Piata si concurenta

Piata si concurenta

Ca realitate economica si ca mecanism de alocare a resurselor, piata este o creatie sociala, aparuta cu multe secole in urma, care a evoluat in timp si spatiu, dovedindu-se cel mai bun - desi imperfect - mecanism de reglare economica.

Continutul pietei

In sens restrans, piata desemneaza ansamblul tranzactiilor de vanzare- cumparare dintre agentii economici privite in corelatie cu pretul si alte imprejurari care le determina. Ea pune in contact - fizic si/sau virtual - vanzatorii, cumparatorii si intermediarii care isi confrunta intentiile - cererea, oferta - si negociaza pretul.

In sens larg, cuprinzator, piata este privita ca un canal de comunicatii prin care agentii economici obtin informatii si le difuzeaza cu privire la pret, cerere, oferta, raportul dintre ele s.a.m.d. Ea este, totodata, sursa informatiilor pe baza carora se adopta deciziile privind problema fundamentala a economiei si a modului in care resursele (factorii de productie in special) sunt alocati si utilizati in diferite domenii. Piata este tabloul de comanda prin care capitalul, forta de munca, pamantul, investitiile, inovatiile si tehnologia, cunostintele si creativitatea, pe scurt bunurile economice sunt dirijate pe domenii in functie de nevoia sociala solvabila, nivelul preturilor si al veniturilor.

Ca mijloace de comunicatie, piata si preturile pun in contact si in interactiune cunostinte, resurse si comportamente a milioane de agenti diferiti; prin ele se realizeaza coordonarea involuntara, chiar automata a oamenilor, activitatilor si firmelor, interactiune mijlocita prin informatiile si recompensele (stimulentele) pe care le ofera. Preturile, profiturile, drepturile de proprietate, salariile, datele statistice, lucrarile stiintifice si de popularizare, panourile publicitare, mass-media s.a.m.d. sunt purtatori de informatii care reflecta starea diferitelor piete si domenii de activitate si in functie de care sunt permanent revizuite deciziile privind: ce si cat sa se consume, ce, cat si cum sa se produca, cat si unde sa se investeasca, ce, cat si pentru cine sa munceasca.

Acesta este si sensul in care Adam Smith aprecia ca piata libera, prin mecanismul preturilor, reprezinta "mana invizibila" care genereaza coerenta milioanelor de decizii individuale.

Mecanismul de functionare a "mainii invizibile" a fost aprofundat treptat prin aportul marilor scoli si curente de gandire economica ulterioare, pe baza unor premise si presupozitii, considerate ca avand coerenta logica si care au dat nastere modelului concurential de baza al economiei capitaliste.

Elemente constitutive ale modelului concurential de baza:

1. cumparatorii sunt rationali si, prin deciziile adoptate, urmaresc maximizarea satisfactiei;

2. producatorii (vanzatorii, distribuitorii, investitorii, speculatorii) urmaresc maximizarea profiturilor;

3. pietele sunt competitive; competitia este regula de baza in actiunea oricarei persoane, firme, administratii. Ea se desfasoara intre producatori (vanzatori) pentru clienti, intre cumparatori pentru a-si apropia bunuri in cele mai bune conditii, in functie de venitul cheltuit;

4. pietele fixeaza preturile care se formeaza liber, fiind considerate ca acceptate de catre participantii la tranzactii. Cine nu le accepta, se retrage de pe piata. Preturile se ajusteaza la conditiile pietei (cerere, oferta). Fiecare agent economic le judeca din perspectiva efectului de venit si de substitutie. In acelasi timp, preturile sunt principalul instrument de echilibrare a cererii si ofertei;

5. starea de ansamblu a economiei se judeca in functie de situatia diferitelor piete, de situatia cererii si a ofertei care este efectul actiunilor agentilor economici;

