Protectia economiei nationale prin taxe vamale

Protectia economiei nationale prin taxe vamale

Unul dintre cele mai importante instrumente ale politicii comerciale este taxa vamala deoarece, prin introducerea acesteia o tara isi poate influenta volumul si structura comertului exterior, pot fi modificate preturile relative ale marfurilor precum si structura fluxurilor comerciale.

Valentele taxei vamale ca instrument de politica comerciala se contureaza o data cu dezvoltarea industriei si interesului statului de a proteja industria proprie de concurenta straina. Desi politica de comert liber este formal aparata de catre state, evidentiindu-se meritele acesteia pentru maximizarea productiei mondiale, statele gasesc motive suficiente pentru introducerea taxelor vamale, pentru punerea in functiune a unei politici tarifare proprii.

Exista mai multe motivatii pentru utilizarea taxelor vamale intr-o economie de piata:[1]

protectia tarifara sustine ramuri care sunt importante din punct de vedere social, strategic sau economic, nepermitand ca acestea sa fie afectate in mod nefavorabil de concurenta straina;

prin taxa vamala se protejeaza forta de munca si locurile de munca din anumite ramuri, in fata concurentei cu produse realizate in strainatate la costuri mai reduse;

taxa vamala conduce la reducerea importurilor iar prin aceasta se stimuleaza productia interna si se majoreaza utilizarea fortei de munca si veniturile producatorilor;

taxele vamale pot fi utilizate pentru diversificarea structurii industriale a unei tari; daca o tara doreste sa produca pe plan intern anumite produse, cel putin pentru o perioada de timp, o asemenea productie trebuie aparata de concurenta din strainatate.

La dezvoltarea protectionismului, scoala economica romaneasca a avut contributii importante. Dionisie Pop Martian a fost primul care a sesizat ca fara o politica protectionista eficienta nu poate fi vorba de o dezvoltare a economiei romanesti.

In lucrarile sale, el demonstreaza necesitatea fauririi unei industrii nationale la adapostul unor masuri protectioniste, diversificate, nationale si cu aplicabilitate limitata in timp, in interesul intregii natiuni. Mentinerea unui regim protectionist dupa depasirea unui anumit grad de dezvoltare a industriei, devine o frana in calea progresului si, de aceea, trebuie actionat pentru liberalizarea schimburilor comerciale externe.[2]

Continuatori ai teoriei protectionismului industrial au fost marile personalitati ale secolului al XIX-lea: Al. D. Xenopol, P. S. Aurelian, B. P. Hasdeu, M. Kogalniceanu, M. Manoilescu.

Mihail Manoilescu creeaza bazele unei teorii generale a protectionismului intemeiata pe avantaje economice. In opinia acestuia, fiecare tara isi evalueaza avantajele si dezavantajele pe care le realizeaza in urma protectionismului sau a liberului schimb in functie de avantajul sau pierderea pe care o sufera schimbul extern.

De asemenea el considera ca taxele vamale au rolul de a asigura protectia economiei nationale a unei tari prin faptul ca dau bunurilor posibilitatea de a fi produse in tara si nu importate. ,,Exista cazuri cand, producand o anumita marfa in conditii de inferioritate evidenta fata cu strainatatea, tara realizeaza totusi un avantaj pozitiv si imediat in comparatie cu posibilitatea importului. Taxele vamale care incarca marfa straina, sau subventia, si incurajeaza pe intreprinzatorul intern, duc astfel la realizarea unui beneficiu direct si imediat pentru economia nationala."[3]

Scopul protectionismului manoilescian este de a servi interesului natiunii prin cresterea productivitatii muncii in intreaga economie, care va determina astfel sporirea competitivitatii produselor autohtone si implicit largirea sferei de activitate, cu efecte benefice asupra gradului de ocupare a fortei de munca.

Procentul taxei vamale este considerat ca fiind toata problema protectiei, acesta fiind expresia gradului de inferioritate a productiei nationale in raport cu strainatatea.

In urma analizei legitimitatii protectiei vamale, Mihail Manoilescu ajunge la o serie de concluzii:

o infirmare generala a sistemului protectionist nu este posibila;

nu se poate stabili nicidecum o limita teoretica pentru gradul de protectie indreptatita si ca, exista cazuri in care si cel mai mare grad de protectie poate fi teoretic pe deplin justificat;

pentru a decide intre protectionism si liber schimb dispunem, in fiecare caz in parte si pentru fiecare marfa, de un criteriu cantitativ exact, care face posibila o comparatie intre elemente masurabile.

Teoria lui Manoilescu a suscitat un viu interes, si s-a impus repede, dar a generat si dispute. Protectionismul manoilescian a fost vehement contestat de unii reprezentanti ai gandirii neoclasice, insa unele dintre ideile sale se regasesc in teoria actuala a dominatiei economice, aprofundate de Perroux, A. Terano si altii.

La fixarea nivelului taxelor vamale in scop protectionist, fiecare stat are in vedere diferenta de competitivitate intre produsele indigene si cele de import. Daca nivelul costurilor de productie pe piata interna este mai ridicat sau apropiat de cel al exportatorilor straini, statele vor stabili taxe vamale mai ridicate.

Taxele vamale ridicate impuse de o tara mare inseamna protectie pentru producatorii interni, castig pentru consumatorii autohtoni (daca reducerea pretului extern antreneaza scaderea preturilor pe piata interna) si pierdere pentru aceiasi consumatori (daca taxa vamala nu este compensata de scaderea pretului extern).[4]

Se observa ca efectul protectionist se propaga in economie prin mecanismul preturilor. In masura in care taxa vamala majoreaza pretul produsului comercializat, importurile sunt descurajate si franate. Daca majorarea de pret este atat de mare incat sa atraga scaderea cererii si daca exportatorul este interesat sa-si pastreze pozitia pe piata, acesta va accepta o anumita reducere a pretului sau de export, preluand astfel o parte din povara fiscala.

