale, plus presedintii celor 7 Mari comisii.

3. Comitetele permanente, alcatuite din membri alesi pentru trei ani de Adunarea Generala.

4. Organisme permanente subsidiare si organe speciale ale Adunarii Generale.

2. Consiliul de Securitate este principalul organ de actiune al O.N.U. care are raspunderea principala in mentinerea pacii si securitatii internationale. In baza Cartei, el dispune de puteri largi in prevenirea si rezolvarea diferendelor internationale.

Atributii. In realizarea sarcinilor sale, Consiliul de Securitate trebuie sa actioneze conform scopurilor si principiilor O.N.U. Raspunderea principala ce revine Consiliului de Securitate in asigurarea pacii si securitatii nu trebuie sa reduca raspunderea pe care insasi Adunarea Generala o are in aceasta privinta. Fata de alte organe ale O.N.U., care adreseaza guvernelor recomandari, Consiliul de Securitate este singurul organ principal care - in problemele pacii si securitatii internationale - are puterea sa ia decizii pe care membrii O.N.U. - in baza Cartei - trebuie sa le aplice. Conform art. 43 statele membre pun la dispozitia Consiliului "fortele armate, asistenta si alte facilitati" necesare mentinerii pacii. Daca unii membri ai O.N.U. violeaza principiile Cartei, Consiliul poate recomanda suspendarea lor din O.N.U. Consiliului de Securitate ii revin ca sarcini: sa examineze toate diferendele sau situatiile care pot duce la deteriorarea relatiilor dintre state; sa enunte principii de reglementare pasnica a diferendelor; sa recomande - atunci cand pacea este amenintata - mai intai metode pasnice, apoi sa ancheteze direct cazul, sau sa desemneze reprezentanti speciali pentru a pune capat - prin ordine de incetare a focului - conflictelor armate ce apar, in scopul apararii pacii in lume; sa ia, cand este cazul, masuri privind sanctiuni de ordin economic (embargo) sau sanctiuni militare colective sau sa trimita forte de mentinere a pacii pentru slabirea tensiunilor din diferite zone ale lumii.

Functii si puteri: mentinerea pacii si securitatii internationale conform Cartei; anchetarea tuturor diferendelor sau situatiilor care pot duce la neintelegeri intre state; recomandarea de metode de reglementare a diferendelor; elaborarea unor planuri pentru crearea unui sistem de reglementare a armamentelor; invitarea membrilor O.N.U. sa aplice sanctiuni economice sau alte masuri care sa nu implice folosirea fortei armate; sa previna agresiunea, luarea unor masuri de ordin militar contra unui agresor; exercitarea functiei de tutela a O.N.U. in "zonele strategice"; recomanda Adunarii Generale numirea secretarului general si alege - impreuna cu Adunarea - membrii Curtii Internationale de Justitie.

Consiliul de Securitate este organizat astfel incat isi exercita aceste functii permanent, fiecare din membrii sai sunt prezenti tot timpul la sediul O.N.U. Atunci cand situatiile o cer se pot organiza sedinte ale Consiliului de Securitate si in alte parti decat la sediul din New York.

Structura si membri. Consiliul de Securitate este compus din 15 membri: 5 membri permanenti si 10 membri nepermanenti alesi pe o durata de 2 ani de Adunarea Generala in functie de contributia lor la asigurarea pacii si obiectivelor O.N.U., pe criteriul repartitiei geografice.

Sistemul de votare. Fiecare membru al Consiliului de Securitate dispune de un vot. Hotararile in probleme de procedura se iau prin votul afirmativ a cel putin 9 membri din cei 15. Hotararile asupra tuturor celorlalte probleme se iau prin votul afirmativ a 9 membri in care se includ si voturile afirmative ale celor cinci membri permanenti. Aceasta este regula "unanimitatii marilor puteri" sau dreptul de "veto". Daca unul din cei 5 membri permanenti nu este de acord cu o decizie, sau este parte la un diferend supus dezbaterii Consiliului atunci el poate sa se abtina de la vot, lucru ce nu se considera un drept de veto.

3. Consiliul Economic si Social al O.N.U. (ECOSOC) are sarcina de a coordona institutiile specializate ale O.N.U. si cele din "sistemul Natiunilor Unite in activitatea economica si sociala".

Functii: face sau initiaza studii si rapoarte asupra problemelor internationale in domeniile economic, social, cultural, educativ, al sanatatii publice s.a. ; poate face recomandari in privinta respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Sistemul de votare. Hotararile sunt luate cu majoritatea de voturi a membrilor prezenti si votanti, fiecare membru dispune de un vot.

Structura

1) Biroul, compus dintr-un presedinte si 3 vicepresedinti.