6. veniturile individuale (persoane, familii, firme) depind de posesia unor active (fizice, monetar-financiare, cunostinte, abilitati inovational-creative, tehnice, naturale) si de productivitatea (randamentul) acestora. Inegalitatile in detinerea activelor si in randamentul acestora genereaza inegalitati de venituri pe care piata le poate reduce sau accentua;

7. inegalitatile de venituri generate de inegalitati in detinerea de active (si de avutie nationala) sunt considerate obiective si necesare pentru a mentine competitia;

8. inegalitatile generate de calitatea si performantele activelor ca si de noroc sunt, in general, usor de acceptat. Sunt greu de acceptat inegalitatile de venituri generate de: mosteniri, pozitii de monopol, relatii speciale cu puterea politica, speculare a unor lacune ale actelor normative, coruptie, pozitii de forta etc.

Economia privita ca un tot se prezinta ca un sistem de piete. Configuratia lui tine de nivelul de dezvoltare economica si de cel al eficientei economice, de institutiile, traditiile si mentalitatile fiecarui popor, de volumul resurselor de care dispune s.a.m.d. Pietele pot fi grupate in functie de numeroase criterii.

Dupa natura bunurilor care formeaza obiectul tranzactiilor, se disting: piata bunurilor de consum; piata bunurilor de capital; piata bunurilor cultural-artistice; piata muncii; piata monetara; piata activelor financiare, piata valutara; piata informatiilor; piata imobiliara; piata resurselor naturale; piata turistica.

In cadrul acestui criteriu, piata se diversifica continuu, pe masura ce se adanceste diviziunea sociala a muncii; in sens microeconomic, se poate vorbi de atatea piete cate categorii de bunuri omogene exista in societate si sunt supuse tranzactiilor pe piata.

Pentru fundamentarea strategiei si tacticii, pentru producatori si cumparatori este importanta delimitarea pietei relevante. Delimitarea pietei relevante a unui bun inseamna a circumscrie plaja bunurilor substituibile si complementare lui, adica acelea a caror cerere este afectata de modificarea pretului bunului in cauza. Ea poate fi determinata doar cu aproximatie.

In analiza economica a pietei, prezinta o mare importanta cunoasterea structurii pietei. Ea se apreciaza in functie de:

a. numarul de vanzatori si comparatori;

b. forta (puterea) economica a agentilor cererii si ofertei;

c. gradul de concentrare care se apreciaza prin ponderea pe care cele mai mari 3, 4, 5, 10 firme o detin in volumul productiei, al desfacerilor, in totalul capitalului fix al industriei si in totalul cheltuielilor pentru cercetarea stiintifica etc.

Din perspectiva structurii, pietele pot fi: atomizate (nonconcentrate), mediu concentrate si foarte concentrate.

Dupa spatiul economic de provenienta a agentilor cererii si ofertei si influenta pe care o exercita asupra activitatii economice de ansamblu, se disting: piete locale; piete regionale; piata nationala; piete zonale; piata mondiala; piata unica a UE. De retinut ca piata nationala respectiv, cea mondiala nu reprezinta si nu trebuie percepute ca insumari mecanice ale celor care le preced in enumerare.

Dupa volumul tranzactiilor care se deruleaza, se disting: piete dispersate, descentralizate, numite en-detail, in care bunurile de un anumit fel se vand in partizi mici unor cumparatori atomizati; piete concentrate, centralizate, in cadrul carora se efectueaza tranzactii in partizi mari (bursele, pietele de en-gros) pe care au acces agentii molecularizati, cu o mare forta economica, care, prin deciziile ce le adopta, pot sa afecteze in mod sensibil volumul cererii, ofertei etc.

In functie de gradul de informare al agentilor economici, sunt piete transparente - al caror mecanism de functionare este bine cunoscut de catre participanti, care sunt permanent si perfect informati asupra mecanismului si variabilelor pietei (cerere, oferta, pret, starea concurentei, modul de derulare a tranzactiilor etc.) si piete opace - asupra carora participantii detin informatii reduse, superficiale si izolate, iar mecanismul de functionare "nu se incadreaza in regulile normalitatii". Este cazul multor piete care sunt formate si functioneaza in statele central si est-europene.

