Reglementarea concurentei comerciale in prezent

Reglementarea concurentei comerciale in prezent

In economia de piata, forma moderna de organizare a activitatii economice, agentii economici actioneaza in mod liber, pe baza proprietatii private si in concurenta cu legea cererii si ofertei.

O componenta intrinseca a economiei de piata o constituie libera competitie, concurenta dintre agentii economici, definita ca o confruntare intre agentii economici pentru castigarea si conservarea (fidelizarea) clientelei, in scopul obtinerii de profit.

Avand in vedere rolul pozitiv, stimulativ, pe care il are concurenta in activitatea economica, dreptul trebuie sa instituie cadrul juridic necesar pentru manifestarea acesteia.

In acest sens, insasi Constitutia Romaniei prevede ca statul trebuie sa asigure "libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie" (art. 135). Limitele de manisfestare a liberei concurente sunt insa reglementate prin legi speciale.

1.1.Concurenta licita si concurenta ilicita In economia de piata, exercitarea concurentei constituie un drept al oricarui agent economic. Ca orice drept recunoscut si protejat de lege, dreptul la concurenta trebuie exercitat cu buna-credinta, fara a fi incalcate drepturile si libertatile celorlalti agenti economici si cu respectarea legii si a bunelor moravuri. Numai in aceste limite putem vorbi de concurenta licita sau loiala, fiind deci ocrotita de lege.

In cazul exercitarii abusive a dreptului la concurenta, a folosirii de mijloace nepermise de lege pentru atragerea clientelei, concurenta este ilicita si in consecinta interzisa. Intrucat o asemenea concurenta este pagubitoare pentru agentii economici lezati, cat si pentru insasi desfasurarea activitatii comerciale in ansamblul ei, legea instituie anumite masuri menite sa inlature consecintele pagubitoare.

Astfel, legea regelementeaza concurenta sub un dublu aspect, pe de o parte reprimand intelegerile si practicile anticoncurentiale, monopoliste, care pericliteaza existenta concurentei, protectie oferita de Legea 21/1991, iar pe de alta parte, legea are in vedere sanctionarea folosirii unor mijloace nelicite de atragere a clientelei (concurenta neloiala). Aceasta protectie face obiectul Legii 11/1991, privind combaterea concurentei neloiale. Ansamblul normelor care reglementeaza practicile concurentiale si anticoncurentiale, precum si comportamentul abuziv al agentilor economici in atragerea clientelei formeaza dreptul concurentei comerciale.

1.2.Protectia impotriva practicilor anticoncurentiale si a concentrarilor economice

1.2.1. Interdictia practicilor anticoncurentiale. Legea interzice intelegerile anticoncurentiale si abuzul de pozitie dominanta. Astfel, art. 5 din Legea nr. 21/1996 interzice orice intelegeri, exprese ori tacite, intre agentii economici sau asociatii de agenti economici, precum si orice decizii de asociere sau practici concertate intre acestia, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau o parte a acesteia.

Legea are in vedere intelegerile referitoare la: fixarea concertata, in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor, rabaturilor, adosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale inechitabile; limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor; impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul territorial, al volumului de vanzari si achizitii sau pe alte criterii; aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand, in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala; conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte; participarea, in mod concertat, cu oferte truncate, la licitatii sau la orice alte forme de concurs oferite; eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.

Prin articolul 6 din Legea nr. 21/1996 este interzisa folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca sau pe o parte substantiala a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comertului sau prejudicierea consumatorilor.

Practicile abusive pot consta in: impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau cumparare, a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari; limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor; aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, realizarea de importuri fara competitie de oferte si tratative tehnico-comerciale uzuale, in cazul produselor si serviciilor care determina nivelul general al preturilor si tarifelor in economie; practicarea unor preturi excessive sau practicarea unor preturi de ruinare, sub consturi, in scopul inlaturarii concurentilor sau vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni; exploatarea starii de dependenta economica in care se gaseste un client sau furnizor fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o alta solutie alternativa in conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate.