2) Comitetele:

a) sesionale (economic, social, de coordonare) si

b) permanente - pentru organizatii neguvernamentale, negocieri cu institutii interguvernamentale.

3) Comisii

a) tehnice - pentru statistica, populatie, dezvoltare economica, drepturile omului, conditia femeii, stupefiante si societati transnationale;

b) economice regionale;

c) subcomisii: de lupta impotriva masurilor discriminatorii, a traficului ilicit de droguri, de protejare a minoritatilor, etc.

4) Organe conexe care sunt consultate in diverse probleme ce intereseaza ECOSOC-ul.

Membri. ECOSOC se compune din 54 de membri. 18 din ei sunt alesi in fiecare an de Adunarea Generala pentru o perioada de 3 ani.

Sediul. Reuniunile ECOSOC se desfasoara de doua ori pe an, cate o luna la New York si la Geneva.

4. Consiliul de Tutela, organ creat pentru administrarea teritoriilor aflate sub tutela.

Principalele functii: promovarea progresului economic, social, politic al popoarelor aflate sub tutela pentru evolutia lor spre autonomie si independenta; respectarea drepturilor omului si asigurarea unui tratament egal in problemele sociale, economice; organizarea de vizite periodice in teritoriile sub tutela.

Din Consiliu fac parte in prezent doar S.U.A., in calitate de putere administranta si ceilalti membri ai Consiliului de Securitate.

Sistemul de votare. Deciziile sunt luate cu majoritatea de voturi a membrilor prezenti si votanti; fiecare membru dispune de un vot.

5. Curtea Internationala de Justitie(C.I.J.) este organul judiciar principal al O.N.U.

Functii. Curtea judeca diferendele dintre state.

Componenta. Curtea este formata din 15 judecatori alesi de Adunarea Generala si Consiliul de Securitate pe o perioada de 9 ani. Curtea isi alege din membrii sai un presedinte si un vicepresedinte pe termen de trei ani.

Sistemul de votare. Hotararile Curtii sunt luate cu majoritate simpla de voturi a judecatorilor prezenti. In caz de paritate votul presedintelui decide.

Sediul Curtii este la Haga.

Secretariatul este un organ principal care isi asuma functiile administrative ale O.N.U.

Structura. Este condus de secretarul general care, ca cel mai inalt functionar al O.N.U., este ales pe o perioada de cinci ani de Adunarea Generala la recomandarea Consiliului de Securitate. Ca organ executiv, Secretarul general trebuie sa asigure buna functionare a sistemului O.N.U. indeplinind sarcini cu caracter administrativ, politic, tehnic, financiar si de reprezentare.

Oficiile (birourile): executiv, pentru probleme juridice, controlul bugetar, personal sunt direct subordonate secretarului general.

Departamentele: pentru problemele politice si de securitate, economice si sociale, tutela, informare publica, juridica, administrative, conferinte. Ele sunt impartite in divizii si conduse de catre un secretar general adjunct.

Personalul este numit de Secretarul general pe baza unor criterii stabilite de Adunarea Generala. In realizarea misiunii lor, secretarul general cat si personalul din subordinea sa sunt functionari internationali si, ca atare, ei nu pot solicita sau primi instructiuni de la o autoritate din afara O.N.U.

Sediul. Organizat din 1945, Secretariatul functioneaza la sediile O.N.U. de la New York, Geneva si Viena.

II. CELE MAI IMPORTANTE ORGANE SUBSIDIARE O.N.U.

1. Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (U.N.C.T.A.D.) este o organizatie interguver-namentala creata ca organ specializat si permanent al Adunarii Generale in vederea promovarii comertului international intre tarile cu nivele diferite de dezvoltare. U.N.C.T.A.D. este compusa din 159 de state membre.

Structura: Conferinta, organ suprem care se intruneste in sesiuni plenare din 4 in 4 ani. Consiliul pentru comert si dezvoltare este organul permanent care asigura continuitatea lucrarilor U.N.C.T.A.D. in intervalul dintre sesiuni. Este format din reprezentanti ai 68 de state, inclusiv Romania. Consiliul are: a) Comisii permanente; b) Organe subsidiare; Secretariatul este condus de un secretar general.

Sediul sau se afla la Geneva si are un birou de legatura la New York.

Romania este membra a U.N.C.T.A.D. din 1964.

2. Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltate (P.N.U.D.). A luat fiinta in noiembrie 1965 prin fuzionarea Programului largit de asistenta tehnica cu Fondul Special O.N.U., avand ca scop acordarea de asistenta tehnica si de preinvestitii a O.N.U. in domeniul tehnic.

