Pretul si mecanismele de formare pe diferite piete

PRETUL SI MECANISMELE DE FORMARE PE DIFERITE PIETE

1. Continutul conceptului de pret

Pretul reprezinta componenta cea mai vizibila a pietei.

Practic azi in cadrul economiilor de piata nu exista proces economic si social care sa nu fie influentat de pret, in special de nivelul acestuia.

Inca din antichitate Aristotel, analizand schimbul de marfuri, a aratat ca preturile exprima comensurabilitatea marfurilor, insa el nu si-a putut explica substanta preturilor (de ce doua marfuri diferite se schimba la preturi egale).

Explicatia stiintifica a raportului de schimb a realizat-o mult mai tarziu Adam Smith, care afirma ca munca este masura reala a valorii de schimb a tuturor marfurilor. Teoria preturilor a fost dezvoltata de un alt economist, David Ricardo, care analizand valoarea ca substanta comuna a tuturor marfurilor, a reusit sa surprinda aspectele esentiale ale formarii preturilor. In sens general pretul exprima cantitatea de moneda pe care cumparatorul este dispus si o poate oferi producatorului (vanzatorului) in schimbul bunului pe care acesta il prezinta pe piata.

Intrebarea care se pune este CE MASOARA PRETUL ?

Raspunsul la aceasta intrebare a condus la forumularea mai multor teorii asupra pretului, si anume :

1. Teoria clasica a pretului.

Aceasta are la baza valoarea determinata de munca cheltuita pentru obtinerea unui produs. Pe piata pretul va trebui sa se fixeze la nivelul valorii marfii, dar in conditii normale el nu se rupe de baza sa obiectiva, valoarea economica.

2. Teoria neoclasica.

Aceasta a fundamentat teoria subiectiva a pretului, dupa care valoarea economica si deci pretul, sunt determinate de utilitatea marginala si raritatea unui bun, de cantitatea in care acest bun se afla pe piata, comparativ cu trebuintele si cererea solvabila.

Care este deosebirea dintre teoria clasica si cea neoclasica, privind determinarea pretului ?

Deosebirea decurge din cauza primara care determina pretul. Daca la clasici pretul exprima conditiile de productie a marfii, modul in care aceasta se obtine prin combinarea factorilor de productie, la neoclasici pretul este detrminat de conditiile pietei, de modul in care cumparatorii percep utilitatea marginala si raritatea marfurilor, rorul decisiv in formarea preturilor avandul cumparatorii.

3. Teoria mixta sau contemporana.

Porneste de la realitatea ca cele doua perspective, clasica si neoclasica, de interpretare a pretului, nu sunt opuse. Se porneste de la constatarea ca daca schimbul reprezinta unitatea dintre cerere si oferta a utilitatii bunului si puterea de cumparare, atunci si valoarea economica a unui bun este determinata de munca depusa pentru obtinerea lui si de utilitatea pe care o ofera consumatorului. In conditiile economiei contemporane, caracterizata printr-o piata complexa si concurenta imperfecta, in stabilirea preturilor intervin o serie de alti factori, si anume : costul de productie in acceptiunea de cost mediu, intensitatea nevoii pe care trebuie sa o satisfaca bunurile economice pusa in evidenta prin cerere, forma de concurenta imperfecta existenta (monopol, oligopol etc.), capacitatea productiei pusa in evidenta prin oferta, pozitia statului in domeniul preturilor etc.

2. ROLUL SI FUNCTIILE PRETURILOR. TIPURI DE PRET 

Functiile preturilor

1. Functia de evaluare a cheltuielilor si rezultatelor. Cu ajutorul preturilor se pun in evidenta dimensiunile cantitative ale cheltuielilor si implicit dimensiunile cantitative structurale si calitative ale diverselor activitati economice.

2. Functia de informare. Pretul informeaza agentii economici asupra starii de tensiune intre resurse si nevoi.

3. Functia de motivare a producatorilor. Stimuleaza orientarea interesului producatorilor pentru producerea unui anumit bun, determinandu-i sa perfectioneze conditiile de productie si sa creasca calitatea produselor. Totodata intervine in orientarea optiunilor cumparatorilor pentru alegerea anumitor produse.