Societatile comerciale, denumite si "persone juridice" nu se deosebesc cu absolut nimic de persoanele fizice. Corporatiile sunt o persoana. Societatile comerciale, au aparut datorita necesitatii de limitare a raspunderii unei singure persoane in activitatea comerciala. Astfel, in activitatatile de comert, deseori intervin erori, nesincronizari si neintelegeri, mai ales in incercarile de dezvoltare a unei afeceri pe plan individual, riscul acestor discrepante intervenite in activitatea comerciala trebuind sa fie suportat individual. Acesta este unul din slabiciunile unui parteneriat in afaceri. Motiv pentru care, a fost inovata incorporarea afacerii, care a dus la ceea ce micii intreprinzatori si-au dorit intotdeauna: Raspundere Limitata. Totul a inceput cu un grup de oameni care intentionau sa isi investeasca banii intr-o companie, apoi acesti oameni intocmeau o cerere in vederea obtinerii documentelor necesare exercitarii, intr-un cadru legal, a faptelor de comert, la fel ca o persoana individuala; noua societate comerciala, nu constituie un grup de oameni, ci este, sub imperiul legii, o persoana juridica. Aceasta poate cumpara si vinde proprietati, poate imprumuta bani, poate sa intenteze procese in instantele de judecata si i se pot intenta procese, poate purta mai departe o afacere, fiind membra a societatii noastre, fiind protejata de drepturile fundamentale ale unei personae fizice. Ceea ce implica ridicarea intrebarii "Ce fel de persoana este societatea comerciala?"

Atribuindu-li-se drepturile unei persoane fizice, totusi societatile comerciale sunt persoane speciale, nefiind inzestrate cu constiinta morala, fiind inchipuiri juridice exclusiv menite sa profite pentru detinatorii capitalului acestora. Cum bine spunea baronul englez Thereaw "acestea nu au o un suflet de salvat si un corp de incarcerat". Singura lor ratiune de existenta este pentru producerea de profit in orice situatie fara sa tina seama de circumstante, etica sau demnitate umana.

Sa privim insa, activitatea corporatiilor dintr-un alt unghi: sa luam spre exemplu cazul tarii Bangladesh in care oamenii mor de foame sau cazul Chinei unde majoritatea oamenilor se confrunta, de asmenea, cu foametea si unde singurul lucru pe care aceste tari si altele aflate in situatii asmenanatoare, il au de oferit omenirii si care valoreaza totusi ceva, este forta lor ieftina de munca. Si ca efect, ceea ce transmit aceste tari lumii intregi, este ca au acest mare steag pe care scrie "Veniti si angajati-ne pentru ca noi vom lucra pentru 10 centi pe ora. Cu 10 centi ne putem cumpara orezul de care avem nevoie astfel incat sa nu murim de foame; veniti si salvati-ne din circumstantele noastre!"

In tarile in care aceste corporatii au cautat forta de munca ieftina si au gasit-o, ca efect, curand aveau sa descopere ca nu mai pot fabrica nimic, nivelul de trai al acestor tari fiind acum prea ridicat, ceea ce insemna ca oamenii nu se mai gaseau in prag de disperare; corporatiile au folosit circumstantele dramatice ale traiului oamenilor din aceste tari, fabricandu-si marfurile la preturi foarte mici, comparative cu profiturile ce precedau exportul marfii si vanzarii acesteia la preturi ridicate, pana intr-un moment cand bunastarea generala s-a instaurat in randul fortei de munca. Atunci, corporatiile tranziteaza in alte zone disperate, angajand ieftin alti oameni disperati al caror nivel de trai il vor ridica, in timp ce ei vor profita intens.