Dupa modul de acces pe piata, se disting: piete libere - la care au acces orice vanzator si orice cumparator, eventual daca platesc o taxa (fara ca acest lucru sa fie neaparat obligatoriu); piete reglementate, in care agentii cererii si ofertei (dar mai ales ultimii) au acces doar daca indeplinesc anumite conditii (de exemplu: detinerea unor diplome autorizate de catre cei in drept pentru a oferi servicii medicale, vanzare de produse farmaceutice, oferta serviciilor de taximetrie s.a.m.d.); piete intermediare, pe care au acces doar persoane abilitate si expres autorizate (de exemplu: brokerii, dealerii pe pietele bursiere etc.).

In raport de forta economica a participantilor exista: piete atomizate, in care agentii (si ai cererii si ai ofertei) sunt numerosi si de forta economica redusa, astfel ca nici unul dintre ei, prin deciziile adoptate si actiunile intreprinse, nu exercita influente asupra nivelului si dinamicii pretului; agentii unor asemenea piete sunt "primitori de preturi" ("prices toakers"); piete molecularizate in care agentii sunt putin numerosi, fiecare dintre ei avand o forta economica ridicata, iar prin deciziile si actiunile intreprinse exercita influente notabile asupra variabilelor pietei, in special asupra pretului. Acesti agenti sunt "creatori (cautatori) de preturi" ("prices searchers"), fiind, dupa caz, agentii cererii, ai ofertei sau apartinand ambelor categorii.

Intre cele doua situatii limita, exista numeroase piete intermediare, ca piete reale intalnite in practica si care sunt sintetizate in tabelul  

Tabelul  Diversitatea pietelor reale in functie de numarul si forta economica a participantilor

Dupa capacitatea pietei de a reactiona la schimbarile din economie, se intalnesc: piete fluide (dinamice, de cele mai multe ori adaptabile la schimbari), ele sunt piete in care agentii cererii si ofertei actioneaza pe criterii de rationalitate, au o buna perceptie asupra starii variabilelor pietei si capacitatea sa faca anticipari rationale si piete rigide (cele ai caror agenti si variabile reactioneaza lent, cu intarziere sau chiar imperceptibil la modificarile care se produc in starea conjuncturii, in cerere, in oferta sau in pret). Sunt piete atipice, asupra carora cu greu se pot face anticipari rationale.

In raport cu respectarea legislatiei, a cutumelor si a normelor de derulare a tranzactiilor si concurentei, pietele pot fi: cu concurenta loiala (in care cerintele surprinse in criteriul de clasificare sunt respectare in mare masura de catre majoritatea covarsitoare a participantilor la tranzactii) si piete; cu concurenta neloiala (in cadrul carora sunt incalcate normele de conduita si reglementarile juridice privind domeniul; majoritatea participantilor sunt susceptibili de a suporta efectul punitiv al legii sau oprobriul colectivitatii).

Dupa modul in care functioneaza sunt studiate: piata cu concurenta perfecta, pura si piete reale, cu concurenta imperfecta; piata cu monopol (cu variantele: monopol bilateral, monopol contrat), oligopol, monopolistica etc.

In raport cu factorul timp, se poate vorbi de piete: la vedere - (in care tranzactia se face imediat) sau in cel mult 48 de ore de la incheierea intelegerii, adica dupa ce s-a convenit asupra pretului, cantitatii si conditiilor de livrare si plata; la termen - cele in care se convine la momentul T_o asupra termenilor tranzactiei, dar ea se va derula ulterior, la o data convenita (T₁), conferind certitudine asupra pretului. De cele mai multe ori acestea au si un caracter speculativ.