Paralelismul dintre industrie si agricultura

PARALELISMUL DINTRE INDUSTRIE SI AGRICULTURA

§164. Revenind la concluziile de la §150, vom face acum cateva ipoteze concrete cu privire la coeficientii de superio­ritate interna (calitativa) a industriei (disparitatea dintre industrie si agricultura). Sa consideram aceasta disparitate d = 2, adica sa presupunem ca productivitatea muncii a marfii industriale in tara agricola ar fi de doua ori mai mare decat aceea a produsului agricol, sau ca, in genere, producti­vitatea muncii in industrie ar fi dubla fata de cea din agricultura.

Sa stabilim un raport de valori a lui a si i, care corespund egalitatii a:i = d, adica cazului limita care separa solutia comerciala de solutia productiei directe.

Deoarece insa avem a > 1 > i, intervalul in care aceste raporturi pot varia este destul de limitat.

Deci, atunci cand d = 2, adica in cazul in care producti­vitatea in industrie este dubla fata de aceea din agricultura, avem situatia urmatoare:

Tara agricola:

Examinand aceasta situatie constatam ca in cazul in care productivitatea muncii in industrie este de doua ori mai mare decat in agricultura, inferioritatea industriala a statului agricol poate fi chiar de 50% (i = 0,50), atunci cand superio­ritatea agricola a statului agricol este nula (a = 1) compara­tiv cu statele industriale. Cu toate acestea, solutia productiei /262/ industriale directe in tara agricola este inca avantajoasa (in cazul limita).

Daca superioritatea agricola este de 50% (a = 1,50), inferioritatea industriala a tarii agricole poate sa ajunga la 25% (i = 0,75). In fine, daca superioritatea agricola ajunge la 100% (a = 2), atunci industria trebuie sa atinga in aceasta tara acelasi nivel cu strainatatea (i = 1), pentru ca produc­tia industriala directa sa mai ofere inca un avantaj.

Pentru cazul unei disparitati d = 4, adica pentru cazul in care productivitatea muncii industriale este de patru ori mai mare decat aceea a agriculturii, avem situatia urmatoare:

Tara agricola:

Daca examinam, aceasta situatie putem sa constatam, admitand ca productivitatea muncii industriale in tarile agricole este de patru ori mai mare decat aceea a agriculturii, in cazul cand superioritatea agricola in aceasta tara este nula (a = 1), inferioritatea ei industriala poate sa atinga 75% (i = 0,25), fara ca solutia productiei industriale sa inceteze de a mai fi avantajoasa (in cazul limita).

Daca superioritatea ei agricola este de 100% (a = 2), inferioritatea ei industriala isi poate ingadui sa atinga chiar 50% (i = 0,50).

In sfarsit, daca superioritatea agriculturii in tara agri­cola este de 300% (a = 4), industria sa trebuie sa atinga acelasi nivel cu strainatatea, pentru ca sa mai existe inca un avantaj (la limita) in productia industriala directa.

Se obtin astfel, intr-un asemenea tabel, solutiile succesive ale problemei comertului international, astfel cum ele apar in fazele evolutiei ascendente a unui stat.

Daca un stat face progrese in dezvoltarea agriculturii lui, in asa fel incat superioritatea lui agricola asupra altor state /263/ sa atinga 50%, 100%, 200% sau 300%, in acest caz trebuie ca industria lui sa progreseze obligatoriu in acelasi mod, diminuand treptat inferioritatea lui fata de strainatate dupa masura indicata in scala de mai sus.

Daca industria nu realizeaza acest progres, ea ramane atat de mult in urma prin raport cu agricultura, incat ajunge mai avantajos pentru tara sa produca exclusiv marfuri agricole si sa renunte la productia industriala.

Si tot asa invers.

Daca industria face progrese atat de mari, incat inferio­ritatea ei fata de strainatate scade, din ce in ce, trebuie ca agricultura acelei tari sa progreseze in acelasi timp sporandu-si superioritatea fata de strainatate dupa scala prezen­tata mai sus. Daca, dimpotriva aceasta dezvoltare nu are loc, tarii i se ofera un mai mare avantaj daca se dedica ex­clusiv productiei de marfuri industriale si renunta la produc­tia agricola, sau isi dezvolta productia industriala pana la limita ei naturala, care este aceea a consumului intern (vezi §216).

§165. Am gasit interesant si destul de expresiv sa pre­zentam intr-o forma grafica corespondenta intre superio­ritatea agriculturii si inferioritatea industriei.

Sa presupunem ca, la intervale de timp regulate, superio­ritatea agriculturii asupra strainatatii, exprimata prin ra­portul a, sporeste in mod continuu plecand de la egalitatea a = 1, asa incat sa avem pentru momentele etc., un raport de superioritate a = 1, 2, 3, 4 etc.

Pentru a reprezenta aceasta evolutie a agriculturii printr-o curba, punem pe abscisa intervale de timp si pe ordonata valorile corespunzatoare ale raportului a. Pentru aceste din urma valori alegem ca scara a lungimilor scara logaritmica, care corespunde mai bine caracterului acestora, deoarece permite sa se reprezinte pe lungimi egale o superioritate de 100% (in raportul 2) si inferioritatea corespunzatoare de 50% (in raportul 1/2) si tot asa superioritatea de 200% (in raportul 3) si inferioritatea corespunzatoare de 67% (in ra­portul 1/3 etc.)