1.2.2. Limitarea concurentei economice. Nevoile dezvoltarii sau ale consolidarii activitatii comerciale pot impune gruparea unor agenti economici pentru a realiza cooperarea si specializarea in activitatea comerciala.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1996, concentrarea economica se realizeaza prin orice act juridic, care, fie opereaza transferul proprietatii sau al folosintei asupra totalitatii ori a unei parti a bunurilor, drepturilor si obligatiilor unui agent economic, fie are ca obiect sau ca efect sa permita unui agent economic ori unei grupari de agenti economici de a exercita, direct sau indirect, o influenta determinanta asupra unui alt agent economic sau mai multor agenti economici.

Dreptul de asociere trebuie exercitat potrivit finalitatii sale. Exercitarea abuziva a acestui drept poate avea drept rezultat obstacularea concurentei. De aceea, potrivit art. 13 din Legea nr. 21/1996, sunt interzise concentrarile economice care, avand ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante, conduc la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia.

1.2.3. Sanctionarea practicilor anticoncurentiale si a incalcarii limitelor legale ale concentrarii economice. Nerespectarea dispozitiilor Legii nr. 21/1996 atrage dupa sine raspunderea civila, contraventionala sau penala.

a) Raspunderea civila. Potrivit legii, actele juridice cu caracter monopolist sunt sanctionate cu nulitatea.

Astfel, orice angajamente, conventii sau clauze contractuale, fie exprese ori tacite, publice sau oculte, care se raporteaza la o practica anticoncurentiala prohibita sunt nule de drept (art. 54 din lege). Instanta judecatoreasca, poate dispune apoi, invalidarea contractelor sau clauzelor contractuale prin intermediul carora se exploateaza abuziv pozitia dominanta ori se realizeaza o concentrare creatoare de profit denominata (art. 7 alin. (1) lit. a) si b) din lege).

In cazul in care prin practica anticoncurentiala s-a produs vreun prejudiciu, persoana vinovata raspunde pentru repararea integrala a prejudiciului cauzat (art. 64 din lege).

b) Raspunderea contraventionala. Anumite abatari de la dispozitiile legii sunt considerate contraventii si se sanctioneaza cu amenda: omisiunea notificarii unei concentrari economice; furnizarea de informatii inexacte sau incomplete; incheierea unor operatiuni de concentrare economica cu incalcarea prevederilor legii, etc. (art. 55 si 56 din lege).

Metoda "bulgare de zapada". Conform dispozitiilor art. 4 lit. d al Legii nr. 11/1991 constituie contraventie incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unei prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori, cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare.

Metoda, denumita uzual ,,bulgare de zapada' consta in promisiunea comerciantului de a preda marfa sau de a executa prestatia la un pret ori tarif inferior celui practicat in mod curent, in schimbul obligatiei asumate de clientul consumator de a procura pentru comerciant alti clienti. Atunci cand acestia din urma se prezinta si, la randul lor, se obliga, in aceleasi conditii, sa aduca noi clienti, cumparatorul initial isi primeste avantajul scontat.

Astfel, jurisprudenta franceza a decis ca reprezinta o vanzare tip ,,bulgare de zapada' atunci cand se ofera noua perechi de ciorapi la un pret interesant oricarei cliente care furnizeaza trei comenzi similare ale altor consumatoare. Procedeul este neonest si prejudiciaza deopotriva pe ceilalti comercianti ca si pe consumatori, insuflandu-le iluzia ca astfel ar dobandi marfuri sau alte servicii in conditii avantajoase.

Un comerciant care vinde stilouri, preda unui cumparator sase bonuri, fiecare reprezentand 1/6 din pretul curent al unui stilou. Inainte de a-si primi stiloul, cumparatorul trebuie sa plaseze cinci din cele sase bonuri, altor consumatori si sa predea comerciantului lista acceptantilor. Fiecare dintre cei cinci acceptanti trebuie sa se prezinte la vanzator si sa accepte, la randul sau, sa preia alte cinci bonuri pe care sa le plaseze dupa acelasi sistem. In momentul in care fiecare dintre noii 25 de acceptanti a prezentat lista persoanelor la care a plasat bonurile, primul consumator isi primeste stiloul la a sasea parte din pretul curent.

