Piata financiara: continut, forme, mecanisme

Piata financiara: continut, forme, mecanisme

Piata financiara desemneaza spatiul economic de confruntare a cererii cu oferta de hartii de valoare numite mobiliare sau fiduciare, in special sub forma de actiuni si obligatiuni.

Piata financiara este o piata de capital specializata in realizarea tranzactiilor cu active financiare pe termen mediu si lung, spre deosebire de piata monetara pe care se manifesta scadente pe termen scurt.

Actiunea reprezinta o hartie de valoare care confera posesorului ei dreptul de proprietate asupra unei parti din capitalul social al firmei emitente. Posesorul sau se numeste actionar si are avantajul obtinerii unui dividend. Acesta este venitul pe care il insuseste actionarul atunci cand firma emitenta desfasoara o activitate rentabila si nu se reinvesteste intregul profit realizat, o parte capatand destinatia repartitiei pentru consum. Dividendul are o marime variabila, putand fi zero atunci cand firma nu inregistreaza o activitate eficienta sau cand intregul profit se reinvesteste intr-un nou ciclu de productie. In plus, actionarul mai are dreptul de a participa prin vot la alegerea consiliului de administratie, de a lua parte la procesul decizional ca membru in Adunarea Generala a Actionarilor, de a fi informat asupra situatiei economico-financiare a firmei.

Actiunile sunt emise de societatile pe actiuni si pot fi:

I.    dupa forma lor:

A.  la purtator;

B.  nominative.

II.  dupa rolul firmei emitente:

A.  cotate;

B.  necotate.

Actiunile la purtator sunt hartiile de valoare pe care se inscrie seria, data emiterii, prima emitenta, valoarea nominala (adica pretul la care se vinde actiunea prima data fiind calculat prin raportarea capitalului social al firmei la numarul de actiuni), fara a se inregistra numele actionarului.

Actiunile nominative sunt cele pe care se inscriu si numele actionarului. Atunci cand are loc instrainarea actiunii (prin donatie, mostenire sau vanzare) se inregistreaza numele noului proprietar pe spatele actiunii respective.

Actiunile cotate la bursa sunt in general cele care provin de la societati pe actiuni cu cifra de afaceri satisfacatoare, fiecare bursa insa avand propriul regulament de organizare si functionare in care se precizeaza conditiile de acceptare a actiunilor.

Actiunile necotate la bursa potrivit regulamentului bursei nu inseamna obligatoriu ca sunt mai putin atractive putand genera dividende actionarilor.

Obligatiunea este o hartie de valoare care confera posesorului sau dreptul de creanta asupra firmei emitente. Posesorul sau se numeste obligatar si se afla in ipostaza de creditor pentru emitentul de obligatiune care este debitor si se imprumuta prin procesul vanzarii obligatiunilor. Avantajul pe care il confera posesia de obligatiuni este insusirea unui venit garantat numit dobanda fixa. In plus, emitentul are obligatia de a rambursa imprumutul intr-un timp determinat si de a asigura pe durata imprumutului dobanda anuala certa, indiferent de situatia sa economico-financiara.

Obligatiunile pot fi ale statului sau ale unor agenti economici (intreprinderi publice sau private mari).

Alegerea actiunilor sau obligatiunilor in plasarea unor disponibilitati banesti se face in functie de securitatea, rentabilitatea, lichiditatea si fiscalitatea care caracterizeaza operatiunea respectiva. Desigur, o obligatiune pare mai sigura decat o actiune, iar o actiune cotata este preferata unei actiuni necotate la bursa. Rentabilitatea plasamentului se apreciaza prin randamentul bursier care se determina ca raport intre venitul pe care il genereaza actiunea sau obligatiunea su cursul, respectiv pretul platit pentru achizitionarea hartiei de valoare.

