Recompensarea factorilor de productie

Recompensarea factorilor de productie

Producerea de bunuri si servicii se poate realiza numai prin utilizarea si combinarea factorilor de productie. Este normal atunci, ca fiecare factor de productie sa primeasca o parte din veniturile create cu aportul lor. Cu alte cuvinte, implicarea factorilor in productie si alte activitati economice atrage necesitatea recompensarii lor, aparand astfel in societate urmatoarele venituri: salariul care revine factorului munca; renta care revine factorului pamant; profitul si dobanda care revin factorului capital.

Posesorii factorilor de productie primesc venituri sub formele amintite drept plati pentru factorii pusi la dispozitie activitatilor economice de catre ei. Daca nu primesc o asemenea plata (respectiv veniturile sub forma amintita) dispare motivatia economica a participarii factorilor la activitatile necesare societatii.

Firmele, in functie de obiectul activitatii lor, au interes in a atrage, combina si utiliza factorii in anumite proportii, corespunzator nivelului productiei pe care    si-au propus a o detine si a celui mai redus cost de productie. Avand in vedere aceste obiective, firmele nu vor ezita in substituirea factorilor intre ei, astfel incat costul lor de productie sa fie cat mai mic. Cererea de factori si, desigur, substituirea unui factor cu altul sunt determinate de pretul factorilor pe piata, de veniturile pe care le pretind posesorii factorilor. Diferentele intre veniturile obtinute de factori (sau pretinse de posesorii lor), depind de variatiile pretului pentru fiecare factor, ca si de cantitatea de factori oferita. Cu alte cuvinte, exista o piata a factorilor, al caror comportament este identic cu cel de pe piata celorlalte marfuri.

Pe piata factorilor se intalnesc ofertantii de factori cu cei care cauta factori, respectiv intreprinzatorii. Acestia din urma vin la piata cu scopul de a cumpara factori. Ca si alti consumatori de marfuri ei se intereseaza de pretul factorilor si estimeaza pentru fiecare factor productivitatea pe care o poate obtine prin cumpararea si utilizarea lor. Desigur, problema care se pune este de a cumpara acele cantitati de factori care sa le aduca avantajele cele mai mari. Pentru aceasta ei estimeaza productivitatea marginala a fiecarui factor. Pe de alta parte, ofertantii de factori urmaresc sa obtina cel mai bun pret pentru serviciile pe care le vor aduce factorilor lor. In confruntarea dintre ofertantii de factori si consumatorii lor se stabileste pretul fiecarui factor intr-un anumit moment si, desigur, pe o anumita piata. Analiza pietei factorilor pune in evidenta aceleasi caracteristici ca in cazul pietei celorlalte bunuri. Respectiv, piata factorilor poate fi privita la randul ei atat ca piata cu concurenta perfecta, cat si ca piata cu concurenta imperfecta, corespunzator conditiilor concrete existente. In conditiile de azi, cu toate elementele de imperfectiune existente, jocul liber al pietei continua sa influenteze nemijlocit cererea, oferta si pretul factorilor.

In aceste conditii, putem spune ca pretul fiecarui factor se stabileste (se determina) identic ca pretul celorlalte marfuri, prin intalnirea ofertei cu cererea. Ceea ce este specific in cazul factorilor, este ca cererea este o cerere derivata. Factorii sunt ceruti de intreprinzatori, nu pentru ca ii sunt necesari consumului propriu, ci pentru ca prin intermediul lor, el poate organiza si desfasura productia de bunuri (sau servicii) capabile sa satisfaca cerintele de consum existente in societate.