Raportul cost - profit. Pragul de rentabilitate

Raportul cost - profit. Pragul de rentabilitate

Costul de productie pe unitatea de produs nu este o marime constanta. Dinamica costului pe unitatea de produs depinde de :

a)       modificarea consumului de factori de productie pe unitatea de produs ;

b)       evolutia pretului factorilor de productie utilizati, pret care se formeaza pe piata;

c)       volumul productiei, schimbarea caracteristicilor produsului, calitatea acestuia.

In vederea maximizarii profitului, producatorul trebuie sa minimizeze costurile de productie, deci sa obtina rezultate cat mai mari posibile de pe urma celor doi factori de productie : munca si capitalul.

Cunoasterea acestui proces necesita luarea in considerare a mai multor elemente :

Cu ajutorul ingineriei valorii, in conditiile limitarii resurselor de materii prime si energie, se realizeaza un cost minim fara a afecta calitatea, fiabilitatea si performanta.

Minimizarea costului de productie are un rol determinant in maximizarea profitului. Obtinerea de profit depinde de capacitatea producatorilor de a fabrica bunuri de calitate superioara la un cost mai redus, pe care sa le vanda la preturi competitive, valorificand , astfel , in mod corespunzator factorii de productie de care ei dispun.

3.Nivelul mai redus al consumului de factori de productie, deci posibilitatea ca incasarile sa fie mai mari decat costurile constituie motivatia transferului de resurse spre anumite ramuri, care duce la marirea ofertei. Diminuarea costului pe unitatea de efect util constituie baza obiectiva a micsorarii preturilor si tarifelor, si deci, a cresterii puterii de cumparare a populatiei.

4.Importanta minimizarii costurilor se reflecta si in cadrul schimburilor economice externe , un dezavantaj de cost riscand sa se transforme intr-un recul de competitie.

In cadrul relatiei dintre costul de productie si profit, trebuie sa se cunoasca pragul de rentabilitate sau punctul mort al intreprinderii; el indica volumul de productie sau cifra de afaceri de la care , pornind, producatorul obtine profit. In acest punct , incasarile totale ale intreprinderii (It ), obtinute prin vanzarea produselor respective sunt egale cu costul total global ( Ctg ), iar profitul ( Pr ) este nul.

P Qr = It = Ctg, unde :

P - pretul de vanzare unitar;

Qr - cantitatea de produse corespunzatoare pragului de rentabilitate.

Pragul de rentabilitate nu se poate mentine pe termen lung fara ca firma respectiva sa nu fie constransa sa iasa din afaceri.

In functie de modul in care evolueaza costul variabil total ( Cvt ), se disting doua modalitati de determinare a nivelului pragului de rentabilitate : liniara si neliniara. Metoda liniara se aplica in ipoteza in care costul variabil total evolueaza direct proportional cu volumul productiei, reprezentandu-se grafic prin linii drepte.

Fig. nr. 5 Metoda liniara de stabilire a pragului de rentabilitate

Relatia de calcul al pragului de rentabilitate porneste de la ecuatia de definire a " punctului mort " si anume ca PQr = Ctg. Tinand cont de faptul ca Ctg = Cft + Cvt, iar

Cvt = Qr, si inlocuind in relatia de mai sus obtinem :

P Qr = Cft + Qr

Qr = Cft / ( P - )

Din grafic se observa ca :

in intervalele in care costurile totale depasesc incasarile totale, se inregistreaza pierderi;

intersectia celor  doua drepte - a incasarilor totale si cea a costurilor totale - marcheaza pragul de rentabilitate ( cand profitul este nul );

de la punctul in care incasarile depasesc cheltuielile, intreprinderea obtine profit.

Metoda neliniara se aplica in situatia in care costul variabil total are o evolutie neproportionala fata de volumul productiei, asa cum , de fapt, se intampla in realitate.

Fig. nr. 6 Pragul de rentabilitate dupa metoda neliniara

Presupunand ca si in cazul anterior, ca pretul de vanzare nu se schimba, in grafic se observa urmatoarele:

o zona a pierderilor, in conditiile in care volumul de productie este redus, iar costurile sunt mai mari decat incasarile totale ;

o zona de profit cuprinsa intre pragul de rentabilitate inferior si pragul de rentabilitate superior, cand incasarile totale depasesc costurile totale globale;

o noua zona de pierderi, la un volum de productie ridicat, la dreapta pragului de rentabilitate superior.

Activitatea B:

1. In cazul randamentului crescator al utilizarii factorilor de productie, dublarea volumului productiei obtinute presupune:

a) o crestere proportionala a consumului de factori de productie?

b) o reducere a cantitatii factorilor de productie consumati?

c) o crestere mai putin decat proportionala a consumului de factori de productie?

2. Ce este pragul de rentabilitate si ce ar insemna el pentru o intreprindere, pe termen lung?