Piata financiara se manifesta sub doua forme:

I.     piata financiara primara;

II.       piata financiara secundara.

Piata financiara in general, desemneaza locul de intalnire dintre cererea si oferta de titluri de valoare. Hartiile de valoare pot fi noi, provenite de la societati pe actiuni recent infiintate sau de la intreprinderi existente care emit noi actiuni si atunci se comercializeaza pe piata primara, sau hartii de valoare emise anterior, caz in care se tranzactioneaza pe piata secundara, adica la bursa de valori.

Analiza comparativa intre piata financiara primara si cea secundara reflecta urmatoarele aspecte:

Operatiunile efective presupun schimbul efectiv de titluri de valoare la vedere, adica in momentul realizarii tranzactiei, la cursul afisat. Acesta este in general inferior cursului la termen, operatiunile la termen vizand schimbul titlurilor la o data ulterioara numita scadenta sau zi de lichidare, la cursul din momentul incheierii tranzactiei. Scopul speculativ intervine atunci cand se urmareste castigul fara a exista interesul pentru detinerea propriu zisa a hartiilor de valoare, vanzatorul sau cumparatorul dorind tranzactia fara a avea efectiv ce vinde sau respectiv, a dori cumpararea propriu zisa, ci posibilitatea de a cumpara mai ieftin sau respectiv de a vinde mai scump pentru a castiga din diferenta de pret.

Bursa de valori este o institutie reglementata, constituita ca societate pe actiuni, avand un regulament propriu de organizare si functionare in care sunt precizate aspecte privind conditiile de acceptare a hartiilor de valoare, tipurile de operatiuni permise, regulile la care se supun operatorii, etc. Agentii de schimb primesc ordine de vanzare sau de cumparare din partea clientilor, iar sesiunile de lucru sunt doua: de dimineata si de dupa-amiaza. Ringul bursei este denumit spatiul in cadrul caruia au loc negocierile si este permis accesul agentilor de schimb, iar Casa de Clearing sau de Compensatie reprezinta un organ al bursei care are menirea de a garanta realizarea tranzactiei. In acest fel, acest organism intervine atunci cand un vanzator sau cumparator incheie un contract care nu mai este onorat de catre partenerul de afaceri.

Bursa de valori se apropie cel mai mult de piata cu concurenta perfecta, existand urmatoarele trasaturi:

I.    atomicitatatea, adica multi vanzatori si cumparatori (daca nu este o bursa inchisa care accepta la tranzactii doar membrii);

II.  omogenitatea, adica hartiile de valoare sunt fungibile, nediferentiate;

III. transparenta, adica exista mijloace rapide de informare si afisare electronica astfel incat participantii la tranzactii cunosc fluctuatiile cursurilor in orice moment;

IV.    intrarea si iesirea libera, in sensul ca bursa accepta noi clienti, atat timp cat se respecta regulamentul sau;

V.  mobilitatea factorilor de productie, care se reflecta prin tendinta bursei de extindere a activitatii sub forma multor institutii de brokeraj.

Bursa de valori reflecta starea economiei in care functioneaza, ea insasi avand o anumita intensitate a activitatii care se poate aprecia cu ajutorul indicilor bursieri. Acestia evidentiaza tendinta de ansamblu a bursei, adica evolutia cursurilor si se pot determina pentru anumite actiuni considerate reprezentative sau pentru toate actiunile de la bursa. Exista:

I.    indici traditionali (Dow Jones Industrials, Financial Times, etc.);

II.  indici moderni (Standard and Poors 500, Topix, etc.).

De exemplu, indicele Dow Jones a fost creat in anul 1884 reflectand activitatea bursei de pe Wall Street si include 30 de valori ale unori firme industriale.

Prabusirea cursurilor hartiilor de valoare pe piata bursiera se numeste crah bursier si se explica prin evolutia speculatiilor daunatoare prin care sunt inselati cumparatorii care se lanseaza in tranzactii pe seama altor informatii decat cele care fundamenteaza cursul.