Cuantumul taxei nepreluat in sarcina exportatorului majoreaza pretul intern al produsului importat. Acest fapt mareste competitivitatea produselor autohtone similare, permitand desfasurarea sau chiar largirea activitatii economice in ramura respectiva.

Efectul de largire a productiei si de crestere a gradului de utilizare a fortei de munca este cu atat mai intens cu cat scumpirea pretului intern de import este suficient de importanta pentru a permite in conditii de competitivitate urcarea si a pretului autohton, fapt care antreneaza productia interna a ramurii respective, ca si a sectoarelor cu care se afla in relatii in amonte.[5]

Efectul protectionist al tarifelor vamale poate fi analizat sub aspectul protectiei nominale si al protectiei efective.

Protectia nominala vizeaza valoarea intregului produs supus impunerii vamale si este exprimata de taxele inscrise in tarifele vamale oficiale ale statelor. Nivelul taxelor vamale nominale percepute la importul de marfuri este diferit de la un produs la altul, de la o grupa de produse la alta, fiind direct proportional cu gradul de prelucrare a marfurilor.

Protectia efectiva reprezinta valoarea nou creata si incorporata in produsul supus impunerii vamale (manopera). Ea masoara sporul valorii nou create pe unitatea de produs finit in absenta tarifului vamal.

Taxa vamala efectiva se poate determina dupa formula:[6]

Te = (Tf Vf - Tm Vm)/(Vf - Vm) unde:

Te   - taxa vamala efectiva (rata protectiei efective);

Tf   - taxa vamala nominala perceputa asupra produsului finit importat;

Tm - taxa vamala nominala perceputa asupra materiei prime importate;

Vf  - valoarea produsului finit;

Vm - valoarea materiei prime.

Protectia vamala efectiva este influentata de nivelul celor doua taxe vamale (la produsul finit si materia prima), inclusiv dispersia tarifara precum si de gradul de prelucrare a produselor. Protectia efectiva variaza direct proportional cu nivelul taxei vamale nominale perceputa asupra produsului finit, si invers proportional cu nivelul taxei vamale nominale percepute asupra materiei prime ce intra in componenta produsului finit; variaza direct proportional cu nivelul dispersiei tarifare (diferenta dintre nivelul taxelor vamale pe grupe de produse in functie de gradul de prelucrare); cu cat gradul de prelucrare a produsului supus impunerii vamale este mai redus, rata protectiei efective este mai ridicata si invers; protectia efectiva este intensa in sectoarele si ramurile economice in care valoarea nou creata are o pondere relativ mica in valoarea produsului finit.

Taxa vamala efectiva indica nivelul real al protectiei unei ramuri industriale aflate in competitie cu importuri, si este important a fi cunoscuta atat de producatorii nationali, cat si de exportatorii straini pe piata nationala respectiva.[7]

Adesea este ceruta o protectie vamala speciala pentru ramurile industriale recent infiintate si al caror volum de productie este inca prea redus pentru a putea beneficia de avantajele productiei de scara mare. Aplicarea unei taxe vamale protectioniste le-ar putea facilita startul astfel incat sa ajunga la un nivel de productie la care sa fie competitive pe piata mondiala, taxa vamala respectiva fiind inlaturata dupa atingerea acestui nivel.

In Romania, rolul taxelor vamale de protectie a economiei de concurenta straina este mai putin sesizabil, avand in vedere deteriorarea structurii comertului nostru exterior. In structura exportului au predominat produsele industriale cu un grad redus de prelucrare, iar in structura importurilor au dominat cele cu un grad inalt de prelucrare.

In contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, protectia vamala a economiei nationale va fi diminuata atat la produsele agricole cat si la cele industriale. Avand in vedere ca sectorul agricol beneficiaza de protectia vamala cea mai ridicata, eliminarea taxelor vamale la importul produselor agroalimentare din UE va avea implicatii importante asupra productiei nationale.

Protectia vamala se va diminua cel mai mult la capitolele 22 ,,Bauturi, lichide alcoolice si oteturi" si 4 ,,Tutun si inlocuitori de tutun prelucrati". In acelasi timp, la unele capitole ale Sistemului Armonizat  protectia vamala va trebui sporita, in special la capitolul 1 ,,Animale vii" si la capitolul 10 ,,Cereale".

Pentru a contracara efectele negative ce decurg din eliminarea protectiei vamale la importul Romaniei din UE si diminuarea, in ansamblu, a protectiei vamale la importul din tarile terte, ca urmare a integrarii tarii in aceasta grupare regionala, se impune a actiona in cateva directii principale:

cresterea competitivitatii internationale a productiei nationale;

diminuarea graduala a protectiei vamale, spre a permite productiei nationale sa se adapteze la concurenta sporita;

examinarea oportunitatii eventuale de a solicita derogari temporare de la masurile prevazute in domeniul vamal.

In vederea minimizarii socului care s-ar putea produce prin eliminarea protectiei vamale la produsele nationale, este indicat a se negocia un proces gradual de reducere a taxelor vamale la importul in Romania, in regimul clauzei natiunii celei mai favorizate, pe baza de reciprocitate in cadrul OMC. In acest fel, s-ar putea realiza o apropiere treptata a taxelor vamale de import in Romania de nivelul taxelor vamale din Tariful vamal comun al UE, care ar urma sa fie adoptat cel mai devreme in anul 2007.