4. Pentru producator, pretul reprezinta principalul instrument prin care isi recupereaza cheltuielile si isi asigura profitul, creind premizele pentru continuarea activitatii economice.

5. Functia de distribuire a veniturilor. Corespunzator activitatii depuse, fiecare agent economic obtine venitul individual care depinde de diferenta dintre preturile primite pentru bunurile si serviciile vandute si preturile platite pentru procurarea factorilor de productie.

Teoria economica utilizeaza mai multe criterii de clasificare a preturilor :

1. In raport de puterea vanzatorilor si cumparatorilor de a influenta preturile, exista preturi libere, preturi administrate si preturi mixte. Preturile libere se formeaza in conditiile concurentei perfecte, nefiind supuse niciunei reglementari (insa nu exista concurenta perfecta decat la modul teoretic). In conditiile contemporane, dominanta este concurenta imperfecta, care determina ca pe piata sa se manifeste un anumit control al preturilor de catre firme si in anumite conditii si de catre stat. Preturile libere sunt astfel inlocuite de preturile administrate. Pretul stabilit de firme trebuie sa serveasca politicii sale economice, care are trei coordonate : castigarea clientilor, eliminarea sau atenuarea concurentei si maximizarea profitului. Statul prin interventia asupra preturilor nu urmareste anularea actiunii legilor pietei, ci atenuarea si eliminarea unor influente negative la acele produse la care pretul necesita sprijin din afara pietei. Se apreciaza ca in conditiile contemporane marea majoritate a preturilor care functioneaza pe piata sunt mixte, fiind rezultatul combinarii actiunii pietei, a mecanismelor acesteia cu actiunile dirijate si interventioniste ale statului.

2. In raport de gradul de noutate al produsului si strategia adoptata deosebim :

a) preturi ale produselor noi, care pot fi preturi mari sau preturi relativ scazute cand firma produce o cantitate mare.

b) pretul produselor existente, care pot fi diferite in functie de strategia adoptata pe piata.

3. Dupa gradul de flexibilitate se intalnesc : preturi unice, practicate pentru acelasi bun pentru toti clientii si preturi diferentiate, conditionate de marimea cantitatii cerute.

4. Dupa sistemul de formare a preturilor se cunosc : preturi fara TVA si preturi cu TVA.

3. MECANISMUL FORMARII PRETURILOR PE PIATA CONCURENTIALA

In conditiile piete concurentiale apar elemente specifice ale mecanismului de formare a preturilor, de la o piata la alta si anume :

A. Formarea preturilor pe piata cu concurenta perfecta.

Pe o piata cu concurenta perfecta pretul se formeaza la nivelul punctului de echilibru dintre curble cererii si ofertei, situatie in care cantitatile cerute sunt egale cu cele oferite. In conditiile unei asemenea piete, producatorul este primitor de pret, adica el nu poate influenta pretul.

Pretul de echilibru este acel pret practicat pe piata cu concurenta perfecta. El este considerat de vanzator ca fiind cel mai mic, sub nivelul caruia nu poate sa vanda marfurile, iar de catre cumparator ca fiind cel mai mare peste nivelul caruia nu va dori sa cumpere marfurile. Pretul de echilibru se poate reduce in anumite conditii, in momentul in care toti producatorii introduc tehnologii noi, isi sporesc eficienta si creaza posibilitati mai bune pentru productie.

Caracteristicile esentiale ale pretului de echilibru sunt :

1. Apare spontan ca rezultat al jocului liber al fortelor pietei.

2. Formarea pretului de echilibru al fiecarui bun este legata si de situatia pietelor interdependente, de preturile de echilibru ale celorlalte bunuri.

3. Echilibrul are caracter dinamic.

4. Pretul de echilibru nu poate fi ales in mod liber de catre producator sau consumator, este un pret al pietei, producatorii si cumparatorii sunt primitori de pret.

B. Formarea pretului de monopol.

Pretul de monopol este un pret administrat, care nu se mai formeaza in afara firmei pe piata, ci firma vine pe piata cu el.

C. Formarea pretului pe piata monopolista.

Pe piata cu concurenta monopolistica preturile nu mai sunt nici de echilibru ca in cazul concurentei pure si perfecte si nici fixate dinainte de catre monopoluri.

D. Formarea preturilor pe piata cu concurenta de oligopol.