La prima vedere acest procedeu poate crea iluzia ca ar fi avantajos pentru un consumator care, plasand cele cinci bonuri, primeste stiloul in schimbul unei sume reprezentand o sesime din pretul lui.

Se observa atat imposibilitatea consumatorului dintr-o etapa ulterioara celei initiale de a plasa bonurile cat si imposibilitatea comerciantului de a onora toate comenzile la pretul diminuat. Astfel, in prima etapa, consumatorul primeste obiectul ravnit daca alte 30 de persoane (cele cinci recrutate de el plus cele 25 recrutate de primele cinci) au acceptat sa cumpere produsul si sa recruteze fiecare inca cinci noi aderenti. In cea de-a doua etapa, pentru ca primii cinci acceptanti sa dobandeasca la un pret redus obiectul, numarul clientilor ce trebuie sa fie atins in total, impreuna cu ei, este de 155 de persoane. Pentru ca fiecare din cei 25 de clienti din etapa a III-a sa-si primeasca avantajul scontat, numarul total al noilor clienti (fara a socoti si pe cei 25), trebuie sa fi atins cifra de 750 persoane. In cea de IX-a etapa numarul consumatorilor acceptanti se ridica la cca. doua milioane. Astfel, foarte rapid se ajunge fie la imposibilitatea de a mai gasi clienti, fie la imposibilitatea pentru comerciant de a satisface, la pretul redus, toate cererile. Avantajul scontat de consumatori se vadeste iluzoriu, dar scopul comerciantului, de a capta clientela concurentului sau, a fost atins in paguba altor comercianti.

Jurisprudenta a calificat acest procedeu, bazat pe sistemul piramidal ca o escrocherie prin care comerciantul isi insuseste un profit ilicit utilizand mijloace frauduloase.

c) Raspunderea penala. Legea califica drept infractiune participarea frauduloasa si in mod determinant a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor monopoliste avand scop incheierea de intelegeri anticoncurentiale sau abuzul de pozitie dominanta (art. 63 din lege).

Intrucat calitatea de subiect de drept o au nu numai persoanele fizice, dar si persoanele juridice (morale), problema posibilitatii ca acestea sa aiba calitatea de subiecte de drept penal, respectiv de subiecte ale infractiunilor, a fost mult timp controversata. Raspunsul la aceasta chestiune este diferit, dupa cum este vorba de calitatea de subiect activ sau de aceea de subiect pasiv al infractiunii.

In ce priveste insa chestiunea daca persoanele juridice pot avea si calitatea de subiecti activi ai infractiunii, aceasta a fost si este controversata. In teoria dreptului penal au fost formulate si sunt sustinute doua teorii, respectiv teza negativa si teza afirmativa.

A)    Teza negativa. Sustinuta in special de partizanii teoriei fictiunii (potrivit careia persoanele juridice nu au o existenta proprie, ci sunt o creatie a legii), aceasta teza se bazeaza pe principiul ca persoanele juridice nu pot savarsi infractiuni (societas delinquere non potest) . Argumentele invocate in sprijinul tezei negative sunt urmatoarele: 1) fiind lipsita de existenta reala, persoana juridica nu are vointa si constiinta proprii si deci nu-i poate fi imputata vreo fapta, nici obiectiv, nici subiectiv. Singurii care au vointa si constiinta proprii sunt persoanele fizice care au conducerea activitatii persoanelor juridice si numai acesti conducatori trebuie sa raspunda pentru faptele savarsite in numele persoanelor juridice; 2) pedepsele prevazute de lege vizeaza persoanele fizice si de aceea nu pot fi aplicate persoanelor juridice (de ex., privarea de libertate), pentru ca nu ar avea niciun efect asupra unor entitati fictive; 3) daca s-ar aplica o pedeapsa unei persoane juridice, aceasta pedeapsa s-ar rasfrange in mod inevitabil si asupra membrilor nevinovati ai acesteia, care nu au stiut si nu au voit faptele comise de conducatorii persoanei juridice.