In aceasta reprezentare abscisa Ox se gaseste in partea de jos a graficului indreptata catre infinit. Ea corespunde cazului in care a = i = 0. Linia orizontala Ox este linia in care a = i = 1, adica linia egalitatii intre industria natio­nala si industria straina sau linia egalitatii intre agricultura nationala si agricultura straina.

Curba valorilor lui a se desfasoara oarecum asemenei unei parabole (mai exact spus logaritmic) caci ea pleaca de la punctul a = 1.

DE INTRODUS DIAGRAMA NR. 2 / PAG. 264

Problema care se pune este aceasta:

Daca agricultura in tara agricola face progrese continuu, ca acelea care sunt inregistrate de curba a, cum trebuie sa evolueze atunci industria acelei tari fata de industria straina, pentru ca sa fie avantajos pentru tara s-o pastreze (la limita) sau, cu alte cuvinte, pentru ca aceasta industrie sa fie in stare sa tina pas cu agricultura?

Curba evolutiei industriale depinde de valoarea lui d. Noi am construit patru curbe corespunzatoare fiecareia din cele trei valori.

d = l,5; d = 2; d = 3; d = 4.

Mersul acestor curbe este foarte semnificativ. Toate patru se desfasoara in cea mai mare parte dedesubtul liniei Ox a egalitatii, deci ele indica pe o mare portiune o inferioritate /265/ neta a industriei, caci curbele de deasupra liniei lui i repre­zinta superioritatea industriei sau a agriculturii in raport cu strainatatea; iar cele de dedesubtul acestei linii reprezinta inferioritatea industriei fata cu strainatatea.

Cu toata aceasta inferioritate pe care curbele industriei o pun in evidenta, aceste curbe sunt echivalente cu linia superioritatii agriculturii a.

A tine pasul cu agricultura este, dupa cum se vede, foarte usor pentru industrie, caci nu se cere industriei sa aiba numai decat o superioritate prin raport cu strainatatea, ci i se poate tolera chiar o mare inferioritate, atunci cand superioritatea agriculturii fata cu strainatatea nu este prea mare.

Numai in momentul in care superioritatea agriculturii prin raport cu strainatatea devine foarte mare, putem sa devenim mai exigenti in ceea ce priveste industria si sa-i cerem acesteia sa prezinte chiar o superioritate fata cu strainatatea.

§166. Ceea ce apare cu totul remarcabil, si constituie punctul vital al concluziilor noastre, este faptul ca, datorita rolului decisiv al superioritatii intrinsece a industriei asupra agriculturii, pentru ca aceasta sa aiba dreptul de a se impune din punct de vedere strict economic ii trebuie o superioritate enorma fata cu strainatatea, in timp ce pentru ca industria sa se impuna ca avantajoasa din punct de vedere national, nu numai ca nu are nevoie de o superioritate, dar i se poate tolera chiar o inferioritate foarte mare fata cu strainatatea.

Aceasta exigenta fata de agricultura si aceasta indul­genta fata de industrie nu sunt decretate de noi si nu sunt rezultatul unui capriciu. Ele nu au in ele nimic arbitrar si se impun ca o consecinta logica si inevitabila a unor stari de fapt, pe care le-am pus in relief in cursul acestui volum.

In faza actuala a evolutiei, industria are in toate tarile lumii o superioritate intrinseca (calitativa) asupra agricul­turii, care deriva din marea ei productivitate a muncii.

Ea isi poate dar ingadui in anumite tari sa se gaseasca in inferioritate fata de strainatate, atata vreme cat aceasta inferioritate nu este atat de mare incat sa o plaseze sub nive­lul agriculturii.

Invers, agricultura este dezavantajata fata de industrie in toate tarile lumii prin inferioritatea ei intrinseca (calita­tiva), care provine dintr-o productivitate redusa a muncii. /266/

Ei ii trebuie dar o mare superioritate fata de strainatate pentru ca sa poata compensa inferioritatea ei intrinseca (calitativa) si sa se ridice la nivelul industriei.

Al doilea punct, pe care voim sa-1 subliniem, este impor­tanta concluziilor noastre pentru a intelege si eventual a dirija evolutia economica a unei tari.

Concluzia noastra nu este rigida si nu se aplica la un singur moment din viata unei natiuni. Ea ne arata in ce mod se traduce interesul national in politica industriala si comerciala la diferite epoci din evolutia unei tari.

Pentru o tara agricola pe cale de industrializare se poate urmari pas cu pas, la fiecare progres al industriei sale (care se exprima prin micsorarea inferioritatii sale fata cu straina­tatea), in ce mod trebuie sa progreseze agricultura sa (sporindu-si superioritatea fata cu strainatatea) pentru ca impor­tanta nationala pe care o prezinta sa se mentina la acelasi nivel cu acel pe care-l va atinge agricultura in strainatate[i].