Structura: Consiliul de administratie. Este organul de conducere a activitatii P.N.U.D., fiind compus din 48 de state membre si ajutat de un birou consultativ interagentii

Secretariatul. Are sediul la New York si este condus de un director general, doi directori generali adjuncti si patru asistenti;

Birourile nationale. Functioneaza in peste 100 de tari si coordoneaza actiunile P.N.U.D. din tara de resedinta; Birourile regionale. Sunt in numar de 4: a) Biroul pentru Africa; b) Biroul pentru Asia si Extremul Orient; c) Biroul pentru America de Nord si de Sud; d) Biroul pentru Europa, zona mediteraneana si Orientul Mijlociu.

3. Consiliul de administratie al programelor Natiunilor Unite pentru mediul inconjurator (U.N.E.P.), creat in 1972, cu sediul la Nairobi (Kenya).

Romania a facut parte din Consiliu de la crearea sa.

4. Fondul Natiunilor Unite pentru copii (U.N.I.C.E.F.) creat in 1946, cu sediul la Paris. Intre 1972-1974 Romania a fost membra a Consiliului executiv.

III. CATEVA INSTITUTII SPECIALIZATE ALE O.N.U.:

Institutiile specializate sunt organisme infiintate prin acorduri interguvernamentale, cu competente si sisteme de organizare proprii. Ele au intrat in sistemul O.N.U. pe baza unor acorduri speciale incheiate cu Consiliul Economic si Social in vederea promovarii in comun a principiilor si scopurilor Cartei.

1. Organizatia Internationala a Muncii (O.I.M.). A luat fiinta in 1919 ca organism asociat Ligii Natiunilor. In 1946 a devenit institutie specializata a O.N.U.

Sediul O.I.M. este la Geneva. Scopul organizatiei este imbunatatirea conditiilor de munca si de viata ale muncitorilor.

2. Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (F.A.O.). A luat fiinta in 1945 si a semnat acordul cu O.N.U. in 194

Sediul F.A.O. s-a aflat initial la Washington, din 1951 acesta este la Roma. Are birouri regionale pentru Africa, Asia, Orientul Indepartat si Apropiat, America Latina si birouri de legatura pentru America de Nord si O.N.U.

Scopul organizatiei este promovarea cooperarii internationale in vederea ridicarii nivelului de nutritie si a conditiilor de trai ale popoarelor, sporirii productiei agricole, ameliorarii situatiei populatiei rurale, in special in tarile in curs de dezvoltare, pentru dezvoltarea economiei mondiale si eliberarea omenirii de foame.

Romania a devenit membra F.A.O. in 1961.

3. Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (U.N.E.S.C.O.). A fost creata in 194 In acelasi an a fost semnat si acordul cu O.N.U.

Sediul se afla la Paris.

Scopul sau este promovarea cooperarii intre natiuni in domeniul educatiei, stiintei si culturii in vederea mentinerii pacii si securitatii, asigurarii drepturilor fundamentale ale omului.

Romania este membra a U.N.E.S.C.O. din 195

4. Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.). Constitutia de infiintare a fost adoptata in 1946 si a incheiat acordul cu O.N.U. in 1947. Si-a inceput activitatea in 1948.

Sediul se afla la Geneva.

Scopul organizatiei este promovarea cooperarii internationale in vederea asigurarii unui inalt grad de sanatate pentru toate popoarele.

2. FONDUL MONETAR INTERNATIONAL

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, pentru a pune capat dezordinii mondiale caracterizata de inflatie, criza de plati, devalorizare, blocaje financiare - ce afectau climatul economic si politic international. Este organizata Conferinta monetara a Natiunilor Unite cu scopul stabilirii cadrului international de cooperare in acest domeniu, la Bretton Woods (1944).

La lucrarile Conferintei au participat reprezentanti din 45 de tari, inclusiv URSS.

Au fost prezentate mai multe planuri pentru reorganizarea relatiilor monetare internationale, dar discutiile s-au concretizat asupra a doua proiecte: Keynes si White.

Planul Keynes prevedea infiintarea unei "Uniuni Internationale de Clearing" care sa administreze o moneda internationala cu valoare fixa in raport cu aurul denumita bancor.

Planul White prevedea infiintarea unui Fond Monetar International constituit din aur si monede nationale care sa furnizeze tarilor membre, in schimbul monedei lor nationale, valuta straina necesara pentru realizarea tranzactiilor comerciale externe si pentru restabilirea echilibrului balantelor de plati.

Conferinta a adoptat in liniile sale principale "Planul White" ce prevedea o mai stransa cooperare intre tari pe linie monetara.

Dupa trei saptamani de negocieri a fost incheiat acordul de infiintare a FMI si a Bancii Mondiale denumite institutiile Bretton Woods.

FMI si-a inceput activitatea in mai 1946, avand 39 de tari membre si sediul general la Washington.