B)    Teza afirmativa. Sustinuta in principal de autorii care impartasesc, cu privire la persoanele morale, teoria zisa a realitatii (potrivit careia persoanele juridice reprezinta o realitate, acestea fiind entitati dotate cu vointa si constiinta proprii), teza afirmativa sustine pricipiul raspunderii penale a persoanelor juridice. Argumentele invocate in sprijinul acestei teze sunt urmatoarele: 1) persoanele jurodice sau morale reprezinta o realitate juridica incontestabila, acestea reprezentand forte sociale in viata moderna, care se pot manifesta si prin comiterea de infractiuni. Daca sunt unele infractiuni, cum ar fi cele contra persoanei, care n-ar putea fi savarsite in chip natural de catre persoane juridice, exista in schimb numeroase alte infractiuni care pot fi savarsite, uneori chiar cu precadere, de catre persoane juridice, cum ar fi bancruta frauduloasa, concurenta neloiala, contrafacerea marcilor de fabrica, infractiuni fiscale, etc. Este vorba nu de fapte savarsite de conducatori, fara stirea si acordul membrilor persoanei juridice, ci de acte voite si consimtite de toti membrii colectivitatii respective si executate conform cu vederile acestora. Persoana juridica are deci vointa proprie, iar aceasta vointa colectiva este capabila de fapte culpabile intocmai ca vointa individuala; 2) exista pedepse care pot fi aplicate persoanelor juridice, tinand seama de specificul acestora, cum ar fi dizolvarea persoanei juridice, suspendarea activitatii acesteia sau amenda, dupa cum ar putea fi luate, atunci cand este cazul si masuri de siguranta, printre care interzicerea de a-si avea sediul in anumite localitati, expulzarea de pe teritoriul national etc. ; 3) desi aplicate persoanei juridice, pedepsele si celelalte sanctiuni de drept penal sunt eficace, deoarece ele pot determina schimbarea conduitei membrilor persoanei juridice respective in sensul respectarii legii penale. Teza afirmativa este sustinuta in prezent de un numar din ce in ce mai mare de autori. Pe planul dreptului pozitiv, pricipiul raspunderii penale a persoanelor morale este de multa vreme consacrat in sistemul penal din Anglia (1889), Canada si S.U.A. si este prevazut in Codul penal francez intrat in vigoare in 1994.

In Romania, a fost adoptata in data de 28 iunie 2004, Legea nr. 299 privind raspunderea penala a persoanelor juridice pentru aceste infractiuni si pedepsele specifice aplicabile acestei categorii de subiecte.

Tehnologia a evoluat, informatia circula prin mijloace din ce in ce mai sofisticate si rapide si la fel si infractiunile. Persoanele juridice au devenit in societatea moderna, adevarate paravane pentru detinatorii acestora, intre legalitate si infractiune, acestia recurgand la tot felul de inginerii fiscale pentru a ascunde profituri nelegale, profitand parca, cu din ce in ce mai multa pricepere, de permisivitatea sau de insuficienta legilor, atat interne cat si externe, deseori acestea din urma dovendindu-se a crea oportunitati de proliferare a infractiunilor fiscale.

In noiembrie 2006, administratorul Ventfarm Ploiesti, o firma cu datorii de mai multe miliarde de lei, a cedat catre off-shore cipriot Narfalk Investments Limited, reprezentat de Kiss Laszlo Gyorgy, creante ale firmei contra mai multor debitori. Pretul acestor tranzactii a fost zero, comisioanele urmand a fi insa achitate dupa recuperarea integrala a sumelor datorate. Ulterior, pentru a evita Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, o parte din creante au fost fragmentate si subcesionate catre Boaz Active SRL, o firma romaneasca al carei unic asociat este acelasi Narfalk Investments Ltd, iar administrator este tot Kiss Laszlo Gyorgy. Mai departe, pentru recuperarea creantelor, atat Narfalk, cat si Boaz declanseaza, dupa notificarile aparent legale, proceduri de intrare in insolventa contra debitorilor cedati de Ventfarm. In paralel insa se declanseaza a doua faza a operatiunii: cesionarea actiunilor Ventfarm, respectiv vanzarea firmei cu datorii. Toate actiunile firmei romanesti sunt cedate unui alt off-shore din paradisul fiscal Delaware, Iulius Bar Debit Management and Consultancy Group Corp, societate reprezentata de clujeanul Mekky Daniel Hamada, un apropiat al lui Kiss Laszlo. Dupa vanzare, firma intra apoi, in foarte scurt timp, in procedura de lichidare judiciara voluntara. Afacerea este un succes atat pentru vanzator, cat si pentru cumparator. Nu acelasi lucru se poate afirma din perspectiva celor care au de incasat bani de la Ventfarm, dar ei deja nu mai conteaza cata vreme nu mai pot recupera mare lucru.

Modalitati de contracarare. Implicarea directa a off-shoreului Narfalk in recuperarea de creante a scos la iveala insa si bresa prin care poate fi atacat in instanta acest tip de operatiune. Astfel, conform unuia dintre cei implicati in recuperarea creantelor, deoarece firma Narfalk nu este inregistrata fiscal in Romania, ea nu are dreptul sa plateasca nici macar o taxa de timbru pentru a cere, spre exemplu, in instanta, intrarea in insolventa a unui debitor. Mai mult, datorita aceluiasi motiv, off-shoreul lui Kiss Laszlo nu ar avea nici macar dreptul de a emite o factura in Romania. 'Simpla existenta a unei facturi emisa de Narfalk in Romania este imposibila, Narfalk nefiind inregistrata fiscal nu putea emite «facturi» - documente de evidenta fiscala - in Romania', se arata intr-o plangere penala la adresa lui Kiss Laszlo. Cu toate acestea, "fantoma' Narfalk este destul de activa in instantele romanesti unde a cerut, in numeroase cazuri, intrarea in insolventa (faliment) a mai multor firme ale caror datorii le-a cumparat dupa modelul creantelor de la Ventfarm. Printre firmele amenintate astfel, cu falimentul, s-a aflat recent chiar si "Rodipet'. De regula insa, procesele se tin in provincie, unde instantele de judecata nu se formalizeaza la o banala taxa de timbru, chiar daca ea este ilegal achitata sau, pur si simplu, neachitata in mod real.

Masuri de prevenire pentru asociati. Intr-un material aparut recent pe site-ul firmei de avocatura specializate in recuperare de creante, 'Urban & Asociatii' sunt cateva recomandari pentru evitarea capcanei presupuse de o asemenea inginerie fiscala: 'In primul rand, ar trebui sa iti verifici partenerii de afaceri extrem de atent si oamenii de afaceri sa treaca in contractele de valori mai mari, incheiate cu diversi parteneri, obligatia actionarilor si administratorilor, care sunt in firma respectiva la semnarea contractului, fie sa nu vanda actiunile pana la finalizarea derularii contractului, fie daca le vand sa ramana sa raspunda in continuare alaturi de noii actionari ai firmei cu care ei au contractat. Apoi ar trebui sa se instituie prin legea societatilor comerciale obligatia ca o societate comerciala care are ca si asociat majoritar o firma off-shore sa se poata constitui numai sub forma unei societati cu raspundere nelimitata, adica oricare din asociati sa raspunda nelimitat cu toata averea pentru datoriile societatii si sa se interzica infiintarea de societati comerciale avand ca asociat unic o firma off-shore'.

Protectia impotriva concurentei neloiale. Concurenta neloiala este o forma de concurenta ilicita. Ea consta in savarsirea de catre comerciant, in scopul atragerii clientelei, a unor acte si fapte care contravin legii, bunelor moravuri in activitatea comerciala si loialitatii profesionale.

In sensul Legii nr. 11/1991, constituie concurenta neloiala "orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea industiala si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii" (art. 2 din lege).