La 15 noiembrie 1947 FMI a obtinut statutul de institutie specializata a ONU, dupa ce Adunarea Generala a ONU a aprobat acordul incheiat de ECOSOC cu FMI in conformitate cu articolele 57 si 63 din Carta Natiunilor Unite.

ONU coordoneaza actiunile FMI prin consultari si recomandari, insa nu poate interveni direct in activitatea acestuia.

Numarul tarilor membre era in 1996 de 181, Romania fiind membra din 15 decembrie 1972.

Obiectivele FMI sunt

a) sa promoveze cooperarea monetara internationala;

b) sa faciliteze expansiunea comertului international;

c) sa inlature restrictiile valutare din calea comertului international si a fluxurilor financiare internationale;

d) sa acorde credite pe termen scurt si mijlociu tarilor membre;

e) sa contribuie la stabilitatea cursurilor valutare si sa evite devalorizarile monetare.

FMI are doua categorii de membri: membrii originari (29 de state care au semnat si ratificat in decembrie 1945 statutul FMI) si alti membri dupa intrarea in vigoare a acordului.

GRUPUL BANCII MONDIALE

Grupul Bancii Mondiale are sediul la Washington si este format din:

1. Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.)

2. Asociatia Internationala pentru Dezvoltate (A.I.D.)

3. Corporatia Financiara Internationala (C.F.I.)

4. Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor (A.M.G.I.).

BIRD a inceput sa functioneze din 194 Tarile care doresc sa adere la Banca Mondiala trebuie sa fie mai intai membre ale FMI.

Mijloacele financiare ale BIRD sunt formate din cotele de participare ale tarilor membre si din fondurile atrase din diferite surse. Capitalul subscris (stabilit in functie de potentialul economic) se varsa in proportie de 10%, restul de 90% ramane in tara membra. Din varsamantul de 10% facut de fiecare tara membra o transa de 1% se varsa in aur sau dolari, iar restul de 9% in moneda nationala.

Ca si FMI, BIRD este organizata pe principiile unei societati pe actiuni, puterea de vot fiind corelata cu cota de participare a tarilor.

Organele de conducere ale BIRD sunt: Consiliul Guvernatorilor, format din reprezentantii tarilor membre (membri si supleanti). Sesiunile anuale ale Consiliului Guvernatorilor BIRD au loc in comun cu cele ale FMI, de obicei in septembrie sau octombrie.

Conducerea efectiva a Bancii Mondiale se afla in mainile Consiliului Directorilor Executivi (Consiliul de Administratie) care conduce toate institutiile membre ale Grupului: BIRD, CFI, AID, AMGI. Primii cinci actionari (SUA, Marea Britanie, Japonia, Germania, Franta) numesc cate un director executiv, ceilalti 19 directori reprezinta fiecare cate un grup de tari.

Daca directorul FMI este prin traditie un finantist vest-european, presedintele Bancii Mondiale este american. Din 1995 in aceasta functie se afla James Wolfensehn, fost director de banca.

Grupul Bancii Mondiale are aproximativ 6400 de angajati (de trei ori mai mult decat FMI), iar 5% din ei lucreaza in intreaga lume unde Banca Mondiala are 40 de reprezentante. Acestia au o pregatire diversa, de la agronomi la manageri si de la experti in telecomunicatii la specialisti in medicina.

Influenta Trezoreriei SUA asupra politicii Bancii Mondiale se simte din plin, spre regretul europenilor in special, care cred ca nu sunt suficient de bine reprezentati la nivel inalt in cadrul organizatiei.

AID a fost infiintata ca filiala a BIRD in 1960 pentru a credita in conditii avantajoase tarile sarace, mai ales de pe continentul african, tari cu un PIB/loc sub 800 $. Conditiile sunt mai avantajoase ca la BIRD, si anume: 0,75% comision bancar, perioada de rambursare de 50 de ani, perioada de gratie de cca 15 ani. Structura sa administrativa este integrata in structura BIRD.

SFI (CFI) a fost infiintata in 1956 ca afiliata BIRD pentru a sprijini dezvoltarea intreprinderilor productive private din tarile in dezvoltare. CFI nu are o structura administrativa proprie, ci una integrata in cadrul BIRD.

AMGI a fost infiintata in 1988 pentru a garanta investitiile private in tarile in dezvoltare si a prelua riscurile necomerciale. Romania este membra a AMGI din 1992.

In ultimul timp activitatile celor doua institutii s-au suprapus partial deoarece pe de o parte Banca Mondiala si-a mutat atentia de la finantarea proiectelor la programul pentru reforma economica, in timp ce de alta parte FMI a acordat o atentie sporita reformei structurale alaturi de activitatea sa ce priveste ajustarea balantei de plati.