Este contrara uzantelor comerciale cinstite utilizarea in mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutarii unilaterale a contractului sau utilizarii unor proceduri neloiale, abuzului de incredere, incitarii la delict si achizitionarii de secrete comerciale de catre tertii care cunosteau ca respectiva achizitie implica astfel de practici, de natura sa afecteze pozitia comerciantilor concurenti pe piata.  Pe piata concurentei, unde comerciantii se afla intr-un maraton continuu pentru a acapara si fideliza apoi clientela, detinerea informatiilor de "know how" ale concurentilor, a devenit motiv de inalte inovatii bazate pe inducerea in eroare a acestora in vederea aflarii secretelor lor profesionale, tehnice, strategice si nu in ultimul rand procedurale. Astfel, acesti spioni, se erijeaza fie in lucrator al unei banci de investitii, fie in consultant pe probleme financiare sau deschid sedii fantoma ale unor firme de recrutare. Acestia localizeaza angajatii firmelor concurente, atragandu-i pe acestia la interviuri in vederea angajarii pe posturi similare si tentandu-i cu salarii mai consistente decat salariul primit de acestia la firmele in cadrul carora acestia activeaza. Ceea ce nu realizeaza angajatii executanti ai concurentei, este ca de fapt, sunt deposedati de acesti spioni de exact acele informatii secrete din interiorul institutiei care ii plateste si care ar constitui un avantaj pentru firma concurenta care i-a angajat pe acestia din urma, intocmai pentru aceste motive. Societatile comerciale ar trebui sa se astepte ca astfel de "pradatori" formeaza o realitate in aceasta lume a carei dominanta primordiala este profitul. Motiv pentru care, firmele au gasit de cuviinta sa se apere de eventualele pericole la care proprii angajatori expun firma in cazul in care fie sunt abordati de firme concurente in vederea aflarii secretului profesional, fie in situatia in care angajatorul paraseste societatea pentru a desfasura in continuare o activitate concurenta, prin introducerea in contractul individual de munca a " clauzei de neconcurenta."

1.2.5. Cum abordam clauza de neconcurenta Aceasta problema se resimte mai cu seama in cazul angajatilor din domeniul vanzariilor, unde exista riscul plecarii din companie cu un intreg pachet de clienti, sau in cazul unor profesii unde know-how-ul acumulat, odata transferat intr-o alta societate, poate crea reale prejudicii companiei de unde pleaca angajatul. In acest sens, Codul Muncii (Lgea 53/2003) prevede la articolul 20 ca in afara clauzelor generale cu privire la contractele individuale de munca (prevazute la art. 17 al aceluiasi act normativ), intre parti pot fi negociate si cuprinse in contractul individual de munca si alte clauze specifice. Sunt considerate clauze specifice, fara ca enumerarea sa fie limitativa:

• Clauza cu privire la formarea profesionala;
• Clauza de neconcurenta;
• Clauza de mobilitate;
• Clauza de confidentialitate.

Acelasi act normativ mai prevede, in continuare, la art. 21, urmatoarele elemente referitoare la incheierea si executarea clauzei de neconcurenta:

"(1) La incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde in contract o claua de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interesul sau propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.

(2) Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului, cuantumul indemizatiei de neconcurenta lunare, perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta, tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, precum si aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul.

(3) Indemnizatia de neconcurenta lunara datorata salariatului nu este de natura salariala, se negociaza si este de cel putin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca sau, in cazul in care durata contractului individual de munca a fost mai mica de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului."

Clauza de neconcurenta nu poate avea ca efect interzicerea in mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care o detine, ci doar prevede limitari ale exercitarii acesteia, in functie de vointa partilor exprimata la incheierea contractului individual de munca in limitele prevederilor legale in vigoare. In acelasi timp, la sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru munca, daca motivarea este intemeiata, instanta competenta poate diminua efectele clauei de neconcurenta.

In cazul nerespectarii insa cu vinovatie a clauzei de neconcurenta, salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizatiei si, dupa caz, la daune-interese corespunzatoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.

1.2.6. Actele si faptele considerate de lege manifestari ale concurentei neloiale. Actele si faptele pe care legea le califica drept concurenta neloiala sunt precizate in art. 4 si 5 din Legea nr. 11/1991.

In doctrina, actele si faptele care constituie manifestari ale concurentei neloiale se clasifica in patru categorii: confuzia, denigrarea, dezorganizarea si acapararea clientelei prin oferirea unor avantaje.

a) Confuzia. Prin confuzie, se intelege orice act prin care un comerciant foloseste o firma, emblema sau o desemnare speciala ori a unor ambalaje de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant (art. 5 din lege). Legea nu cere existenta intentiei de a prejudicia.[7] Intra in acceasi categorie si producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea in vanzare sau vanzarea unor marfuri purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau comerciantului, in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari (art. 5 din lege).

b) Denigrarea. Acest act de concurenta neloiala consta in comunicarea sau raspandirea, de catre un comerciant, de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau marfurilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al activitatii comerciantului lezat (art. 4 din lege). Comunicarea facuta confidential este socotita un act de concurenta neloiala numai cand autorul comunicarii stia ca faptele nu corespund adavarului.

c) Dezorganizarea. Acest act de concuranta neloiala consta in destabilizarea activitatii comerciantului rival. El poate consta in oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia catre un concurent sau in oferirea, promiterea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtarea neloiala sa poata afla procedeele sale industiale.

d) Acapararea clientelei prin oferirea unor avantaje. Acest act de concurenta neloiala consta in incheierea unor contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unei prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori, cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte prin care cumparatorul ar urma sa primeasca un premiu, care depinde exclusiv de tragerea la sorti sau de hazard (art. 4 din lege).

1.2.7. Sanctionarea actelor si faptelor de concurenta neloiala. Potrivit Legii nr. 11/1991, comerciantii sunt obligati sa isi exercite activitatea cu buna-credinta si potrivit uzantelor cinstite. Incalcarea acestei obligatii atrage raspunderea civila, contraventionala ori penala, in conditiile legii.

a) Raspunderea civila. In cazul savarsirii unui act de concurenta neloiala, comerciantul vinovat va putea fi obligat sa inceteze sau sa inlature actul respectiv (art. 6 din lege). Daca prin savarsirea actelor si faptelor de concurenta neloaila prevazute de art. 4 sau 5 din lege s-au cauzat daune patrimoniale sau morale, comerciantul prejudiciat are dreptul la despagubiri pentru prejudiciile suferite (art. 9 din lege). Dreptul la actiune se prescrie in termen de un an. Acest termen curge de la data la care pagubitul a cunoscut ori ar fi trebuit sa cunoasca prejudiciul si pe cel care l-a cauzat, dar nu mai tarziu de trei ani de la data savarsirii faptei (art. 12 din lege).

b) Raspunderea contraventionala. Savarsirea unui act sau fapt prevazut de art. 4 din Legea nr. 11/1991 constituie contraventie, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate, potrivit legii penale, infractiuni. Contraventia se sanctioneaza cu o amenda al carei cuantum este diferentiat, in functie de abaterea savarsita si se aplica, persoanelor fizice si juridice, deopotriva. Acestor contraventii le sunt aplicabile dispozitiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul jurodoc al contraventiilor.[8]

c) Raspunderea penala. Constituie infractiune de concurenta neloiala savarsirea faptelor prevazute de art. 5 din legea nr. 11/1991. Aceasta infractiune se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea partii vatamate ori la sesizarea camerei de comert si industrie teritoriale sau a altei organizatii profesionale (art. 8 din Lege). Actiunile izvorand dintr-un act de concurenta neloiala sunt de competenta tribunalului locului savarsirii faotei sau in a carui raza teritoriala se gaseste sediul paratului sau inculpatului; in lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului paratului sau inculpatului (art. 7 din lege).